Cutreierând prin bloguri: Străinătatea noastră de toate zilele…

 Ultimele minute înainte de pornire. Doi copii, de aproximativ şapte şi, respectiv, nouă ani, au feţele triste şi îşi iau rămas bun de la cineva din interiorul autocarului. Lângă ei e un bărbat de vreo 50 de ani, cu chipul ofilit. Autocarul a pornit şi imediat cel mai mic a început să plângă, iar cel mai mare îl mângâia, dar gata şi el să răbufnească, însă ochii săi roşii trădau lacrimile vărsate ceva mai devreme. Chiar şi bărbatul de 50 de ani a scăpat câteva lacrimi, dar se vedea că încerca să fie puternic. M-am apropiat de un tânăr care se uita lung şi abătut în urma autocarului. L-am întrebat unde pleacă autocarul şi acesta, privindu-mă câteva clipe parcă dezbătut de la un proces de profundă interiorizare, mi-a răspuns că pleacă spre Italia.

Peste câteva ore am plecat la cineva din apropiaţi la care a decedat copilul în ziua când s-au întors acasă după mai mulţi ani de străinătate plină de amărăciune, greutăţi, umilinţe şi evenimente dramatice. Ce mi-a spus acea rudă, cu lacrimi în ochi, a fost pentru mine o adevărată confesiune, dar din toate acele lucruri pe care le-am auzit, unele mi-au atras atenţia în mod deosebit: „Europa ne ia tot ce avem mai frumos (n.a. – copiii)… Chiar dacă voi ajunge să mănânc numai mămăligă, voi rămâne pe pământul meu… Să nu pleci, auzi? Să nu pleci niciodată, cât de umiliţi sunt moldovenii noştri în străinătate”. Acestea sunt doar câteva frânturi din durerea unui moldovean care a fost peste hotare şi a trăit momente groaznice.

Aceste evenimente, care s-au petrecut în aceeaşi zi, m-au făcut să mă gândesc mult mai serios asupra problemei emigrării moldovenilor peste hotare. Avantajul este şansa unui trai mai îndestulat (nu decent, pentru că decenţa nu se măsoară după nişte criterii universal valabile), cu mâncare mai multă şi mai scumpă (nu neapărat mai calitativă), cu haine de firmă, cu maşini de lux şi apartamente/case reparate/construite şi mobilate conform celor mai noi tendinţe. Deci avantajele sunt pur materiale, nimic mai mult această străinătate nu ne oferă. Cum spunea un prieten – acesta este „pragmatismul stomacului” […] 

Medicină: R. Moldova vs. România

de Dragoş Galbur

Deficitul de personal medical creează mari probleme în sistemul din România. Statistica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că România a ajuns să aibă mai puţini medici decât R. Moldova.

Raportul OMS arată că, în ultimii zece ani, numărul de medici a scăzut drastic, respectiv în România sunt foarte puţini medici raportat la numărul de locuitori.

În România există 19 medici la 10.000 de persoane, pe când în R. Moldova există 27 de medici raportat la acelaşi număr de locuitori.
Situaţia este nesatisfăcătoare şi în cazul asistentelor şi moaşelor. România are 42 de asistente sau moaşe la 10.000 de locuitori, pe când R. Moldova – 66. În cazul dentiştilor, moldovenii tot stau mai bine: în România există doi dentişti pentru 10.000 de locuitori, pe când în R. Moldova – patru.

Prin comparaţie, în alte ţări europene sunt în jur de 40 de medici la 10.000 de locuitori, de ex. Norvegia, Olanda, Elveţia sau 37 de medici la 10.000 de locuitori în Spania, Portugalia.