Cum rămâne cu drepturile consumatorului, doamnă TERMOCOM?

 De fiecare dată când consumatorul primeşte factura pentru agentul termic, utilizat la prepararea apei calde menajere, rămâne neplăcut „surprins”. Fie că i se adaugă un surplus de apă caldă la volumul indicat de contor, fie i se aplică tarif majorat şi variabil în fiecare lună. În astfel de situaţie se află toţi consumatorii, inclusiv cei din blocurile în subsolul cărora au fost montate puncte termice individuale (PTI). Apare întrebarea: de ce s-a majorat atât de mult tariful la apa caldă? Se consumă oare în fiecare lună diferite volume de gaze naturale pentru prepararea unei şi aceleiaşi cantităţi de apă? Nu, dar e mai uşor să pui problemele furnizorului şi ale ÎMGFL pe spatele consumatorului.

UN CAZ CONCRET. Locatarul Mihai Târşu din blocul de pe str. Pietrarilor, 8 nu a mai suportat fărădelegile „Termocom” şi ÎMGFL-12 privind asigurarea cu apă caldă menajeră şi a fost nevoit, din ianuarie 2010, să renunţe la acest serviciu. Deşi fără acordul locatarilor, în subsolul blocului în care locuieşte, ca şi în multe altele, a fost instalat un PTI de încălzire a apei. Dar, chiar dacă orice modernizare ar trebui să reducă costurile serviciului respectiv, pentru dl Târşu aceasta a condus la majorarea preţului cu 20% la etapa iniţială, faţă de blocurile care nu au montate PTI. La petiţiile adresate „Termocom” SA şi ÎMGFL-12, care gestionează blocul locativ, şi ÎM „Infocom”, căreia dl Târşu i-a solicitat explicarea motivului de majorare, i s-a comunicat:

– În blocul din str. Pietrarilor, 8 e instalat un PTI, astfel încât preîncălzitorul de apă montat în subsolul casei deserveşte doar blocul dvs.; prin urmare, nu există reţele termice de alimentare cu apă caldă menajeră, respectiv nu există nici pierderi în reţele.

– Costul încălzirii unui (1) m3 de apă pentru necesităţile alimentării cu apă caldă (agentul termic) pentru consumatorii casnici asiguraţi de punctele termice centrale (adică în care există reţele de alimentare cu apă caldă) constituie 19,47 lei/m3 sau doar 80% din costul real, conform deciziei Consiliului municipal nr. 15/28 din 14.04.03.

– În blocurile în care sunt instalate preîncălzitoare nemijlocit în subsol, costul încălzirii unui (1) m3 se calculează în mărime de 100%, adică 24,34 lei/m3, conform Hotărârii Guvernului (HG) RM nr. 191 din 19.02.02, comp. IV, pct. 11 al Anexei nr. 5”.

La o adică, putea fi acceptată această ipoteză, dar n-a fost să fie. „Termocom”, prin scrisoarea nr. 79/7501 din 24.10.2008, a dat dispoziţie ÎM „Infocom” ca diferenţa dintre suma indicaţiilor apometrelor din apartamente şi suma indicaţiilor aparatelor PTI (în blocurile fără PTI – din PT sau din bloc/tronson) să fie repartizată proporţional numărului de locatari care consumă apă caldă menajeră sau printr-o altă metodă propusă de gestionarii fondului locativ, excluzând apartamentele în care sunt instalate contoare moderne cu mecanism umed. Începând cu iunie 2009, ÎMGFL-12 a ignorat totalmente indicaţiile apometrelor, cu toate că acestea sunt incluse în Registrul de Stat, au certificat de verificare în care nu e prevăzut surplus de consum, prin aceasta fiind încălcate p. 8, al Anexei 5 din HG RM 191 din 19.02.2002 şi p. 2 din HG RM nr. 1228 din 13.11.2007. Astfel, ÎMGFL-12 a distribuit apa menajeră caldă după o metodă cunoscută numai lor (vezi tabela). De aici constatăm că, pe parcursul a cinci luni, lui M. Târşu i s-au distribuit suplimentar la indicaţiile apometrului încă 20,6 m3 de apă caldă.

