Cu gândul la Islanda

publicat în Opinii & Editoriale pe 1 August 2018, 08:02

Voi încheia scurtele mele opinii despre Campionatul Mondial din Rusia cu un subiect frumos (și reluat): Islanda.

E drept că micuța națională nu a reușit să treacă de grupe și să ajungă în optimi, dar rămâne visul frumos din fotbalul actual. Islanda e echipa – să-i spunem altfel azi – ce vine dintr-o țară egală ca populație cu Timișoara. Dovada vie că în orice domeniu corupția ucide. Sau că în lipsa ei se pot realiza performanțe.

Ar fi fost o umilință și pentru FIFA, și pentru UEFA, care ne-au obișnuit cu sumele fabuloase pe care le învârt. Messi și alții, mereu peste alți jucători, fiindcă, dincolo de indiscutabilele performanțe, fac parte din cluburile care aduc cel mai mare profit financiar pentru organizațiile sportive, salariile colosale ale fotbaliștilor, cu care Bundesliga vrea să lupte.

Islanda în schimb e un lot care costă de trei ori mai puțin în întregime decât Neymar și care, departe de a fi o echipă cu o tehnică desăvârșită, a reușit să ajungă la Campionatul Mondial, după ce cu doar doi ani în urmă ajungea în sferturile Campionatului European. Pisica croată, Kalinic, a fost hopa-mitică, cel care cade jos și se ridică. A scos câteva mingi cum doar Manuel Neuer mai poate și a trimis Islanda acasă, la un meci care nu le mai putea fura croaților calificarea.

Bjarnason a sângerat în acel ultim meci din Rusia și nu a fost înlocuit pe teren. Însă cred că a jucat cu mai multă frică decât înainte de a veni echipa medicală să îi îndrepte nasul cu mâna. Și, așa cum ne-am obișnuit la astfel de faze, cartonașele roșii sunt doar pentru anumite echipe și nu vin cu repeziciunea cu care au venit cele două galbene la jucătorul neamț, Boateng.

Islanda a plecat acasă. Și au dreptul să se simtă victorioși chiar și așa. Fiindcă am văzut meciurile frumoase ale unei echipe aflate la început de drum, un drum superb, însoțit de o galerie în fața căreia comentatorul M1, Cristian Frisc, tăcea cu pioșenie ca să putem savura cu toții frumusețea cântecelor lor. O echipă cunoscută deja de toți microbiștii care demonstrează în primul rând Moldovei (apoi României) că performanțele vin acolo unde se fac investiții de către stat și unde corupția nu are ce căuta. Felicitări, Islanda!

Iar noi, ca să ne edificăm pe deplin vizavi de viitorul fotbalului moldovenesc, să facem o scurtă plimbare în jungla cunoscută sub numele de Stadionul Republican. Acolo s-a reușit. Paragina a înghițit totul, fiindcă acum e mai ușor să fim de acord cu demolarea unei jungle urbane. În loc de fotbal vom avea un hotel sau o ambasadă.