Cutreierând prin bloguri: “Moştenirea mea pentru generaţiile viitoare”

Povestea Villei Feltrinelli

Nata Albot

A fost odată în Italia un magnat. Se numea Faustino Feltrinelli şi s-a îmbogăţit pe tinichea. Acest Don Faustino, în loc să-l apuce lăcomia şi să le ia la toţi vecinii afacerile, aşa cum ne-am obişnuit noi să credem despre magnaţi, s-a apucat cu feciorii săi, Angelo şi Giacomo, să construiască o vilă. Au cumpărat vreo trei hectare de pământ în nordul Italiei, pe malul Lacului de Garda şi în 1892 au zidit Villa Feltrinelli. Băieţii, muncind mult tot anul, vara evadau în vilă şi huzureau. Apoi vila a devenit proprietatea nepotului acestora, Carlo. Asta până la cel de-al Doilea Război Mondial, când nemţii l-au detronat pe regele Italiei. Mussolini şi-a ales vila Feltrinelli drept reşedinţă pe timpul războiului, lăsând o amprentă istorică vicioasă pe destinul acestui cuib familial.

După război, vila a revenit fiului lui Carlo, Giancomo Feltrinelli, membru al Partidului Comunist Italian şi editor, în acelaşi timp. Aşa s-a întâmplat ca în mâinile lui Giancomo să ajungă manuscrisul unei cărţi cu un pronunţat mesaj antisovietic, scrisă de Boris Pasternak, respinsă pentru a fi publicată în URSS. Giancomo însă a publicat cartea, ba chiar în două limbi: rusă şi italiană. Aceasta a ajuns în scurt timp un adevărat bestseller, a fost şi ecranizată, devenind un mare hit. Este vorba despre celebrul „Dr. Zhivago”. Pentru neascultarea sa, Giancomo a fost dat afară din partid, iar în 1972 a fost găsit mort sub un stâlp de electricitate.

25 ani mai târziu, Bob Burns, celebrul fondator al lanţului hotelier Regent International Hotels, cumpără legendara vilă cu $3,5 mln. Acesta îşi dedică cinci ani din viaţă şi $35 mln., transformând Villa Feltrinelli într-o operă de artă. Cele 20 de camere, cu adevărat, îţi taie răsuflarea, prin bunul-gust şi luxul evident al decorului […]

Pe lângă actualul proprietar, în vilă se odihnesc periodic diverse personalităţi. Dacă sunt foarte VIP-uri, acestea aterizează cu helicopterul direct pe teritoriul vilei. Dacă sunt aşa şi aşa VIP-uri, sunt aduşi cu taxiul de la Monaco, aşa cum am văzut eu azi chiar la poarta vilei. De obicei, foarte VIP-urile nici măcar nu sunt înregistrate la recepţie. În dreptul numelui celui care a rezervat e scris foarte simplu: VIP […]

Moştenirea mea pentru generaţiile viitoare

Cristian Manafu

Mi-a fost tovarăş bun în adolescenţă şi în primii ani de facultate. A suportat tot ce i-am pus. De la Milli Vanilli, Madonna, George Michael sau Michael Jackson la Sepultura, Napalm Death şi Obituary. L-am luat peste tot cu mine (şcoală, petreceri, vizite etc.) şi l-am îngrijit cum am putut mai bine. Şi acum îmi aduc aminte cum îi ştergeam „capu’ de redare” cu spirt şi un smoc de vată rulat pe vârful unui băţ de chibrit.

Are vreo 30 de ani şi este moştenirea familiei pentru generaţiile viitoare, acel lucru pe care îl voi da mai departe, chiar dacă acum pot pune la păstrare o nouă generaţie de gadgeturi.