Astăzi 17 August 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 15:40
Abonamente

Actualitate 23 Octombrie 2017, ora 09:54

Crimele Comunismului:Condamnat la moarte (II)

Marime Font

a

 
 
 

După o iarnă grea, care i-a determinat pe Spiridon Magari și tovarășii săi să se retragă pe la casele conspirative, combatanții s-au adunat iarăși în februarie 1950. De data aceasta, au hotărât să acționeze mai activ, inclusiv să recurgă la acte de răfuială fizică, în caz de necesitate. În scurt timp, l-au prins pe Vasile Burcă, un activist al selsovietului și i-au tras o bătaie bună. Apoi i-au ținut o lecție comsomolistei Anastasia Corobceanu despre daunele necredinței în Dumnezeu, cerându-i să se lase de satana, adică de colaborarea cu puterea sovietică.

 „Mi-ați ieșit din bârlog, câinilor?”

În toamna anului 2011, l-am vizitat la domiciliu pe președintele de atunci al colhozului din Recea, Tudor Barbăroșie, care mi-a spus că partizanii din pădure l-au urmărit peste tot și i-au aruncat peste poartă scrisori care-l îndemnau să lase slujba la străini și să revină de partea poporului. Menționez că Barbăroșie se trăgea din oameni simpli, fiind și el un prizonier al ocupanților. Iar amenințările tot mai clare pe care le primea din pădure au avut un impact negativ asupra soției sale, care era gravidă și astfel a pierdut sarcina.

Pe 27 februarie 1950, Armata din Pădure l-a condamnat la moarte, prin sentință, pe Vasile Cheptene, primar de Recea, în anii precedenți, și alcătuitor de liste cu familiile propuse pentru deportare. De altfel, Spiridon Magari se adresase acestuia de mai multe ori, rugând să fie exclus din „lista neagră”. El a scris și un demers oficial către autoritățile raionului, care se păstrează până astăzi. N-a urmat însă niciun rezultat, deoarece Vasile Cheptene îi datora bani lui Spiridon. Astfel, într-o seară, când tocmai organizase o petrecere în casa sa, Cheptene a fost chemat afară. Când și-a văzut vizitatorii, a strigat la ei: „Mi-ați ieșit din bârlog, câinilor? Vă trimit acum în Siberia!”. Drept răspuns, a primit două focuri în piept… de la cei care îi hotărâseră deja soarta.

„Nu mă dau în mâinile lor, bade Scridoane!”

A venit și ziua de 23 aprilie 1950, când se sărbătorea Paștele Blajinilor. În ajun, Spiridon Magari a intrat în sat, împreună cu Nicolae Cheptene, pentru a-și pomeni tatăl, care fusese ucis de Securitate. Însă spre dimineață, aflându-se într-o casă conspirativă, au simțit că sunt urmăriți de securiști. Au ieșit în grabă, furişându-se, și s-au îndreptat spre Greblești, dar au fost ușor observați în golul primăverii. A pornit o luptă inegală între părţi, care s-a întins pe mai mulți kilometri, în direcția retragerii luptătorilor. În timpul confruntării, Nicolae Cheptene a căzut eroic cu arma în mâini. Ultimele sale cuvinte au fost: „Nu mă dau în mâinile lor, bade Scridoane!”. În aceeași zi, Spiridon Magari a fost prins într-un ascunziș al unui gospodar din satul vecin, Chirianca.



Imediat după ce fusese prins, Spiridon Magari a fost maltratat în cel mai barbar mod. Mai întâi a primit zeci de lovituri de cizmă ostășească din partea securiștilor. Apoi a fost transportat la Bravicea - centru raional pe atunci, unde a fost bătut cu lanțugul de metal. Fiind pe jumătate viu, pe jumătate mort, după tortura la care a fost supus, a fost forţat să iscălească nişte hârtii, precum că anume el a organizat grupul de combatanți, care l-au executat pe fostul primar, Vasile Cheptene. A fost judecat în același stil sovietic, la tribunalul militar al districtului Odesa, fără a i se acorda dreptul la apărare, fără martori și alte proceduri strict necesare într-o justiție normală. Pe 14 iulie 1950, i-a fost pronunţată sentința sub parafa „strict secret”: moarte prin împușcare.

Grațiat cu forța şi trimis în Siberia

Însă Spiridon Magari a reușit să rămână viu chiar și după un astfel de verdict. Izolându-l pentru câteva săptămâni în cea mai adâncă temniță din Chișinău și amintindu-i zilnic că își trăiește ultimele clipe, gardienii îl constrângeau mereu să scrie cerere de graţiere. Ideea era că, de fapt, cu doar câteva luni înainte, Moscova anulase pedeapsa capitală, cu ocazia victoriei sovietice asupra Germaniei naziste. Astfel, pentru a fi iertaţi, condamnaţii trebuiau doar să solicite în scris acest lucru. Deşi Spiridon nu se grăbea să-și ceară iertare de la un stat criminal, în cele din urmă a fost forţat totuşi să semneze cererea.

Cine a stat măcar un an în pușcăriile sovietice pe timpul lui Stalin și Beria poate fi considerat un om cu psihicul deformat. După grațiere, însă, Spiridon a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Mai întâi a lucrat în minele de cărbuni din Vorkuta, apoi - la extras minereuri prin toată Siberia, inclusiv la Norilsk și Magadan, la tăiat păduri, la construcții de baraje în Bratsk şi alte localităţi. Munca acestor oameni umiliţi şi batjocoriţi se număra printre „marile realizări ale socialismului”, anunţate cu mare pompă de propaganda sovietică.

Întâlnirea în lagăr cu Pan Halippa

Deținuții închisorilor de munci silnice erau considerați drept cei mai periculoși membri ai societății, fiindu-le încălcate drepturile elementare ale omului. Eroului nostru, bunăoară, i-a fost interzisă corespondența timp de cinci ani şi astfel familia sa nici nu ştia dacă el mai este în viaţă. În același timp, condamnaţii erau ținuți în fiece lagăr, nu mai mult de un an, pentru „a nu prinde rădăcini, spre a influența personalul de pază”, după cum se arăta în instrucțiunile Gulagului. Așadar, în cele două decenii de detenţie, Spiridon Magari a schimbat tot atâtea lagăre. În unul dintre ele, el s-a întâlnit cu Pan Halippa, despre care, după ce s-a întors acasă, îşi amintea cu un respect deosebit.

Paradoxul sovietic a făcut și alte figuri în cazul acestei familii. De pildă, nepotul lui Spiridon din partea fiicei, Olga, Andrei Slănină, care astăzi este specialist în istorie și un bun prisăcar, în anii ’80, făcând armata în trupele sovietice de interne, a păzit deținuții în una dintre pușcăriile prin care a trecut și bunicul său…

Familia Magari după eliberarea lui Spiridon

Salvată din trenul morții, Ana Magari a născut peste trei zile un băiețel, pe care l-a numit Mihai și care astăzi trăiește la București. Ceilalți copii ai ei s-au mai aflat câteva zile la Securitatea din Strășeni, fiind apoi duși la mama lor. După aceasta, soția și copiii lui Spiridon, dezarmați în fața unui viitor nedrept și sumbru, au avut puterea de a se impune în fața destinului. Fiii săi au reușit să facă studii superioare, însă numai după ce și-au schimbat numele de familie.

Până astăzi, pe strada Universității din Chișinău, îl mai poți întâlni pe fostul profesor Tudor Basarabeanu, disident politic în timpul regimului sovietic, persecutat pentru naționalism, care figurează și în dosarul Gheorghe Ghimpu - Alexandru Usatiuc. Anume el este Tudoraș, feciorul lui Spiridon și al Anei Magari, cel care a evadat din infernul ce i se pregătea la 7 iulie 1949, strecurându-se printre baionetele roșii. Sub numele nou, a lucrat profesor la Colegiul de Construcții din Chișinău și la alte instituții de învățământ. În 1990, a devenit viceministru al Asistenței Sociale în guvernul Mircea Druc. Același destin, plin de demnitate și iubire de neam, a fost urmat și de frații săi.

După cei douăzeci de ani de munci silnice, Spiridon, erou al Rezistenței armate antisovietice din Basarabia postbelică, a rămas un om cu o profundă demnitate personală. A lucrat mai întâi portar la un cămin studențesc, apoi paznic de noapte la unele instituții din Chișinău. La vârsta de 72 de ani, l-a luat Domnul în Împărăția Sa.

George MÂRZENCU

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi



Opinii & Editoriale 16 August 2018, de Moni Stănilă

De la comunicare la comuniune

Vă scriam zilele trecute, cu prilejul vizitei artistului Silviu Oravitzan, despre expoziția “Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani", care a fost vernisată pe 2 august, într-o atmosferă cu totul specială.  

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 15 August 2018, de Moni Stănilă

Schimbarea la față (I)

„Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 August 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 August 2018, de Moni Stănilă

Să facem vaca de rușine

Am zis că nu mai spun bancuri, dar uneori nu mă pot abține. Cred că nu mulți îl știu pe cel cu țăranul care duce vaca la piață și acolo o critică în tot felul: că nu dă lapte, că dă din picioare, că împunge, că e rea. Până un client îi spune: „Măi, omule, cu...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 August 2018, de Dan Nicu

Don, Dodon şi georgienii

Nepreşedintele Igor Dodon nu ne lasă să ne plictisim niciodată. Aflat zilele trecute într-o vizită la Omsk, în Siberia, el le-a comunicat celor de acolo că a ajuns mai departe decât străbunicii săi.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 9 August 2018, de Moni Stănilă

Semănare de vânt

Foarte des întâlnim opiniile unor oameni sau vedem inscripții pe ziduri legate de numărul mare de biserici. Că avem biserici, dar nu avem școli. Că „vrem” spitale, nu catedrale. Că România are foarte puține autostrăzi (noi nu avem deloc), dar că bisericile sunt excesiv de multe...

() Citeşte tot articolul

Editorial 8 August 2018, de Dan Nicu

24 februarie 2019, cadoul guvernării pentru PSRM

Avem o guvernare care forţează limitele legii pentru a-şi menţine controlul. A făcut-o de nenumărate ori, iar cel mai recent chiar în aceste zile, când a stabilit data alegerilor parlamentare pe 24 februarie 2019. Conform legii, alegerile pot fi organizate în termen de cel mult 90 de zile...

() Citeşte tot articolul

Editorial 8 August 2018, de Moni Stănilă

Cel mai bun roman al tuturor timpurilor

Un personaj literar creat de excelentul poet și prozator Daniel Bănulescu ne spune că Cel mai bun roman al tuturor timpurilor e Biblia.

() Citeşte tot articolul

Bună Dimineața 7 August 2018, de Ana Gabor

Anul în care românii își vor decide soarta

Parlamentare, locale, europarlamentare și prezidențiale, toate într-un an. 2019 va fi anul scrutinelor electorale, decisive pentru toți românii.

() Citeşte tot articolul

Editorial 7 August 2018, de Constantin Tănase

În așteptarea lui Moise

Moto: „Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi, în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie?” Moise a răspuns poporului:...

() Citeşte tot articolul

Editorial 6 August 2018, de Moni Stănilă

Vacanța politicienilor

A venit luna august și politicienii noștri au plecat în vacanțe. Mulți stau acasă, doar așa de ochii lumii, mulți merg în locuri exotice, fiindcă își permit, nu ca noi. Însă, înainte să plece, a dat CNA-ul buzna la Centrul Republican de Diagnosticare Medicală.

() Citeşte tot articolul

Editorial 6 August 2018, de Răzvan Munteanu

Trump, Iran și Războiul Total

La finalul lunii iulie, în cadrul unei reuniuni diplomatice, președintele iranian, Hassan Rouhani, declara: „America trebuie să înţeleagă (...) pacea cu Iranul este mama tuturor păcilor şi războiul cu Iranul este mama tuturor războaielor. Domnule Trump, (...) nu te juca cu coada leului, vei...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md