Imaginea gărzilor de corp, potențată în zilele noastre de producțiile hollywoodiene, este una care fascinează lumea din antichitate. Istoria acestei meserii, care – chiar dacă nu se revendică a fi cea mai veche din lume – începe cu mii de ani înaintea nașterii lui Cristos, mărturiile arheologice (dintre care cea mai impresionantă este armata de 6000 de soldați de teracotă descoperită în China, din sec. III î.Hr.) atestând faptul că gărzile de corp erau nelipsite de la primele forme de organizare a civilizației umane.

Și bodyguard, și secretar, și consilier

Rolul bodyguardului modern nu este doar acela de „paznic” al personajului care trebuie protejat, așa cum ar putea crede mulți. Dincolo de datoria asumată de a apăra, chiar cu prețul propriei sale vieți, integritatea subiectului protecției, gărzile de corp sunt mai mult decât niște accesorii de „mobilier” ale personalităților. Personajele sobre, cu costume negre și atitudini imobile pe care vrând-nevrând le remarcăm în vecinătatea liderilor sau vedetelor sunt, sau ar trebui să fie, extrem de complexe, posesoare ale unor calități deosebite de cele ale oamenilor de rând.

Andrei Batereanu, fost campion european de taekwondo, fost bodyguard al lui Vlad Filat și Călin Vieru, a acceptat să ne dezvăluie câteva din secretele acestei profesii. El este absolvent al primei promoții a Facultății de Protecție, Pază și Securitate din R. Moldova, în anul 2010. Contrar așteptărilor, antrenamentele fizice și tactice sunt doar câteva dintre ingredientele care stau la baza pregătirii unui bodyguard profesionist. Dincolo de acestea stau o mulțime de discipline, înrudite mai degrabă cu psihologia decât cu forța brută a aspirantului la statutul de profesionist în breaslă. Orele de comunicare, de retorică, studiul conflictologiei și al diplomației preventive, cursurile de drept civil, internațional sau de criminalistică sunt obligatorii pentru cei care veghează la integritatea corporală a liderilor zilei.

„Un bodyguard profesionist trebuie să știe să îmbine calitățile de protector cu cele de secretar sa+u consilier al celui asupra căruia veghează. Mai mult, el face parte din imaginea publică a persoanei respective, de aceea fiecare gest al său trebuie să fie unul calculat, bine gândit, în așa fel încât să nu afecteze în sens negativ popularitatea subiectului protejat”, declară Batereanu.

Și bodyguarzii sunt oameni

Toate aceste lucruri i-au fost de folos atunci când, în calitate de gardă de corp, a stat alături de lideri politici sau oameni de afaceri. În ceea ce privește relația cu persoana beneficiară a protecției, el spune că e inevitabil ca aceste legături să existe. „Nu trebuie să ne gândim imediat la o poveste de dragoste, ca și aceea din celebrul film american cu Whitney Houston și Kevin Costner, care, apropo, este contrară deontologiei profesionale, dar este evident că o relație de prietenie, de încredere se creează. De altfel, un bodyguard în care nu investești încredere poate deveni o bombă cu efect întârziat, care poate să trădeze chestii care te fac vulnerabil nu doar din punct de vedere fizic, ci și moral”, spune Andrei Batereanu. Nu în ultimul rând, pentru succesul maxim al misiunii sale, garda de corp are nevoie de încrederea și cooperarea totală a celui pe care îl veghează: „Există un set de reguli pe care dacă persoana protejată nu le respectă nu numai că se expune pe ea însăși, dar riscă și integritatea însoțitorilor săi. Acceptarea schimbărilor de traseu sau a mișcărilor sugerate de serviciile de pază sunt condiții esențiale pentru securitatea unui VIP”.

Viața liderilor pe mâna salariaților cu 300 USD

Referindu-se la situația din R. Moldova, el susține că e regretabil că lipsa adevăraților profesioniști în domeniu expune personalități ale vieții publice la pericole care, la un moment dat, pot deveni reale. Faptul că doar trei din cei 67 de absolvenți din promoția sa au fost angajați la cel mai înalt nivel spune ceva despre procentul celor care reușesc să răzbească la sfârșitul anilor de pregătire. Apoi, retribuțiile infime pentru cei care își riscă viața pentru a proteja aceste personalități sunt un alt motiv de dezamăgire. „În timpul vizitei vicepreședintelui american, Joe Biden, oamenii din serviciile de inteligență americane care asigurau securitatea lui nu încetau să se mire cum e posibil ca viața liderilor politici ai țării să fie lăsată pe mâna unor gărzi care primesc pentru asta 300 de dolari americani lunar”, declară Andrei Batereanu. Asta într-un stat în care numărul posesorilor de arme este incert, iar vecinătatea Transnistriei îl transformă într-o potențială piață de desfacere pentru traficul ilegal de arme din zona separatistă.

Nu în ultimul rând, el critică proasta înțelegere a normelor de securitate ale personalităților, care duc, de cele mai multe ori, la abuzuri din partea oficialităților: „Nicăieri în Europa nu se mai întrerupe circulația pentru trecerea coloanelor oficiale și orice expert știe că măsurile de siguranță nu înseamnă închiderea străzilor sau terorizarea populației. Spre exemplu, pe vremea când era președinte al Franței, Jacques Chirac a insistat pe lângă primarul general al Parisului să închidă câteva străzi din Paris pentru o vizită a Papei Ioan Paul al II-lea. A fost refuzat, singura concesie primită fiind un culoar verde pentru coloana oficială pe traseul de la aeroport la Palatul Élysée, reședința oficială a președintelui francez”.

În R. Moldova sunt înregistrate oficial nu mai puțin de 176 de firme care au ca obiect de activitate paza și protecția persoanelor și a obiectivelor. Marea majoritate a acestora angajează personal necalificat, complet nepregătit pentru a face față unei situații de criză. O parte din aceste companii însă desfășoară activități în zona interlopă, unde se ocupă de recuperări ilegale de bani, reglări de conturi între diverse persoane, fiind un adevărat focar infracțional pentru R. Moldova. Cazurile în care așa-ziși agenți de pază și protecție, în realitate niște brute violente, agresează oameni nevinovați sunt destule. Cu toate acestea, obținerea unei licențe de activitate în acest domeniu este o formalitate care ține nu atât de capacitatea profesională a angajaților, cât de potențialul financiar al patronului de firmă.