Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 17:58
Abonamente

Atitudini 19 Septembrie 2012, ora 06:24    Din editia print

Marime Font

Cum văd eu unionismul

Marşurile unioniste şi antiunioniste din Republica Moldova au readus în dezbaterea publică chestiunea unirii Basarabiei cu România.

 
 
 

Din păcate, problema este în dezbatere doar la Chişinău - la Bucureşti există alte probleme în atenţia clasei politice şi a publicului. Presa din România are alte priorităţi şi puţinii ziarişti care au în atenţie subiectul Basarabia fie au fost traşi pe linie moartă, fie nu reuşesc să promoveze subiectele legate de teritoriul dintre Prut şi Nistru. Până la urmă, această dezbatere trebuie purtată aşa cum putem.

Octavian Ţâcu a făcut în TIMPUL o excelentă analiză în care trasează diferenţele dintre tipurile de unionism care se manifestă la Chişinău. O idee paralelă cu articolul lui Octavian Tâcu este că R. Moldova este o ţară destinată unei forme de unionism, indiferent cu cine, R. Moldova trebuie să se unească cu cineva, până la urmă. Amânarea acestui moment nu întăreşte „statalitatea” R. Moldova, ci doar prelungeşte confruntarea intereselor geopolitice din regiune. Simt nevoia să completez spusele lui Octavian Ţâcu care face diferenţa dintre discursul (prefer acest termen celui de „mit”) unionist spontan şi discursul unionist manipulat. Această variantă a discursului unionist manipulat, care s-a manifestat la nivel politic vreme de aproape două secole, a beneficiat de „discursul unionist spontan” (prin care definim comunitatea de limbă, obiceiuri şi tradiţii a românilor de la Nistru până la Tisa). „Discursul unionist manipulat” a fost perpetuat de o clasă intelectuală comună care circula mai mult sau mai puţin uşor între provinciile româneşti aflate sub stăpânirea unor imperii diverse. Această clasă intelectuală comună a fost „responsabilă” de unirile succesive ale teritoriilor locuite de români.



Din păcate, în anii 1990-1991 nu a existat aşa ceva pentru România şi Basarabia. Intelectualii din cele două ţări au avut nevoie de douăzeci de ani ca să se cunoască la un nivel minim. Şi nici după douăzeci de ani nu s-au reuşit foarte multe.

O adevărată mişcare unionistă nu poate să apară în spaţiul românesc în lipsa unei comunicări culturale şi politice reale pe cele două maluri ale Prutului. Podurile de flori s-au transformat în poduri culturale la nivel instituţional. Bursele de studii în România au creat alte legături extrem de puternice. De peste Prut au venit şi s-au impus în România un grup de scriitori care au influenţat fundamental spaţiul public românesc. Redobândirea cetăţeniei române întăreşte toate cele enumerate mai sus şi aduce în discuţie greutatea numărului mare de persoane cu dublă cetăţenie.
Marşurile unioniste reprezintă o ocupare simbolică a spaţiului public de la Chişinău. Doar că spaţiul public de la Bucureşti este ocupat cu alte subiecte - Basarabia este un subiect permanent, însă nu este subiectul principal. Vrem nu vrem, tradiţia istorică a unionismului porneşte de la Bucureşti (spun asta fără să uit rolul Iaşilor). Unionismul românesc de secol XIX sau cel de secol XX nu mai este posibil, dar avem şansa să inventăm şi să punem în aplicare un unionism pentru secolul XXI.

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md