O listă electorală, din moment ce ai ajuns pe ea, te face om. Dacă deja eşti om, te face om mare. Iar odată ajuns om mare, ştiut lucru, vei avea totul, chiar dacă nu ai avut nimic. Inclusiv în cap.
Dar trebuie să se producă o minune partinică, o şmecherie, carevasăzică…
Care membru normal de partid nu visează să ajungă pe o listă electorală? Măcar pe verso, dacă nu pe recto… Şi ajung mulţi, dar… vorba vine… Nu, nu vorba lui Lăpuşneanu, deşi e potrivită şi aceea, ci a veşnic actualului Caragiale: „Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!… Curat constituţional!”.
Amu, după ce s-au întocmit şi afişat mai toate listele electorale ale partidelor, ce ar fi de zis? Poate să sărim şi noi în sus de bucurie, ca personajul lui nea Iancu: „Bravo, naţiune! Halal să-ţi fie! Vivat democraţia!”. Cu atât mai mult cu cât Conul Leonida se jură că aceste osanale le-a semnat însuşi marele european Garibaldi. Adică, transpus din italiană în moldoveneasca lui Stati, Cari badi?
Care? Vă spunem acuşi! Dar să-i luăm pe rând. De la stânga spre dreapta, că aşa se citesc listele electorale. Cei mai stângişti dintre stângaci sunt comuniştii. Cum activitatea lor de bază este prăjirea gogoşilor pentru alegătorii proşti, dar mulţi, ca să ne mai amintim odată de Lăpuşneanu, ei, ca nişte adevăraţi troţkişti (n-aţi uitat zicala bolşevică: „Svistişi kak Troţki!”?), îşi pun toată nădejdea în spălarea creierilor (înainte de alegeri). Tot aşa cum partenerii lor dreptaci, dar roşchişti, şi-o puneau în spălarea mâinilor (după ce le băgaseră în ra… Ştiţi dumneavoastră în ce). Aceşti copii ai lui gheaghea Vova Minciună, pierzând-o din spiskă pe jurnalista NITuda nisiuda Belcenkova, s-au grăbit s-o înlocuiască – şi nu doar cu un câine de pază a vojdiului, ci tocmai cu patru: Constantin Starîş de la NIT, Aleksandr Isaev de la Comunistul, Aleksandr Petkov de la Omega şi un… semijurnalist, Zurab Todua. Potrivit spiscei, el este şeful unui sereleu din Şoldăneşti, iar pentru cei care mai cred în balivernele comuniştilor figurează ca „un important analist, istoric şi politolog rus”. Curat murdar, gheaghe Valoghea! Mă mir cum de n-a ajuns în spiska comunistă (bună cacofonie!) Conţiu şi Berlinski? Oare chiar n-au meritat? Oricum, să-i îndemnăm pe toţi delaolaltă: Daţi-i zor, băieţi, că limba oase n-are…, mai ales când trebuie s-o facă pe placul vojdiului.
Partidul Democrat, înrudit, dar concurent cu cel comunist, stă mai prost cu ziariştii, în schimb stă bine cu… finanţiştii. Şi din umbră, şi de la lumină. Mai ales cu cei din umbră. Pentru că la lumină, în susul listei, au scos nişte nume curat obscure, de se întreabă lumea nedumerită: cine sunt aceşti Candu, Apolschi, Filip, Botnari etc., care au ajuns pe primele poziţii în spiskă? Cu greu, dar s-a găsit un răspuns cât de cât satisfăcător: sunt rubedenii, prieteni sau asociaţi de-ai renumitului om de afaceri Plahotniuc. Iar Plahotniuc, deşi nu s-a băgat pe spiskă, este prietenul care, la nevoie, se cunoaşte. Iar Lupu este cel care semnează spiska. Clar?
Dar culmea culmilor este că personajele de pe listele acestor partide stângiste, care-i cântă electoratului „Sculaţi, voi, oropsiţi ai sorţii!”, sunt tot ce vrei, numai nu săraci (poate doar săraci cu duhul). Mulţi dintre ei au averi de milioane – ne referim la cele declarate, că cele nedeclarate ar putea fi şi de miliarde. Aceştia se gândesc la binele poporului? Sau la aceea cum ar face să se afunde mai adânc în fotoliile parlamentare şi să izvodească aşa legişoare, încât să le crească averile ca pe drojdii? Cititorii, care sunt mai deştepţi ca noi, ştiu răspunsul. E afirmativ, bineînţeles.
P.S. Scuzaţi că nu mi-a ajuns spaţiu gazetăresc ca să ajung şi pe dreapta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