 
Prin urmare, consumatorul a fost obligat să achite suplimentar 605,8 lei (20,6 m3 x (24,34 lei/m3 + 5,07 lei/m3)), pentru volumul de apă caldă pe care nu l-a utilizat. Aşa o păţesc majoritatea consumatorilor de la bloc şi din oraş. În urma adresărilor mai multor locatari din acest bloc către ÎMGFL-12, „Termocom” şi Primărie, s-a recunoscut că acţiunile de adăugare a surplusului de apă au fost ilegale şi ni s-a promis că se va face o recalculare, iar pe viitor nu vor mai fi comise încălcări. Într-adevăr, surplusul de apă nu s-a mai distribuit, dar recalcularea promisă nici n-au de gând s-o facă – fapt constatat din răspunsul dat de ÎMGFL-12, „Termocom” şi „Infocom” lui M. Târşu. Locatarii blocului nominalizat au sperat că s-a pus punct încălcărilor drepturilor lor şi nu vor mai fi taxaţi cu surplus de apă. Dar starea de „linişte” a durat exact o lună, pentru ca în decembrie 2009 să fim surprinşi cu tarife noi: tarife variabile la apa menajeră caldă, obţinute în baza formulei propuse de „Termocom” în scrisoarea nr. 79/8207 din 20.11.2008 către „Infocom”, în baza căreia „Infocom”, începând cu decembrie 2009, efectuează calcule:

T – costul 1 Gca (atunci era 540 lei/Gca); G – numărul Gca indicat de PTI; Vap – volumul sumar al consumatorilor ce au apometre; Vnorma – volumul sumar distribuit persoanelor fără apometre (conform SNIP 2.04.01-85 e acceptat 3 m3 pentru o persoană); Vm – volumul sumar atribuit consumatorilor ce au apometre, dar n-au prezentat datele (se calculează media datelor prezentate în ultimele două luni precedente).

LA PRIMA VEDERE, FORMULA PARE A FI BUNĂ, dar este bună numai pentru furnizor şi încalcă flagrant drepturile consumatorilor. Aplicând această formulă, furnizorul majorează artificial preţul 1 m3 de apă menajeră caldă şi nu mai este nevoit să soluţioneze problema despre care am vorbit mai sus. Deoarece în această formulă se introduce nu volumul total de apă caldă, preparat de PTI, dar cel indicat de apometrele consumatorilor, care de fapt e mult mai mic decât cel indicat de apometrul montat la intrarea în PTI (în PT, bloc/tronson), se obţine un tarif majorat. Spre exemplu, în decembrie 2009, apometrul de apă rece montat la intrarea în PTI a indicat un volum de 340,5 m3, iar volumul total de apă caldă al consumatorilor cu apometre, precum şi cel al consumatorilor fără apometre, calculat conform normelor, a constituit 202,24 m3. Pentru încălzirea acestor 340,5 m3 de apă s-au cheltuit 8286,44 lei (sau 15,34 Gca). Împărţind suma la volumul total de apă – 340,5 m3 -, obţinem costul 1 m3 de apă caldă – 24,34 lei/m3, ceea ce corespunde şi tarifului calculat conform legii. Dar „Termocom”, neglijând cauza apariţiei diferenţei de 138,3 m3, a hotărât, ilegal, să împartă suma de 8286,44 la volumul de apă, prezentat de locatari – în cazul dat, la 202,24 m3, obţinând pentru decembrie 2009 un tarif de 40,97 lei/m3 în loc de 24,34 lei/m3. Şi aşa – în fiecare lună.

OARE LEGILE FIZICII NU MAI SUNT CORECTE? Oare nu una şi aceeaşi cantitate de energie se consumă pentru încălzirea unui (1) m3 de apă? Sigur că da. Chiar şi un elev din clasa a IX-a poate să calculeze că, pentru încălzirea 1 m3 de apă de la de 100C (temperatura medie anuală a apei în Nistru), până la 550C (temperatura stabilită de norme) sunt necesari 52,4 kWh de energie electrică sau 5,6 m3 de gaze. Deci, conform preţului de 4,12 lei/m3 la gaze naturale, obţinem un cost de 23,07 lei/m3 la apă caldă, mult mai mic decât tariful perceput de „Termocom”. La petiţiile lui M. Târşu, adresate „Termocom” şi ÎMGFL-12, prin care a solicitat explicarea bazei juridice la stabilirea tarifului variabil, i s-a răspuns: „Cantitatea de energie termică consumată la prepararea apei calde menajere se determină conform p. 11, Anexa nr. 5 la HG RM nr. 191 din 19.02.2002”. Luând cunoştinţă cu această Hotărâre, constatăm: „11. Calcularea plăţii pentru energia termică utilizată în scopul încălzirii apei se va efectua în baza relaţiilor:
P=TQ, în care:
Q = k V g c (t2 – t1) 10-6,
V = [(Vtot – SVap – Vpierd) ni] /nnec,
în care P, T, Q, k, V, g, c, t1, t2, Vtot, SVap, Vpierd, ni, nnec, – vezi HG RM nominalizată.

Deci, analizând atent Hotărârea Guvernului, constatăm că, de fapt, la stabilirea plăţii pentru agentul termic utilizat la prepararea apei calde menajere se utilizează volumul de apă indicat de apometrul consumatorului. Dacă în formula respectivă substituim V=1, atunci se stabileşte preţul agentului termic consumat pentru prepararea 1 m3 de apă caldă. Deci, considerând costul precedent T=540 lei/Gca şi t2-t1=55-10=45 obţinem:
.

Vedem că am obţinut acelaşi cost, ceea ce este corect şi din punct de vedere ştiinţific, deoarece el depinde numai de costul 1Gca, stabilit de ANRE şi care nu poate fi variabil după cum interpretează „Termocom”. Dacă, de exemplu, apometrul consumatorului indică 3 m3, atunci V=3 şi plata pentru această cantitate va fi P=72,9 lei.
DECI, DREPTURILE CONSUMATORILOR SUNT ÎNCĂLCATE FLAGRANT. HG RM nr. 191 p. 11 mai stipulează că plata pentru alimentarea cu apă caldă se percepe în baza contractelor încheiate între furnizor-consumator, furnizor-gestionar şi gestionar-consumator. Însă, nici până în prezent locatarii din majoritatea blocurilor din Chişinău n-au astfel de contracte nici cu furnizorul şi nici cu gestionarul. Tot această Hotărâre, p. 11, alin. 2, stipulează că „Instalarea, exploatarea (întreţinerea şi reparaţia), verificarea metrologică, înlocuirea (în perioada indicată în documentele normative ale organului naţional de metrologie) şi sigilarea contoarelor de apă caldă se efectuează din contul furnizorului”. În realitate, toate cheltuielile le suportă consumatorul. Este evident că „Termocom”, de comun acord cu ÎMGFL, utilizează astfel de metode ilegale pentru a evita soluţionarea problemei privind diferenţa indicaţiilor dintre apometrul de la intrarea în PTI (în PT, bloc/tronson) şi suma indicaţiilor de pe apometrele consumatorilor, problemă ce ţine, după părerea noastră, şi de competenţa Primăriei Chişinău.

Cea mai mare diferenţă de consum a apei calde apare din cauză că locatarii care n-au instalate apometre consumă mult mai mult decât li se distribuie conform normei pentru o persoană. Cine poate garanta că aceste persoane n-au consumat mai mult decât prevede norma?; că în acele apartamente locuiesc atâtea persoane, câte sunt înscrise acolo?; că rudele venite în ospeţie nu consumă apă caldă?; că n-au lăsat robinetele deschise ore în şir în speranţa că va apărea apa caldă în ele? Dacă Primăria a introdus aceste norme, era cazul să reglementeze cine achită diferenţa: ori furnizorul o trece la pierderi, ori o achită Primăria din bugetul său. Există şi alte soluţii: a) revizuirea normei de consum pentru o persoană; b) instalarea obligatorie peste tot a apometrelor – fie din contul furnizorului, fie din cel al Primăriei; c) trecerea diferenţei pe seama apartamentelor fără apometre şi pe seama consumatorilor care au nereguli la apometre, apărute din vina consumatorului, constatate printr-un act, conform legii. Atunci diferenţa va tinde spre zero.

Drepturile consumatorilor sunt încălcate fără nicio teamă, deoarece foarte puţini le cunosc, dar şi mai puţini sunt gata să şi le apere în judecată. Spre exemplu, o problemă apărută recent: furnizorii recunosc numai indicaţiile apometrelor cu mecanism umed. Dar, dacă în Registrul de Stat este enumerată o listă întreagă de tipuri de apometre, care sunt certificate în conformitate cu standardele RM şi admise spre utilizare, iar furnizorii de apă caldă şi rece nu recunosc aceste apometre şi nici indicaţiile lor, nu este oare aceasta o încălcare flagrantă a legii? Dacă furnizorii recunosc doar indicaţiile apometrelor cu mecanism umed, nu ar trebui interzis prin lege importul şi vânzarea altor tipuri de apometre? Şi acestea să fie instalate din contul furnizorului, aşa cum prevede legea? Suntem convinşi: toţi consumatorii care au astfel de probleme trebuie să acţioneze furnizorul în judecată. Iar organele abilitate – să oblige furnizorii să încheie contracte direct cu fiecare consumator, în care să fie clar stipulat tariful şi modul de modificare al acestuia, şi să monteze apometre din cont propriu. Doar aşa vom ajunge şi noi o societate cu adevărat democratică, unde drepturile consumatorului sunt mai presus ca orice.

Mihai Târşu, dr. şt. tehnice
Vitalie Burciu, dr. hab. şt. tehnice, jurist licenţiat