Opozitia liberala din R. Moldova, intre comisarii rosii de la Chisinau si comisarii albastri de la Bruxelles
Scrutinul din 5 aprilie a fost urmat de o explozie de revolta populara ce a degenerat in acte de violenta si vandalism cum rar se mai intampla in Europa. Si daca orice lucru prost are si partea sa buna, apoi partea buna a evenimentelor de la Chisinau din 6-7 aprilie a.c. consta in aceea ca multi europeni au aflat ca pe harta batranului continent exista o tarisoare pre nume Moldova, „zdrobita”, cum scrie Der Spiegel, intre cele doua repere existentiale – Orient si Occident. Tot o parte buna e si faptul ca am aflat ce crede Europa, indeosebi UE, despre noi, cat de mult ne iubeste si ne-ar dori la sanul ei civilizator, dar si cine sunt acei care reprezinta UE in RM.
…Am fost surprinsi cu totii de graba cu care reprezentantii UE, OSCE, CoE au recunoscut alegerile din 5 aprilie ca fiind libere si corecte, raportul fiind intocmit si dat publicitatii pe 6 aprilie, cu precizarea ca este preliminar si va fi definitivat doar dupa anuntarea rezultatului si solutionarea contestatiilor”. Cu toate acestea, dupa cum observa si ziarul Ziua, pentru a legitima frauda electorala „europenii” si-au permis sa organizeze conferinta de presa chiar a doua zi, contrazicandu-si astfel propriul raport. Astfel, luni, cand nici nu se terminase numaratoarea voturilor, Benita Ferrero Waldner, Comisarul European pentru Relatii Externe, s-a grabit sa-i dea certificat de buna purtare lui Voronin, felicitandu-l pentru alegerile desfasurate „ordonat, pasnic si intr-un mediu pluralist”. De ce atata graba, ne intrebam?
Raspunsul il gasim in aceeasi publicatie, potrivit careia raportul OSCE, al UE si al CoE, care gireaza alegerile din RM, a fost facut de simpatizanti ai Kremlinului, iar frauda electorala de la Chisinau a putut avea loc din cauza ca reprezentantii acestor institutii au inchis ochii in fata abuzurilor regimului Voronin. Pentru a confirma aceasta concluzie Ziua aduce date foarte relevante din biografiile celora care au intocmit raportul (pe care-i numeste „sforarii de la Bruxelles”) si vizavi de care exista serioase suspiciuni ca ar fi agenti de influenta ai Moscovei – Kalman Mizsei, reprezentantul special al UE in RM, Marianne Mikko, prezentatoarea raportului despre alegeri, David Wilshire, membru al delegatiei de observatori. Bineinteles, in Europa exista si alte voci, care cunosc bine situatia RM, dovada fiind si ziaristul Uwe Klussmann, corespondentul revistei Der Spiegel la Moscova, care publica recent articolul „Cand cliseele sunt acoperite de realitate”, unde prezinta o radiografie corecta si pertinenta a evenimentelor de la Chisinau.
Astazi, Opozitia din RM se afla in ingrata situatie de a fi stransa, ca intre doua pietre de moara, intre puterea comisarilor comunisti de la Chisinau si… puterea comisarilor de la Bruxelles, care insista ca ea, Opozitia, sa recunoasca rezultatele alegerilor si sa accepte o conciliere cu comunistii. In acest context, analistul politic Victor Chirila afirma, cu buna dreptate, intr-un articol publicat in editia on-line a TIMPULUI: „Conciliere, dar nu cu orice pret”. Intr-adevar, ce ar insemna aceasta „conciliere” si care ar fi pretul pe care ar trebui sa-l plateasca pentru ea Opozitia?
Din punctul de vedere al electoratului care a votat Opozitia – si anume, PL, PLDM si AMN – orice forma de conciliere va fi interpretata drept o tradare. Victor Chirila are deplina dreptate cand spune: „Concilierea politica trebuie sa aduca transformarile democratice pentru care a votat la 5 aprilie electoratul celor trei partide democratice, altminteri acestea ar putea repeta soarta PD, PSL si PPCD”.
O „conciliere” ca cea propusa de Kalman Mizsei, ar fi interpretata drept o tradare si se va dovedi fatala pentru M. Ghimpu, V. Filat si S. Urecheanu si partidele conduse de acestia. Iar convingerea mea e ca intre Opozitie si actuala Putere nu a mai ramas loc pentru conciliere si dialog. Aceasta Putere nu este pregatita pentru un dialog sincer, dovada si ultima comisie creata de Voronin, in care nu si-a gasit loc niciun reprezentant al Opozitiei. Voronin e pregatit doar pentru un nou „4 aprilie”, adica pentru o noua tradare din partea Opozitiei si pe care el o va numi europeneste „conciliere”… Printr-o asemenea „conciliere” si „consens in numele interesului national” am mai trecut la 4 aprilie 2005. Chiar n-am invatat nimic?
Mai calcam o data pe aceeasi grebla?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
