Femeia

Corina Ţepeş: „E o iarnă atât de frumoasă, încât „sfârşitul lumii” nu mai contează…”

– Dragă Corina, decembrie e intotdeauna o lună plină pentru artişti. Aşa se întâmplă şi în acest an, când vă vedem mereu în scenă, cântând, muncind în sudoarea frunţii… Chiar nu vă pasă că, iată, s-a anunţat sfârşitul lumii?!
– Păi, vedeţi cum se întâmplă, unii cred cu atâta vehemenţă în tot ce se spune la televizor – iar “fenomenul” a fost extrem de mediatizat pe toate canalele -, încât sunt siguri că până la sfârşitul lumii nu au mai rămas decât câteva zile… La ţară, oamenii se aprovizoinează cu conserve şi lumânări, la oraş se relaxeaza prin circiume, puburi, restaurante, că doar viaţa trebuie trăită la maxim măcar pe ultima sută de metri! Despre artişti, ce să zic… Nu ştiu ce fac alţi colegi de scenă, dar familia noastră, adică eu şi soţul meu Costi Burlacu, ne vedem de viaţa noastră şi chiar îndrăznim să ne facem planuri pentru anul care vine. Zvonul legat de sfârşitul lumii nu ne înspăimântă – ne ocupam şi în continuare cu ceea ce am mai făcut. Iar dacă e vorba de luna decembrie – da, aţi remarcat bine, facem tot posibilul să ne respectam obligaţiunile pe care ni le-am asumat în agendă: participăm în concerte, la imprimari, emisiuni şi la tot felul de evenimente.

– Ce program ai până la Crăciun? Care dintre oferte sau invitaţii îţi iau mai mult timp pentru pregătiri?
– Chiar acum suntem în ajunul filmărilor pentru videoclipul ”E o iarnă atât de frumoasa!”. Am tot aşteptat zapada şi iată că timpul ţine cu noi. Dar pentru o iarnă în toată legea vom merge să filmăm în munţii României. În plus, suntem solicitati la cele mai importante concerte ale anului, zilnic ne aflăm în repetitii, pregatim costumele necesare. Toate acestea ne cer timp, pasiune, efort, dar suntem obişnuiţi deja cu astfel de ritmuri intense.

– În general, cum a fost anul 2012 pentru tine şi pentru familia ta?
– Să ştiţi că a fost un an foarte productiv. Am reuşit să lansez „Dorul lunii” care a sucit minţile multor admiratori. Am făcut şi videoclip la această piesă. Vara ne-am delectat îimpreună cu soţul într-o călătorie minunată prin Europa. Am vizitat 15 oraşe renumite. I-am bucurat şi pe moldovenii din Italia, cu un concert la Milano…

– Despre tine şi soţul tău, interpretul Costi Burlacu, se vorbeţte ca despre un cuplu aproape ideal. E posibil aşa ceva printre artişti?!
– Multumesc pentru întrebare. Tatăl meu este muzicant şi atâta timp cât am locuit în casa părinţilor mei, de multe ori îmi spunea că muzica nu este o profesie de familie. În dorinţa lui de a mă vedea fericită în viaţă, îmi mai zicea că a fi artist presupune nopti nedormite, deplasări, turnee, multe drumuri şi că o femeie cântăreaţă n-o să poată să-şi îndeplinească rolul de soţie, mamă, gospodină. Iată că anii au trecut şi Dumnezeu a fost bun cu mine, mi-a dat un soţ care face parte şi el din pleeada artiştilor. Din acest punct de vedere, aş zice da, gura lumii adevăr vorbeşte… Ne înţelegem foarte bine, avem aceleaşi aspiraţii, aceleasi teme de discutie. Ceea ce nu înseamnă că nu există uneori şi anumite divergenţe între noi. Dar dacă nu ar fi acestea, nu am putea savura din dulceaţa împăcărilor. Eu nu cred în familii ideale şi mă îndoiesc de existenţa lor. Ceea ce ştiu cu certitudine e că pentru familie trebuie să muncesti zi de zi.

– Eşti cântărează, mamă, soţie – pe care dintre aceste cuvinte îţi place să pui accentul?
– Mi-e greu să spun care din aceste calificative m-ar caracteriza mai mult şi care mai puţin. Cântăreaţă sunt de când mă ştiu, soţie de cinci ani şi mamă de aproape patru ani. În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat un copil sănătos. Din păcate, multe femei din lume nu se pot bucura de acest noroc. Dacă Dumnezeu mi-a oferit atâtea bucurii, mie nu-mi rămâne decât să le valorific şi să muncesc mult ca să le păstrez şi să le multiplic.

– I-aţi transmis şi fetiţei voastre talentul de a cânta? Care sunt pasiunile ei la această vârstă şi cât timp îţi ia educaţia fiicei tale? Cum ai descri-o pe Smărăndiţa?
– Smărăndiţa este o fetiţă tare dulce, care ne uimeşte în fiecare zi cu ideile şi cu viziunile sale. La cei patru anişori, fiica noastra ştie multe poezii, cântă melodiile noastre, acum învaţă nişte colinde. În ultima perioadă, mă tot zăpăceşte la cap, spunându-mi întruna că deja e mare şi vrea să meargă la şcoală. În privinţa educaţiei, ce să spun?! Aş fi vrut să-i seamăn mamei mele care şi-a dedicat tot timpul educaţiei mele şi a fratelui meu. Smaranda creşte mai mult în grija bonei şi a educatorilor de la grădiniţă. La acest compartiment, previziunile tatălui meu despre o femeie cântăreaţă se cam adeveresc… De fapt, cel mai mare regret al nostru sunt absenţele de acasă faptul că nu reuşim să stăm atât cât ne-am dori alături de fiica noastră.

– Pe lângă voce, o cântăreaţă trebuie să fie cu ochii şi pe siluetă, pe tot ceea ce se cheamă ţinută scenică. Ce faci de arăţi atât de bine – mergi la sport, respecti diete, ce altceva?
– Multumesc! Muncesc mult şi la acest capitol. Mă strădui să merg la sală, măcar o dată pe săptămână. Diete speciale nu ţin, dar în familia noastră ne-am obişnuit să respectăm un regim alimentar sănătos. În frigider nu am niciodata mezeluri, sucuri la cutie. Nu mergem niciodată la fast-fooduri. Mâncarea noastră preferată este doar pe bază de produse naturale. Ne aprovizionăm cu tot ce creşte în gospodăria părinţilor noştri de la ţară.

– Când erai mică şi-ţi plăcea să cânţi, pe cine dintre marii interpreţi îi imitai cel mai des?
– În copilarie, am ascultat multă muzică bună, întrucât în casa părinţilor mei i-am avut oaspeţi pe mulţi artişti consacraţi, precum Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Petre Teodorovici, Ricu Voda, Gheorghe Ţopa, Ion Suruceanu, Zinaida Julea, Nicolae Sulac, Nicolae Botgros, Ana Barbu. Nu-mi amintesc daca am imitat pe cineva, dar cred că am „furat” de la toţi câte un pic. Pentru că muzica este o profesie care se învaţă şi se „fură”. O voce deosebită, pe care o ascult şi astăzi, este Angela Marta. În şcoală, fiind adolescentă, am început să ascult muzică străină – W.Huston. M.Carey, Ella Fitzgerald, Natalie Cole. Fiecare dintre aceşti interpreţi m-au ajutat să iubesc muzica şi au avut un rol determinant în formarea mea ca artist.

– Dar astăzi, cine te încântă dintre interpreţii noştri? În afară de Costi Burlacu, desigur…
– Am admirat-o dintotdeauna pe Nelly Ciobanu, Natalia Barbu, Adriana Ochişanu. Îmi place cum cântă Tania Cerga, Dara, Cristina Croitoru. Dintre vocile masculine, îmi plac Gicu Cimbir, Valy Boghean. Iar cel mai priceput în şlagăre este, în opinia mea, Adrian Ursu.

– Am putea vorbi în prezent despre o atmosfera de creaţie şi de colegialitate printre tinerii interpreţi? Ce sentimente predomină între voi: de concurenţă, de invidie, de admiraţie reciprocă?
– Aş vrea să cred că există această colegialitate. Oricum, ca şi în orice alt domeniu, în muzică există de toate, inclusiv invidie şi concurenta. Dacă e să comparăm cu alte ţări, artistii noştri sunt totuşi mai cumpătaţi, nu se implică în scandaluri de doi bani.

– Succesul unui cântăreţ, într-o societate bazată pe economia de piaţă, nu depinde doar de propriul talent. Cum reuşeşti să faci faţă acestei situaţii?
– E un adevăr dur, pe care-l cunoastem cu totii: în R. Moldova, un artist nu poate supravietui doar din concerte. În cazul meu şi al lui Costi sursa noastră de venit sunt nunţile şi cumetriile. Nu pot ascunde acest fapt, întrucât produsul făurit de un artist este foarte scump. O piesă costă circa o mie de euro, dar în acest preţ nu sunt incluse costumele pe care trebuie să le confecţionezi la comandă sau să le aduci din străinătate; nemaivorbind de machiajul şi coafura de la salon, obligatorii şi ele pentru o prestaţie bună în scenă…

– Ce aştepţi de la Anul Şarpelui şi ce le-ai dori femeilor în noul an?
– Am multe planuri pentru 2013. Nu prea vreau să le divulg, ca să nu-l sfidez pe Cel de Sus. Vreau să am sănătate şi putere pentru a-mi ajuta familia în toate, pentru că am convingerea că o familie sănătoasă şi trainică este pe puterea şi în mâinile femeii. Le doresc tuturor cititoarelor acestei rubrici să se bucure în noul an alături de cei dragi şi să asculte cât mai multă muzică bună, pentru a-şi spori optimismul şi a nu-şi pierde niciodată speranţa.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *