Atitudini

Creştini de duminică?

Nu am insistat pe crucea noastră, cea despre care Iisus ne spune să ne-o luăm și să Îl urmăm.

Oamenii spun adeseori, vorbind de greutățile unui om, că asta e crucea lui. Deci haideți să vedem ce înseamnă să îți porți crucea. Dacă ai o predispoziție spre alcoolism, înseamnă să bei până nu mai poți? Asta e crucea ta? Să ne purtăm crucea ar fi tocmai opusul. Să ne luptăm cu patimile noastre. Iar să Îl urmăm pe Hristos, înseamnă să ne răstignim și noi împreună cu El față de plăcerile acestei lumi. Așa cum spunea Apostolul Pavel, să murim față de această lume. Să pironim patimile noastre și să Îl urmăm în toate pe Hristos. Să încercăm să trăim cu sfințenie.

Nu putem pretinde că ne-am lepădat de lumea asta și ne purtăm crucea. Noi trăim pentru lumea asta și biserica a devenit pentru noi o simplă casă de asigurări. Asigurarea că ni se iartă păcatele, că nu ajungem în iad. Sau dacă vreți să fiu și mai cinică, biserica s-a transformat într-o agenție de turism. Bilet spre rai, doar o direcție: dus. Asta înțelegem noi astăzi prin purtarea crucii.

Când noi de fapt ne ascundem chemarea spre sfințenie, crucea noastră, trăim bine-mersi, și din când în când, duminica, o scoatem de la naftalină, o luăm în spate și mergem la biserică. Ne purtăm crucea doar de paradă, de Paști și de Crăciun. Atunci ne amintim să fim mai buni, să dăm o pomană sau un pomelnic, să ne spovedim pe bandă rulantă și să ne împărtășim tot așa.

Ca să înțelegem mai bine ce avem de făcut, ar trebui să ne uităm la câteva locuri din Sfânta Scriptură: rugați-vă neîncetat, privegheați și vă rugați că nu știți ceasul, Fiul Omului vine ca un fur. De aici înțelegem că viața noastră ar trebui să fie în așa fel încât în orice moment să ne putem afla înaintea lui Dumnezeu. Dacă în minutul următor unul dintre noi ar muri, ar trebui să fie cu conștiința împăcată. Să fie în priveghere față de atacurile patimilor, iar cu mintea la rugăciune. Un cuvânt duhovnicesc de-al Sfântului Evagrie Ponticul spune: să muncești ca și cum ai trăi veșnic, să te rogi ca și cum ai muri mâine.

Dar noi ce facem? Cât de mult muncim pentru sfințirea noastră? Mai mult de jumătate din creștini sunt creștini doar cu numele, doar din întâmplare. Citim Biblia? Viețile Sfinților? Învățăturile lor? În România, Mina fiind un nume rar întâlnit, s-a întâmplat ca mulți văzând scris Sf. Mina să creadă ce e vorba de o femeie, fără să știe nimic despre viața Sfântului Mare Mucenic Mina, despre martiriul său. Nu lucrăm de Sfântul Pantelimon că e sărbătoare, că e păcat, dar știm cine a fost Sfântul Pantelimon, știm a cui sărbătoare o ținem?

E Dumnezeul nostru mai presus de orice pentru noi?

Îmi doresc să devin mai bună, vă doresc să deveniți mai buni. Și să Îl avem în toate pe Hristos alături. Să fim conștienți că fiecare clipă pe care o trăim ne pune înaintea lui Dumnezeu. Și nu din frică, nici din interes, ci din dragoste să urmăm învățătura Evangheliei. Pentru că oricât de dificilă ar părea, viața în Hristos este minunată.

E foarte greu să rezume cineva în câteva cuvinte ce înseamnă să îți porți crucea. De cele mai multe ori ne mulțumim să dăm o înșiruire de fapte: rugăciune, milostenie, fapte bune – așa cum am făcut și eu mai sus. În realitate, însă, e foarte dificil să explici ce înseamnă să trăiești în și cu Hristos. Când Dumnezeu, cel Unul în ființă, și întreit în persoane, devine sensul și centrul vieții noastre, nu din impunere, ci din dragoste, cred că atunci începem să ne apropiem de înțelesul cerinței lui Iisus: „Urmează-mi”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *