Cultură

Cum vorbim, cum scriem: Cine şi când „s-a refuzat” şi a renunţat

În situaţiile în care nu mai este vorba de oferte, propuneri etc., care pot fi refuzate, trebuie folosit verbul a renunţa, care are puţin alte semnificaţii, şi anume: a nu mai dori (ex. a renunţat să plece); a înceta de a mai râvni la ceva, a se retrage în mod benevol (ex. a renunţat la anumite privilegii; a renunţat la putere).

Din aceeaşi serie sinonimică face parte şi verbul a se dezice, or sensul acestuia se referă, în primul rând, la ceva ce a fost spus anterior, semnificaţia lui fiind de „a nu mai recunoaşte un lucru spus, a-şi retrage cuvântul” (ex. s-a dezis de cele declarate la început). În ultimul timp, verbul a se dezice apare nu numai cu referire la ceva ce s-a zis, s-a spus, ci şi cu sensul de ”a se desolidariza, a se despărţi de ideile, de acţiunile, de atitudinile unor persoane sau ale unui grup de persoane” (ex. el s-a dezis de prieteni; primarul s-a dezis de fiii săi). Luând în considerare această semnificaţie, de exemplu, în titlul unui articol de ziar „Partidul se dezice de panouri în campania electorală” cuvântul a se dezice apare inoportun.
Pentru precizia şi corectitudinea exprimării, verbele a refuza, a renunţa, a se dezice nu trebuie folosite la întâmplare, ci ţinându-se cont de specificul semantic al fiecăruia dintre ele.

De remarcat că a refuza este potrivit în contextele referitoare la oferte, solicitări, propuneri etc. Şi, conform dicţionarului, are sensul de „a nu consimţi să primească; a respinge (de ex. a refuza ajutorul cuiva); a nu accepta; a renunţa la ceva”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *