Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 08:45
Abonamente

Comentariu 31 Octombrie 2014, ora 15:15    Din editia print

Marime Font

Culori îngroșate

Așa a vrut destinul ca să fondez și să conduc o publicație într-o perioadă când societatea moldovenească era sufocată de fumul înecăcios, încât doar jurnaliștii mai riscau „să iasă pe teren” și să fixeze realitatea. Cu scurgerea timpului imaginile fixate devin fotografii de epocă care permit să fie văzută acea fațetă „intimă” a realității pe care, ulterior, istoricii nu au de unde să o cunoască. 

 
 
 

Ce este editorialistul, așadar, dacă nu un „fotograf” mai mult sau mai puțin experimentat, mai mult sau mai puțin obiectiv, mai mult sau mai puțin echidistant și angajat? Fiecare jurnalist decide pentru sine în ce măsură se implică, la modul subiectiv, în alegerea imaginilor, a unghiului sub care acestea sunt filmate… Una din acuzațiile ce i se aduc unui editorialist e „îngroșarea culorilor”.

Când editorialistul depistează țesătura nervoasă, atacată de cancer, el are dreptul, ba mai mult, e obligat să îngroașe culorile pentru ca medicul să o deslușească mai clar. Jurnalistul nu e medic, el poate propune soluții și alina durerile, dar boala se tratează de către guverne, prin intervențiile de rigoare. Așadar, periculos nu este jurnalistul care îngroașă culorile, ci acel care „vopsește” realitatea, acoperă cu flori rănile și-i administrează cititorului calmante și droguri.



Jurnalismul este un câmp minat și eu am acceptat să intru pe acest câmp minat din cauza romantismului acelor timpuri. Era anul 1997, flăcările mișcării de eliberare națională se stinseseră, idealurile pentru care luptaserăm în 1988-1991 începuseră să fie declarate antistatale și eu eram convins că locul meu este pe prima linie a frontului, iar prima linie a frontului era presa. Tinerii jurnaliști de azi trebuie să știe că în 1997 unii din generația mea mai păstrau o brumă de romantism și idealism, pe atunci noi chiar că ne mai gândeam la „neam și țară”, mai făceam câte ceva fără bani, „în numele cauzei”.

(fragment din cartea „Groapa cu lei”)

Un articol de: Constantin Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md