Editorial

Cum am mâncat eu o prăjitură stricată

De data asta, păpam o prăjitură cu halva, cumpărată de la o piaţă din Sculeni, când am început să frunzăresc nişte ziare comuniste, în care, să vezi şi să nu crezi, am dat peste un interviu cu prietenul meu Vasile Ernu tocmai pe două pagini. Acelaşi interviu, în două ziare roşii, şi tocmai pe paginile din mijloc. În fine, fiecare are dreptul să publice unde vrea, îmi spuneam, în timp ce-am mai muşcat o bucată de prăjitură. Ce mai, îmi plac la nebunie prăjiturile. E destul să mănânci o prăjitură ca viaţa să-ţi pară iarăşi frumoasă. Dar viaţa devine şi mai frumoasă după o prăjitură cu halva. Dar, din păcate, prăjituri cu halva nu se găsesc chiar la orice colţ. Dacă s-ar găsi peste tot, sunt sigur că s-ar rezolva automat foarte multe probleme şi moldovenii ar deveni mai buni şi mai umani. Aşa însă, până dai de o prăjitură gustoasă, uneori, trebuie să baţi şi jumătate de oraş. În jurul blocului nostru, bunăoară, nu există nicio cofetărie. Poate, de aia, şi vecinii mei sunt aşa de posăciţi şi plouaţi. Eu, de exemplu, mi-am luat prăjitura asta tocmai din piaţă. Am mai muşcat o gură şi am mai citit o propoziţie. În mare, Ernu îi critica foarte dur pe politicienii de dreapta din România şi din Republica Moldova, acuzându-i de toate relele posibile şi imposibile. Să-i critice. De ce nu ar avea dreptul? Are omul dreptul. De la un punct încolo, însă, bunătatea aia dulce mi se păru cam suspectă. De obicei, e mai gustoasă, dar acum parcă nu avea niciun gust. Sau avea, dar nu mai era plăcut. Ba chiar aş putea spune că mi se părea cam râncedă. Am examinat-o mai cu atenţie şi parcă şi culoarea nu mi se mai păru la fel de proaspătă. Cu toate astea, fie ce o fi, mi-am zis şi am mai muşcat o gură de prăjitură. Nu, nu m-am înşelat: prăjitura aia avea un gust neplăcut, ca de cenuşă. Sau, altfel spus, m-am înşelat cumpărând-o, fiindcă era râncedă. Noroc că nu am aruncat ambalajul şi l-am parcurs cu patruzeci de ochi şi am văzut că era expirată. Drăcia dracului. Acum, cum să citesc mai departe interviul lui Ernu? Totuşi, am avansat. Am avansat până am dat de o altă afrimaţie a lui Ernu, în care acesta se declara de stânga. Nu puteam să fiu de acord cu aserţiunea sa, chiar şi dacă nu mai mâncam prăjitură. UN SCRIITOR nu poate fi de stânga, cum nu poate fi nici de dreapta. Un scriitor e obligat să dea dovadă de spirit critic, dar să fie deasupra acestor mărunte lupte politice. El nu poate fi de stânga sau un susţinător al stângii, comunist sau liberal sau de dreapta, un scriitor este deasupra tuturor acestor mărunte calificative, prin arta şi menirea sa. Când te declari de stânga, automat îţi îngustezi unghiul tău de vedere, ca şi atunci când te declari de dreapta. În Republica Moldova, un scriitor nu poate fi exclusiv de dreapta sau de stânga, când majoritatea populaţiei este pauperizată şi perspectiva integrării europene mai e încă una iluzorie. Trăind la Chişinău, nu poţi să nu visezi la unire, dar în acelaşi timp ai vrea să faci ceva ca moldovenii să nu mai aibă nişte salarii de mizerie şi să fie atât de disperaţi. Atunci când un scriitor are spirit critic nu mai poate fi de stânga, dar nici de dreapta. Am vrut să avansez cu lectura, dar de la prăjitura aia alterată începu să-mi fie rău şi am rupt vraja şi am vărsat. Drăcia dracului. În ultima săptămână, de cinci ori mi se făcu rău, întrucât de cinci ori am mâncat produse expirate. Dacă nu sunt atent. Fasolea pe care o luasem ieri tot era alterată, ca şi tocana de legume şi am descoperit asta abia după ce le-am mâncat. În timp ce-mi goleam stomacul la baie, m-am gândit la ideea că un scriitor poate fi de stânga sau de dreapta, e o idee expirată. A doua zi, am revenit la piaţă şi m-am apropiat de taraba cu dulciuri şi prăjituri. Am cerut o prăjitură cu halva. Vânzătoarea mi-a dat-o. M-am uitat la eticheta de pe ambalaj. Era expirată. I-am spus vânzătoarei şi ea s-a făcut că plouă. Am revenit peste o oră şi am descoperit că nu a scos-o de pe tarabă. Vreun fazan de-alde mine o s-o cumpere, o s-o mănânce şi o să i se facă rău. Vânzătoarei nu-i pasă. Important e să-şi vândă marfa, indiferent că e alterată sau nu.

Am plecat din piaţă fără să-mi mai cumpăr prăjituri şi ziare. Nu ştiu de ce, dar azi nu am mai avut poftă nici de una şi nici de alta.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *