Dacă n-ai frumos, pupi şi mucos

Luna decembrie e luna topurilor… În această lună, R. Moldova arată ca o ţară a vedetelor. Cât e de aproape această imagine de realităţile noastre?

Nu vreau să readuc în atenția cititorilor vechea dilemă: cine făurește istoria – masele sau personalitățile. Eu sunt de partea celor care consideră că rolul personalităților în făurirea istoriei este extraordinar de important, definitoriu chiar. Ca să fac o comparaţie (care şchiopătează ca toate comparaţiile), masele sunt „vagoanele”, personalitatea – „locomotiva” istoriei. Fără locomotivă, vagoanele nu pornesc, stau pe linie moartă.
Astăzi, R. Moldova este un tren trecut pe linie moartă, din cauză că nu are o locomotivă care să-l miște din loc. Dacă aruncăm o privire retrospectivă în istorie, ne convingem că fiecare epocă a avut liderii săi. Epocile de glorie sau de decadență ale unei țări sunt legate de numele unor personalități. Franța de după cel de-al Doilea Război Mondial l-a avut pe Charles de Gaulle; China de după 1978 – pe Deng Xiaoping; Cehia de după căderea comunismului – pe Vaclav Havel. Pe cine am avut noi, moldovenii, după declararea independenței în 1991? Pe cine din oamenii politici de după 1991 îi ținem minte ca figuri proeminente, ca „locomotive” care au tras „trenul” după ele? În 1989-1991 au existat câteva figuri mai accentuate, una dintre cele mai expresive fiind, evident, Leonida Lari care avea calități de lider și tribun naţional, „vagoanele” însă s-au dovedit a fi mai puternice decât „locomotiva” și istoria s-a răzbunat, întorcându-și roata.

Anii care au urmat după 1993-1994 s-au scurs, emblematic, sub zodia cenușie a „agrarienilor” care nu au produs decât personalități de „calibrul” lui Tarlev, Ciubuc și Greceanîi. O scurtă perioadă a strălucit personalitatea lui Voronin, ajungând ca în el să aibă încredere jumătate din moldoveni, dar foarte repede puterea l-a învins și a coborât în sondaje la nivelul unui lider de cartier. După Voronin, urcă foarte încet în topul încrederii V. Filat. Conform ultimului Barometru de opinie, Voronin i-a cedat lui Filat primul loc în topul încrederii, să fim însă atenți la cifre: Filat este cotat cu 19,4%, față de Voronin, cu 17%. Putem calcula cu aproximație ce număr de populație reprezintă procentele respective, de aceea concluzia e necruțătoare: primii doi în topul încrederii, Filat și Voronin, nu trag la statutul de lideri naționali. Ei sunt lideri de nișă. Și mai convingător ilustrează acest adevăr ceilalți, care urmează în top după Filat și Voronin: Marian Lupu – 8%, Dorin Chirtoacă – 7,1%, Mihai Ghimpu – 2,5%…

Deficitul de personalități credibile e cronic, R. Moldova nu are un lider național, unanim recunoscut. Avem lideri și liderași de partide și partiduțe, avem șefi de clanuri, lideri de grupări mafiotice ș.a.m.d., or, continuând comparația, avem șefi de „vagoane”, dar nu „locomotive” care să tragă „trenul” după ele. Realitățile noastre politice sunt de așa natură că R. Moldova trăiește drama sfâșierii, e ruptă în două de forțele divergente, seamănă mai mult nu cu un tren, ci cu două trenuri, trase nu de locomotive, ci de doi căluți, în direcții opuse. În asemenea condiții, apariția unui lider național, a unui proroc, cum spunea Mateevici, e imposibilă. Ca să apară, e nevoie de un ideal comun care să lege cele două trenuri într-o singură garnitură. Deocamdată, nimeni nu știe care e acest ideal.

…Luna decembrie e luna topurilor. Dacă ar fi să le iei în serios, ar reieși că R. Moldova ar avea cele mai multe „vedete” și „vipuri” pe cap de locuitor. Să zâmbim amar, dar îngăduitor, să le acceptăm cu condescendență – sunt și ele o mângâiere națională, un antidot la frustrările noastre, un bonus pentru iluziile spulberate în troienele tranziţiei… La nevoie și cărăbușul e carne. Sau, cum zice un alt proverb, dacă n-ai frumos, pupi şi mucos.