Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 11:04
Abonamente

Istorie 13 Octombrie 2017, ora 08:08

exclusivCRIMELE COMUNISMULUI - Condamnat la moarte (I)

Marime Font

„Armata din pădure” a fot cea mai numeroasă și longevivă formațiune de rezistență antisovietică din Basarabia postbelică.

Deportările anului 1949 din Basarabia au deturnat destinele multor oameni. Cei mai mulți, sub escorta ostașilor cu steluță în frunte, s-au pomenit la mii de kilometri de baștină, pe întinsurile glaciare ale Siberiei. În același timp, unii au reușit să se ascundă, luând calea pribegiei. Dintre aceștia, cei mai temerari au pus mâna pe arme și au început o luptă pe viață și pe moarte cu regimul sovietic de ocupație. Lor li s-au alăturat alți neînfricați ai timpului, formând mișcarea de rezistență armată din Basarabia postbelică.

Trăsnetul deportării

În noaptea de 6 iulie 1949, Spiridon Magari din s. Recea, r-nul Strășeni, un om cu minte luminată și un gospodar de frunte al satului, se afla deja în ilegalitate. Aflase de mai demult că este pus sub ochiul securității și venea acasă doar pe ascuns. Ținea pușca pregătită pentru a-și apăra familia, petrecându-și nopțile sub nucul de la spatele casei. Spera totuși că securitatea se interesează numai de el și nu are intenții de a se atinge și de apropiații săi. Avea să se convingă degrabă însă că „statul muncitorilor și țăranilor” țintise în toți deodată.

Trei ostași sovietici înarmați, însoțiți de o mulțime de activiști din sat, au tăbărât în acea noapte peste familia sa. Spiridon, cu numai două cartușe în dotare, n-a putut să-i atace și i-a urmărit doar, sperând la prima ocazie de a-și elibera micuții. Dar în scurt timp a aflat că la primărie, numită la sovietici „selsoviet”, unde îi adunau pe toți sătenii hărăziți Siberiei, s-a înmulțit numărul militarilor înarmați…



Soția sa, Ana, cu patru copii mici și cu al cincilea gata să-l nască din oră în oră, au fost ridicați și transportați la gara Strășeni, de unde trenul urma să-i ducă pe ultimul drum. Întreaga avere a acestei familii, agonisită cu mult greu o viață întreagă, a fost confiscată.

Trenul, ca o maternitate

Feciorul mai mare, Tudoraș, cu toate că avea numai nouă ani, a reușit să se ascundă de santinelele sovietice chiar în noaptea nefastă, în timp ce mamă-sa pregătea lucrurile pentru drumul lung. Destinul de mai departe al băiatului (și cetățeanului) este demn de a intra într-un manual al curajului uman și al iubirii de neam.

În același timp, maică-sa, Ana, a rămas în custodia soldaților cu ceilalți trei copii: Olga, de cinci ani, Ion, de trei ani, și Efim, de un an și ceva. Urcată cu forța în vagonul murdar de balegă și mirosind a grajd, în care până erau transportate animalele, femeia a simțit că naște. Atunci medicul trenului, o rusoaică venită împreună cu militarii, având pesemne și ea copii acasă, a rugat comandamentul să permită internarea Anei Magari în spitalul din Strășeni. Copiii au rămas în vagon, plângând cu glas tare, alături de alți necăjiți ridicați de acasă și ținuți sub straja santinelelor sovietice. La rândul lor, medicii de la spital, căutând s-o salveze pe Ana, i-au reținut nașterea pentru o zi, apoi pentru două.

Dar trenul trebuia deja să plece și, neavând încotro, soldații i-au mutat pe copiii lui Spiridon Magari din vagonul morții pe coridoarele Securității din Strășeni, unde sărmanii de ei au rămas închiși până când mama lor a născut... Au revenit apoi cu toții la casa care nu mai era a lor și au fost nevoiți să trăiască pe la fel de fel de oameni milostivi din sat, rămânând indezirabili încă mulți ani înainte în fața puterii sovietice.

Armata din pădure

Pomenindu-se în această situație, Spiridon Magari n-a stat mult pe gânduri. I-a adunat într-un grup de luptă pe toți cei ce au reușit să fugă de deportare și au ieșit la luptă deschisă cu statul criminal. S-a întâlnit cu Fănase Magari, Chiril și Nicolae Cheptene, toți din Recea, Gheorghe Focșa și Anton Calancea din Tătărești, Mina Cogan, soții Gavril și Efimia Botnari din Greblești. Mai târziu au aderat la grup Gavril Andronache din Zubrești, fost lucrător în administrația românească, și Mihai Ninică din Teleșeu, ambii aflați în ilegalitate de mai mult timp, precum și alții.

Pe parcurs, grupul a crescut, în lupta de eliberare antrenându-se tot mai mulți oameni care au scăpat de pacostea deportărilor. S-au aciuat în bordeie pe care le-au săpat în pădurile Larga și Lopatna din zona Recea-Zubrești-Cobâlca (astăzi Codreanca) și le-au camuflat. Totodată, au făcut legătură cu grupul lui Ciutac din Drăsliceni-Micăuți și au început să acționeze împreună.

Aveau cu toții mai multe baze de dislocare echipate şi înzestrate cu necesarul logistic: armament, căruțe, bucătărie, staţii de radio, oameni de legătură, case conspirative, locuri de refugiu etc. În virtutea specificului lor de acțiune, acești neînfricați ai vremii au fost numiți ostași ai „armatei din pădure”. Aceasta a fost cea mai numeroasă şi mai longevivă formaţiune de rezistenţă armată din Basarabia postbelică. Unii luptători au activat aici din anii 1944-1945, când trupele sovietice au intrat în zonă, până în 1953-1954. Iar cei rămași la libertate, după desființarea „Armatei din pădure”, au ținut Securitatea în șah până pe la începutul anilor şaizeci.

Cu mult efort, pe parcursul anilor, KGB-ul a reuşit să identifice vreo sută de persoane care făceau parte din această organizaţie. Mulți dintre aceștia au căzut pe câmpul de luptă, în încăierări fierbinți cu trupele regulate ale Securității. Alte zeci de membri ai organizației au fost capturați și condamnați la moarte sau trimiși pentru mulți ani în pușcăriile Uniunii Sovietice. Pe marginea activității eroice a acestor oameni, în arhivele Securității există mai bine de cincisprezece volume secretizate cu migală timp de decenii la rând.

Ciocoii tremurau în cuibul lor…

În scurt timp, ostașii pădurii au prins a reveni, deja înarmați, pe la gospodăriile lor confiscate de sovietici și transmise colhozurilor. De oricine dădeau pe acolo, îi luau la rost, spunându-le că averea le aparține și avertizându-i să nu mai calce pe aici. Alteori făceau înțelegere cu lucrătorii, dar mai ales cu șefii acestora - brigadierii din colhozuri, ca toamna să strângă roada și să le-o predea lor. Mulți dintre oamenii nimeriți „între două focuri” deveneau persoane de legătură ale „Armatei din pădure”. Însă organizatorii dezmățului sovietic, activiștii selsovietelor, au fost puși în gardă de faptul că-i așteaptă ceasul răsplății meritate.

La Recea și în satele din jur, Securitatea și-a intensificat activitatea. Activiștii satelor au fost înarmați pentru a se apăra de ostașii pădurii. Lupta, încă departe de a fi piept la piept, se purta la început de la distanță. Spiridon Magari și tovarășii săi partizani difuzau prin localitățile apropiate zvonuri și foi volante, în care demascau comuniști care urmau a fi pedepsiți. De cealaltă parte, în virtutea puterii lor, activiștii sovietici vizați îi amenințau cu răfuiala pe rudele și apropiaților luptătorilor. Astfel, în august 1949, KGB-ul l-a arestat pe Andrei Magari, tatăl lui Spiridon și un om de legătură foarte important pentru ostașii din pădure. L-au arestat undeva la Florești și, peste câteva luni, nu s-a mai auzit nimic despre el.

Nici până în ziua de astăzi nimeni nu știe nici măcar unde este mormântul lui Andrei Magari.

(Continuare în numărul următor)

George Mârzencu

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md