Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 16:35
Abonamente

Interviu 8 Iunie 2012, ora 07:40    Din editia print

Cum e să fii soţia lui Ian Raiburg

Marime Font

 
 
 

Protagonista acestui număr este o veritabilă doamnă care mi-a rescris în memorie semnificaţia versurilor: „Mai înaltă ca destinul, Doar femeia poate fi... Mai deşteaptă ca povaţa, Doar femeia poate fi..”.. 

Discretă, tacticoasă, această graţioasă făptură întruchipează femeia puternică, fragilă, înţeleaptă, în a cărei accepţiune în numele dragostei niciun sacrificiu nu este prea mare. A renunţat la statutul şi apelativul „Dr. Corin”, cum îi spuneau pacienţii săi din SUA, pentru simpla expresie „soţia lui Ian Raiburg”. Lina Raiburg, căci despre ea este vorba, şi-a abandonat visul american urmându-şi soţul pe drumul anevoios al muzicii, sprijinindu-l şi fiindu-i muză, deopotrivă... De la ea am aflat că dragostea este tangibilă, abrogând totodată şi proverbialul termen de durabilitate de cinci ani...

- Cum e să fii soţia lui Ian Raiburg?
- Este o provocare continuă, care presupune să ştii să accepţi, să asculţi, când te trezeşte noaptea că să-i asculţi noua melodie, să vorbeşti şi să taci atunci când trebuie. În orice caz, nu este simplu, fiindcă artiştii sunt oameni cu un temperament aparte şi presupune să fii „mereu pregătit”, fiindcă niciodată nu vei şti cum reacţionează.



- Vă temeţi de bătrâneţe?
- Nu, încă am timp să mă bucur de tinereţe. Important este să fim sănătoşi.

- Vă sperie moartea?
- Nu. Este un proces fiziologic firesc, inevitabil. Moartea este o continuare a vieţii. Am venit în această lume ca apoi să plecăm din ea, aşa ne-a făcut Dumnezeu. Slavă Cerului că în toată practica mea de medic nu am avut niciun deces.

- Vă place să munciţi?
- Da. Sunt împătimită de muncă. Şi de când m-am întors din SUA îmi lipseşte mult contactul cu oamenii, precum şi acea utilitate a mea în calitate de medic... Dar acum sunt la fel de dinamică ca şi înainte, gătesc, spăl şi îl însoţesc pe Ian la toate evenimentele.

- Ce vă place la copiii Dvs.?
- Avem doi băieţi, Gary şi Slava, care au rămas în SUA. Sunt nişte americani tipici, sunt isteţi, talentaţi, unul dintre ei este designer şi a lucrat chiar cu Roberto Cavalli. Sunt mândria şi fericirea mea, probabil asta spune tot.

- Câţi bani cheltuiţi pentru necesităţile personale?
- Nu sunt o amatoare a saloanelor de frumuseţe, de aceea nu cheltui bani pe mofturi.

- Cine-s naşii Dvs. de cununie?
- Ştiţi că KGB-ul era peste tot, de aceea am trecut peste cununia religioasă, motiv pentru care o vreme nu am avut naşi. Ulterior i-am luat pe Ion şi Nadia Suruceanu.

- Câţi fini aveţi?
- Două perechi de fini, una aici şi alta în America.

- Frecventaţi biserica des?
- Nu merg în fiecare săptămână, dar o dată pe lună obligatoriu. Chiar mâine voi merge.

- Sunteţi pentru sau împotriva avorturilor?
- Sunt împotriva lor, fiindcă acolo este o suflare mică, iar dacă o curmi, săvârşeşti un păcat. Chiar şi în cazurile când sarcina a survenit în urma unui viol, este mai bine ca acest copil să fie dat spre înfiere, dacă mama nu-l vrea, decât să fie omorât. Dincolo de oportunitatea femeii de a decide asupra propriului corp, nimeni nu are dreptul să ia o viaţă, nici măcar cea care i-o dă acestui copil, căci într-o zi va trebui să plătească pentru asta. Gândiţi-vă câte femei astăzi nu pot concepe copii... Mă bucur că am reuşit să întorc câteva femei din acest drum, iar astăzi ele se bucură de copiii pe care îi au.

- Ce credeţi despre homosexuali?
- Deocamdată, homosexualitatea nu a fost identificată drept o boală şi nu poate fi tratată nicăieri. Ea este mai degrabă o formă avansată de desfrânare care a pornit din rândurile artiştilor sau oamenilor celebri şi a coborât mai jos, fiind adoptată ulterior ca un mod firesc de viaţă. Important este ca să nu fie promovat şi practicat cu „uşile deschise”, lucru care ar dăuna educaţiei şi moralităţii.

- Unde vă place să vă odihniţi?
- În afară de China şi Australia, am fost în lumea întreagă, dar cel mai mult prefer Europa, pe care am colindat-o în lung şi în lat. Ador Milano, Veneţia, Parisul, dintre oraşele americane îmi place oraşul New Orleans - patria jazzului, Florida, Miami şi ne place să călătorim cu corabia.

- Ce ziare citiţi?
- Ziare propriu-zise nu prea citesc, citesc reviste şi materiale din domeniul medicinii, iar în ultimii ani am dezvoltat o pasiune pentru ontologie, filosofie, spirit şi Dumnezeu.

- Ce canale TV priviţi?
- CNBC, BBC News, Publika TV şi emisiunea „Ora de râs” de la Jurnal TV.

- Ce salariu aveţi?
- Nu sunt angajată.

- Ce slăbiciuni aveţi?
- Am o mare slăbiciune pentru plăcinte, pâinea proaspătă, clătite, pe care le consum în cantităţi foarte mari, însă am noroc că nu se pun pe mine. Şi înainte de a-mi fractura piciorul, am fost pasionată la nebunie de pantofi cu tocuri foarte înalte.

- Ce calitate nu aveţi, dar aţi vrea s-o aveţi?
- Să ştiu să cânt.

- Ce nu vă place cel mai mult la bărbaţi?
- Ipocrizia şi orgoliul ieftin.

- Ce apreciaţi cel mai mult la un bărbat?
- Sinceritatea, demnitatea şi să fie un om pe care să mă pot baza. Să fie un bărbat adevărat în deplinătatea sensului.

- Cum vă doriţi să fie nurorile Dvs.?
- Să fie nişte femei care să-şi susţină soţii, iar odată ce au intrat în acest joc al căsătoriei, să fie conştiente că este pentru toată viaţa. Să fie frumoase şi cu mult caracter, cinstite, să-şi respecte soţii.

- Ce este esenţial într-o relaţie?
- Comunicarea, în afara căreia căsnicia ar rămâne doar un simplu rebut.

- Credeţi în visuri, dar în vise?
- Cele care constituie un obiectiv primordial în viaţă cred că se împlinesc. La fel şi crezul în ce priveşte talentul soţului meu şi şansele ca el să devină un om cunoscut, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat. Cât priveşte visele din timpul nopţii, sunt o categorie cărora nu prea le dau importanţă… Deşi unele prezintă anumite semnale legate de boală sau vreo veste rea. Pe acestea din urmă le iau în calcul. Astea sunt mai degrabă nişte presentimente care apar în somn.

- Actorul preferat?
- Din foştii mari actori îl apreciez pe Rock Hudson. Îmi plac Elizabeth Taylor, Sophia Loren, Marilyn Monroe, asta mai degrabă pentru frumuseţea, graţia şi naivitatea ei decât pentru talent, iar din tânăra generaţie - George Cloney.

- Scriitorul preferat?
- Sunt mai mulţi. Joyce Meyer „Life is Good”, „Hearing from GOD each morning”; Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Bunin, Maupasant, Victor Hugo, Mihai Eminescu. Şi am citit tot ceea ce a scris Grigore Vieru.

- Dacă aţi lua viaţa de la început, la ce aţi renunţa?
- La nimic. Nici nu-mi imaginez să acţionez altfel decât am făcut-o până acum sau să-mi schimb opţiunile, nici vorbă, categoric nu. Tot ce mi-a dat Dumnezeu am primit şi primesc totul aşa cum este - bune şi rele, cu sufletul deschis şi cu recunoştinţă.

- Vă place să gătiţi?
- Foarte mult.

- Care este specialitatea casei?
- Cartofii prăjiţi, pârjoalele, costiţa de porc, zeama şi borşul.

- Dar mâncarea preferată a soţului Dvs.?
- Pentru Ian este o mare sărbătoare atunci când gătesc cartofi prăjiţi, pârjoale, în special preferă carnea de porc.

- Ce obsesii aveţi?
- Curăţenia este obsesia mea cea mare, niciodată nu veţi găsi vraişte la noi în casă.

- Călătoriţi des? Unde?
- Da. Merg de două ori pe an în America, dar şi în Europa, în ţările unde soţul meu susţine concerte.

- Ce faceţi când sunteţi supărată?
- De obicei, supărarea nu se vede pe faţa mea, iar în asemenea situaţii mă întorc şi plec. Nu strig şi nu fac gălăgie. Foarte rar se întâmplă să plâng, dar şi de asta am grijă să nu se afle. Am fost învăţată ca nimeni să nu-mi cunoască slăbiciunile şi durerea, principiu după care i-am crescut şi pe cei doi fii ai mei. Nu poţi trata un pacient dacă tu singur nu eşti sănătos, de aici derivă crezul meu.

- Ce aţi dorit să fiţi când eraţi copil?
- De când aveam trei ani visam să devin medic.

- Cu ce nu merită în viaţă să-ţi pierzi timpul?
- Timpul este lucrul pe care îl avem cel mai puţin în viaţă, iar anii trec atât de repede, încât nu merită să-i pierdem certându-ne. Ajungi la un moment dat să realizezi că ai dormit prea mult, ţi-a trebuit prea mult timp să înţelegi nişte lucruri, că ţi l-ai consumat cu suspiciuni şi alimentat cu neîncredere. De aceea trebuie să iubim în fiecare zi, iar cel de lângă noi să ştie şi să simtă acest lucru.

- Care este crezul Dvs. în viaţă?
- Să fii cinstit şi să ştii să dăruieşti, lucru pe care trebuie să-l facem cu inima largă şi cu mâna plină. Fiindcă totul vine şi se duce în această viaţă, dar Dumnezeu nu trece cu vederea binele pe care l-am făcut. 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md