Conciliere, dar nu cu orice pret

Dupa 18 ani de independenta, RM a ajuns la portile UE nu doar „cea mai saraca tara din Europa”, dar si mai dezbinata ca oricand: impartita geopolitic intre Est si Vest; ciopartita teritorial in malul stang si drept al Nistrului; polarizata pe criterii etnice – in moldoveni in cautare de patrie in strainatate, romani cu sperantele in Romania, rusi cu inima si gandul la Moscova, gagauzi nostalgici dupa URSS, ucraineni mai aproape de Kiev decat de Chisinau, bulgari mai aproape de Sofia…

RM de azi este fragmentata social in prea bogati si putini si prea saraci si multi; antagonizata politic in democrati si comunisti; dezbinata in tineri ce isi vad viitorul in UE si batrani/pensionari ce isi vor trecutul sovietic inapoi; impartita in „patrioti” si „nepatrioti”. Cu o astfel de coeziune politica si sociala fragila, RM de azi e mai aproape de terminologia de „stat falimentar”, decat de „tara de succes”.
 

Alegerile din 5 aprilie si evenimentele ce au urmat au accentuat si mai mult aceste dezbinari din societatea noastra, iar escaladarea lor de mai departe constituie o amenintare reala pentru existenta RM ca stat suveran si independent. De fapt, putem spune ca RM s afla in prezent la o rascruce existentiala in evolutia sa, de aceea, calea pe care o vor alege politicienii nostri va marca profund soarta ei si a noastra. Posibilele solutii pentru a depasi impasul in care ne aflam vor depinde, cu certitudine, de vectorul extern de care se va conduce Chisinaul de acum inainte. Axarea pe aprofundarea integrarii in spatiul CSI va insemna abandonarea integrarii europene si dezvoltarea dupa unul sau mai multe modele existente in acest spatiu: Belorusia lui Lukashenko, democratia suverana din Rusia, autoritarismul iluminat din Azerbaidjan etc. Daca, insa, Chisinaul alege cu adevarat calea integrarii europene parcursa de statele din Europa Centrala, realizarea unei concilieri politice asupra viitorului RM cu participarea UE este inevitabila si esentiala.
 

Saptamana trecuta, dl Kalman Mizsei, Reprezentantul Special al UE pentru RM, a chemat principalele partide politice la dialog si conciliere. Apelul la impacare facut de oficialul european denota ca UE nu este dezinteresata de destinul RM, caci, in fond, la mijloc sta si imaginea si credibilitatea UE ca actor politic regional si international. De altfel, nu gresesc cu nimic cei care afirma ca evenimentele post-electorale din RM constituie un test serios pentru politica estica a UE si pot, chiar, periclita succesul Parteneriatului Estic ce urmeaza sa fie lansat la 7 mai 2009.
Totusi, concilierea politica, desi este cruciala, nu ar trebui sa fie atinsa cu orice pret. In opinia, dlui Kalman Mizsei, liderii partidelor trebuie sa creeze parlamentul in baza rezultatelor alegerilor din 5 aprilie si sa creeze conditii de lucru pentru principalele institutii de stat. Or, in conditiile in care exista indoieli reale vizavi de corectitudinea ultimului scrutin parlamentar, impacarea formulata de dl Mizsei va avea toate sansele sa fie considerata de multi cetateni ai RM, care au votat pentru schimbare, ca reprezentand o tradare a aspiratiilor lor de catre partidele pentru care au votat: PL, PLDM si AMN. De aceea, concilierea politica trebuie sa aduca transformarile democratice pentru care a votat la 5 aprilie electoratul celor trei partide democratice, altminteri acestea ar putea repeta soarta PD, PSL si PPCD.
 

Pentru a evita ca eventuala conciliere politica sa fie etichetata ca o noua cardasie realizata de partide in detrimentul vointei exprimata a cetatenilor, este important ca UE sa participe la negocieri nu doar ca mediator/intermediar, dar mai ales ca negociator activ, semnatar si garant al posibilei viitoare intelegeri. De asemenea, eventuala intelegere/impacare ar trebui sa clarifice toate momentele contradictorii care, in caz contrar, ar putea sa o dinamiteze in viitor. De exemplu, ea ar urma sa prevada elucidarea suspiciunilor de fraudare a alegerilor cu participarea UE, altminteri asumarea guvernarii in baza rezultatelor din 5 aprilie va fi perceputa de multi cetateni ca fiind un act de uzurpare a puterii. Violentele postelectorale, insotite de incalcarea flagranta a drepturilor omului, au deraiat functionarea democratica a institutiilor din domeniul justitiei si asigurarii ordinii publice si securitatii RM. Prin urmare, pentru a evita astfel de sincope in viitor, se impune investigarea internationala a cauzelor care au condus la acest colaps institutional. Mai mult decat atat, evenimentele din si dupa 7 aprilie au scos la iveala inexistenta unei institutii statale ce ar reprezenta si uni pe toti cetatenii RM, indiferent de etnie, stare sociala sau optiuni politice. Desigur, acest rol ii revine presedintelui RM, care trebuie sa fie deasupra intereselor inguste de partid si sa fie o personalitate unificatoare. De aceea, este imperios ca institutia prezidentiala sa fie reasezata in conformitate cu prevederile constitutionale si asteptarile tuturor cetatenilor.
Si in final, concilierea trebuie sa ancoreze ferm RM pe calea integrarii europene. In acest sens, UE ii revine un rol primordial.

Asistenta financiara pe care Bruxellesul o acorda tarii noastre este importanta, dar nu si fundamentala. Perceptia generala a noastra, a cetatenilor de rand, este ca banii oferiti de UE guvernului ajung cu greu sau deloc la noi. Nu intamplator, asistenta financiara acordata RM de catre Bruxelles nu este un factor ce i-ar convinge pe cetatenii RM sa exercite mai multa presiune asupra guvernului lor pentru a accelera implementarea reformelor dictate de integrarea europeana. De aceea, eventuala impacare intre partide trebuie sa reafirme integrarea europeana ca obiectiv strategic al RM, iar UE trebuie convinsa sa vina cu un set de propuneri/oferte palpabile ce ar motiva, inainte de toate, populatia tarii. O propunere decisiva/convingatoare ar putea fi formularea unei perspective previzibile si graduale de liberalizare a regimului de vize al UE pentru cetatenii moldoveni, dupa exemplul statelor Balcanilor de Vest. Numai o astfel de conciliere, negociata si garantata cu participarea UE, poate legitima in ochii electoratului eventualele compromisuri facute de partidele democratice.