Astăzi 24 Aprilie 2018, Marţi - Ultima actualizare la 23 Aprilie 2018
Abonamente

Bună Dimineața 15 Februarie 2017, ora 12:32    Din editia print

Marime Font

Cum e să fii furat în transportul public. Am pățit-o și eu

O vorbă din popor spune că „ghinionistul dă din groapă în groapă”. Așa și eu - plină de noroc ca broasca de păr. Nenorocul meu este norocul hoților de buzunare care, după cum am observat, tare mă „iubesc”. Nu a trecut nici jumătate de an de când în urma unei călătorii obișnuite în transportul public am rămas fără bani și documente, că săptămâna trecută era să rămân din nou cu ochii în soare.

a

 
 
 

În urma acestor întâmplări am înțeles cât de pregătiți psihologic, dar și fizic sunt acești hoți. Și ca să vă dați seama cum au loc astfel de jafuri zi de zi în microbuzele noastre, vă voi spune una dintre schemele iscusiților pungași, pe care am simțit-o pe propria piele.

Într-o zi de duminică, veneam de acasă spre Capitală și fiind din nordul țării, punctul meu de sosire este Gara de Nord. Am coborât din microbuzul, în care am călătorit aproape trei ore, pentru a lua un alt transport public ca să ajung la destinația finală. Aveam cu mine o geantă de mână în care îmi țin lucrurile personale, inclusiv portofelul cu bani, și încă o altă geantă mai mare. Mi-am pregătit din timp taxa și am pus portofelul în geantă, crezând că este în siguranță, deoarece am poziționat-o foarte sigur. Credeam eu.



A venit microbuzul numărul 191 și am urcat în el foarte repede, deoarece erau mulți doritori de a urca în urma mea. Am achitat din primele secunde taxa și nu am reușit să fac nici câțiva pași că am simțit brusc cotul unui bărbat, de două ori mai înalt ca mine, pe fața mea. El s-a arătat foarte uimit de cele întâmplate, spunând că e o simplă neatenție din partea lui. Eu care mai nu mi-am pierdut echilibrul după întâlnirea neașteptată cu cotul bărbatului nici nu îmi trecu prin minte că toate aceste mici gesturi sunt de fapt făcute intenționat pentru a mă distrage de la cele ce urmau să se întâmple. Lângă acest domn cu mâini lungi, la propriu și la figurat, era o femeie la fel de înaltă care încă de la bun început mi s-a părut ciudată, deoarece purta un palton negru din piele, foarte lung, care era probabil cu vreo două, trei mărimi mai mari decât ar fi fost necesar. Eu fiind încă frustrată de ce cele întâmplate eram cufundată în fel de fel de gânduri ce au fost brusc întrerupte de o voce din interior, care mi-a spus: „ Irina uită-te în geantă”!

A fost ca un deja vu. Am lăsat privirea în jos spre geantă și mare mi-a fost mirarea când am observat că paltonul doamnei de lângă mine, care stătea foarte strâns apropiată, mi-a acoperit aproape jumătatea genții. Am început agitată să caut în ele ca să depistez dacă îmi lipsește portofelul, ce trebuia să fie într-un loc sigur. Însă, el deja se afla în mâna ei. Femeia văzând că vreau să mă întorc spre ea îmi aruncă în grabă punga cu bani la picioarele mele fără ca măcar să clipească din ochi. Am început involuntar să tremur de situația în care mă pomenisem, încât rămăsesem pentru câteva secunde fără cuvinte. M-am aplecat pentru a-mi ridica de jos lucrul ce îmi aparținea, am verificat dacă este totul așa cum am pus și am încercat să discut cu făptașa.

Am aruncat privirea în sus și am văzut o femeie care își vedea de treabă de parcă nimic nu s-a fi întâmplat. Am întrebat-o cu deosebit curaj cum își permite să mă fure fără să roșească. Dar în cele din urmă, primesc un răspuns care m-a blocat și bulversat pe loc. „Domnișoară nu știu cât e ora”… iar toate celelalte încercări de a dialoga cu ea s-au redus la zero, deoarece nu a binevoit să discute cu mine.

O pregătire psihologică ce m-a lăsat fără cuvinte nu doar pe mine, dar și pe cei care au observat gestul hoaței. După ce toți pasagerii au început să facă zarvă, această pereche brusc a simțit nevoia că trebuie să coboare și așa de parcă nimic nu s-a întâmplat au anunțat șoferul și au coborât fără să se uite în urmă.

Iar eu pe jumătate fericită că am rămas cu bunurile la mine și pe jumătate șocată de cele întâmplate, am strâns la piept punga cu bănuți, răsuflând ușurată că nu am călcat din nou în aceeași groapă.

Cu câtă ușurință păcătuiesc unii oameni fără să se gândească că poate aceștia sunt ultimii bani ai
persoanei pe care o fură, că poate iau de la un om bolnav sau flămând. Ei nu se gândesc deloc, de aceea trebuie să fim atenți și să nu cădem în astfel de scheme ale vânătorilor de bani ușori. Iar paradoxul constă în faptul că ei nu fură de la oameni bogați sau care fac banii ușor, dar de la cei săraci, de la studenții întreținuți de părinți sau de la oameni simpli care trăiesc de la salariu la salariu.

Un articol de: Irina Tabaranu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 23 Aprilie 2018, de Constantin Tănase

Nopțile Moldovei suverane

(Pastel politic, compus din mai multe părți despărțite noaptea de Găinușa cerească).

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Aprilie 2018, de Constantin Tănase

„Un leu pentru Mitea”

Am intrat în iarnă și, de aici înainte, cât mai este până la primăvară?  

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Luna mai - primăvara literaturii

Luna mai e în fiecare an o lună a marilor festivaluri literare. În București are loc a IX-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie, unde nu au lipsit și nu vor lipsi poeții basarabeni, mulțumită Muzeului Național al Literaturii Române și celorlalți organizatori. Festivaluri vor fi...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Când ne vom u(r)ni?

Discursurile despre unire sunt atât de multe și de diferite încât, dacă s-ar aduna textele scrise, am bate folclorul despre strigoi și vrăjitoare. Vorbim de reunire ca de ceva despre care bănuim că este, dar nu știm cum arată. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Găștile urii

Postam cu câțiva ani în urmă câteva gânduri pe o rețea de socializare. Revenind acum la notele de atunci, m-am gândit să le reiau și să le dezvolt, ca să înțelegem că lucrurile sunt întotdeauna mai complexe decât par la o primă vedere. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Aprilie 2018, de George Simion

Cum evităm înfrângerea la primăria Chișinăului pe modelul Maia Sandu?

Cartoful fierbinte al alegerilor pentru Primăria Chișinău a fost ca o grenadă dată în spațiul închis pentru majoritatea forțelor politice din R. Moldova. Și nu doar politice… Nici noi, unioniștii, nu aveam nevoie de aceste alegeri acum, în Anul Centenarului. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Primăvara primarilor

E trist sau vesel să ne pregătim de Paști în plină campanie electorală?

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Ferdinand – o poveste cu o singură pată

„Ferdinand” e o poveste perfectă pentru sărbătorile care se apropie. Fiind vorba de un film de animație 3D, din 2017, e recomandabil, în primul rând, copiilor. Animația, în regia lui Carlos Saldanha, a fost realizată după o carte pentru copii „Povestea lui Ferdinand”,...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 9 Aprilie 2018, de Răzvan Munteanu

SUA vs. Rusia: Resetarea relațiilor sau escaladarea tensiunilor globale

Oficialii de la Moscova și Washington au confirmat în această săptămână, înainte de Paște, invitația președintelui SUA, Donald Trump, de a se întâlni la Casa Albă cu omologul său rus, Vladimir Putin.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 9 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Darul și dăruitorul

Iepurașul mi se pare că e o invenție stranie de Paști, dar care bucură foarte mult copiii. Deci, nu mă amestec să pun la zid iepurașul, pe care și nepotul meu îl caută prin grădină.

() Citeşte tot articolul

Editorial 4 Aprilie 2018, de Silviu Tănase

Trei lucruri pe care nu le va face Dodon

În această săptămână, Curtea Constituțională, în unanimitate, a emis o nouă decizie istorică. Instituția, care este garantul Constituției, a emis o decizie ce i-a făcut pe mulți să ia apă în gură. N-am văzut reacții pe fond nici de la opoziția parlamentară sau...

() Citeşte tot articolul

Editorial 4 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Nu avem nimic, dar nimicul ne e suficient

Evenimentele de la Uniunea Scriitorilor, de pe 27 martie, au decurs foarte bine. Solemnitatea momentului a fost marcată de parastasul pentru membrii Sfatului Țării și scriitorii deportați, oficiat de preoții Mitropoliei Basarabiei. 

() Citeşte tot articolul