Ultima oră

CUM VORBIM, CUM SCRIEM / Iubirea de metaforă

Însă în goana după expresivitate, logica pentru unii nu mai contează, aşa că putem auzi tot soiul de îmbinări de cuvinte care de care mai năstruşnice, de exemplu, la Publika TV ni se spune despre „toată această herghelie de mâţe” din poemele lui Th. Eliot, deşi „herghelia” este numai de cai, iar pentru mâţe nici măcar metaforic nu se poate folosi acest cuvânt. Acuma, cel care a ticluit un asemenea enunţ ar trebui să se intereseze ce diferenţă este între cuvintele din acelaşi câmp semantic: herghelie, cireadă, turmă, cârd, haită, stol, banc, roi, ca să nu aflăm mâine-poimâine despre vreo „herghelie” de vaci sau de iepuri. Un alt prezentator afirma: „venim să vă spunem decât veşti bune” şi tot el mai adăuga: „vreau să spun decât o mică paranteză”, declarându-se pe deplin satisfăcut de prestaţia sa prin motto-ul „las’ că-i ghini”. Dar oare nu s-ar putea „şi mai ghini”?

„Iubirea de metaforă” devine uneori debordantă pentru un text informativ cum e prognoza meteo. La NTV Observator prezentatoarea etalează o vădită preferinţă pentru expresiile bombastice şi pentru variate acrobaţii verbale, pe care însă nu totdeauna le poate stăpâni şi care pur şi simplu degenerează în nişte absurdităţi de tipul: „aerul din termometre se va încălzi până la 30 de grade”; „locuitorii din Kiev vor avea programate 27 de grade în termometre”, „ploile vor prefera Bucureştiul dimineaţa”, acestea „vor scutura averse însoţite de tunete şi fulgere” şi multe alte combinaţii lexicale, imprevizibile ca şi capriciile vremii de afară.

 Există în limbajul jurnalistic şi metafore la modă, considerate un fel de bon ton, printre cele mai recente numărându-se oamenii legii (poliţiştii, procurorii), sala a devenit neîncăpătoare (era arhiplină), dascălii (profesorii), oameni cu inimă mare (generoşi), din start (de la bun început), la acest capitol (în legătură cu aceasta) ş.a., devenite deja locuri comune, nişte clişee de exprimare banale, care, paradoxal, nu mai funcţionează ca metafore. Nu degeaba spunea cineva că şablonul/clişeul este „o metaforă ucisă de uz”, dar orice s-ar spune, într-o anumită situaţie apariţia unui anumit şablon este ca şi prescrisă, căci rar cine evită o serie de expresii, nelipsite mai ales în compoziţiile şcolăreşti, cum ar fi luceafărul poeziei noastre, poetul nepereche (M. Eminescu), autorul „Necuvintelor” (N. Stănescu), vestitorul primăverii (ghiocelul), primăvara vieţii (tinereţea) ş.a.

Irina Condrea, dr. habilitat, conferenţiar universitar la USM

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *