N-a precizat cine anume are asemenea necesități, dar se înțelege că s-a referit la Rusia. „Strămoșii ne-au desenat harta și au enumerat Harkov, Tavrida. Dar noi ne vom lărgi puțin. Vom avea nevoie, probabil, și de Basarabia”, a spus separatistul, care e sprijinit de ruși. La început, mulți dintre noi au interpretat aceste cuvinte ca pe niște aberații, însă ultimele evenimente din sudul R. Moldova arată că gluma se îngroașă.

Rezoluția de la Tomai

Nu voi relata, pe puncte, ce conține rezoluția de la Tomai, fiindcă recomand tuturor să o citească cu atenție. Ideea generală însă e următoarea. Autoritățile de la Comrat, sprijinite de capii separatismului din UTA Gagauz-Yeri (atenție, nu toți găgăuzii!), deranjați cu toții de creșterea numărului localităților, care semnează Declarațiile simbolice de Unire cu România, solicită autorităților de la Chișinău să pună imediat capăt mișcării unioniste. Ei nu scriu ce va urma, în caz contrar, dar tendințele și declarațiile unor importanți activiști de la Comrat, făcute pentru TIMPUL, ne dau de înțeles că putem să ne așteptăm la orice. Dacă ne amintim de începutul anilor 90, prin adunări similare a fost pusă și piatra de căpătâi a autoproclamatei republici nistrene.

Pe fondul luptei politice – adevărată sau bine regizată - dintre PSRM și PDM, care la Tomai era vizibilă, Moscova va încerca oricum să-și infiltreze agenții săi, pentru a împiedica Unirea. În timp ce deputații găgăuzi din partea PDM o făceau cu ou și cu oțet pe Irina Vlah, iar sala îi ținea apărarea bașcanului, Ivan Burgudji, care, în anii 90, era aproape de a vărsa sânge pentru a dezintegra R. Moldova, apărea pe rol de pacifist și apărător al statalității, și chema adunarea la unitate, în scopul stârpirii unionismului.

În realitate, se pare că la Comrat într-adevăr se clocește un război, pentru că promotorii separatismului din autonomie sunt gata să aducă Donbasul în R. Moldova, chiar dacă nu ne vom uni cu România. Ei sunt gata să pună mâna pe arme și în cazul în care Băsescu nu va fi alungat din țara noastră și unionismul nu va fi interzis. Mai bine zis, în viziunea lor, noi ar trebui să ne pedepsim frații, exact ca în perioada lui Stalin, și să ne dezicem de neamul nostru de dragul neamului găgăuz… De altfel, suntem amenințați cu moartea. Și iarăși același scenariu a fost realizat în Donețk, în Lugansk și în stânga Nistrului nostru. Or, nimic nou sub soarele Kremlinului.

Cine vrea război

Nu putem trece nici peste faptul că fostul șef al MGB-ului transnistrean, Vladimir Șevțov-Antiufeev este în prezent viceprim-ministru al autoproclamatei Republici Populare Donețk. De aceea nu e cazul să ne mirăm, că, de fapt, conflictele provocate de separatiști în R. Moldova și Ucraina sunt aproape trase la indigo.

Nu încape îndoială că UTA Gagauz-Yeri a intrat în febra electorală, însă de această agitație ar putea să profite din plin inamicii noștri. Autonomia găgăuză ar putea fi asul din mâneca Moscovei, pregătit de la bun început în eventualitatea reunirii statelor românești și folosit, în momente de criză, ca obiect de șantaj contra Chișinăului.

Dacă totuși admitem că Unirea va avea loc și găgăuzii vor pune tocmai atunci mâinile pe arme, vom avea un război româno-rus, dar nicidecum moldo-găgăuz. În orice caz, instituțiile internaționale ar trebui astăzi să stea ca niciodată atente cu ochii pe R. Moldova.

Astăzi, 2 martie 2018, se împlinesc 26 de ani de la războiul moldo-rus de pe Nistru, în care un rol aparte în tabăra duşmanilor statalităţii R. Moldova, care ne-au ucis cu sânge rece fraţii, fiii şi părinţii, l-a avut Ivan Burgudji. În acest context, pare absolut ciudată lipsa de reacţie a procurorilor şi a poliţiei de la Chişinău, mai ales, când respectiva persoană, cu un trecut dubios şi cu multiple antecedente penale, ne amenință cu moartea.

Veşnică odihnă celor care au căzut pentru independenţa şi integritatea R. Moldova!