DĂM START UNIRII. Congresul românilor transnistreni

publicat în Moldova pe 10 Martie 2016, 07:11

Convocarea acestui congres a fost decisă într-o şedinţă, care s-a ţinut în orăşelul Grigoriopol, pe data de 19 noiembrie 1917. 

Atunci s-a luat decizia de a organiza şi a desfăşura la Tiraspol un Congres al Românilor transnistreni, pe data de 17-18 decembrie 1917. A fost creat comitetul de organi¬zare a Congresului, compus din: Toma Jalba, Ştefan Bulat, N. Dumcanu, D. Maloman ş.a. A fost stabilită cota de participare - câte două persoane de la fiecare sat. A fost întocmită o adresare către românii transnistreni, scrisă de Ştefan Bulat și Toma Jalba.
Lucrările Congresului s-au ţinut într-o sală de clasă, cu începere de la ora 15, şi au fost deschise de Ştefan Bulat, preşedintele Comi¬tetului Naţional Român din Trans-nistria. Oaspeţi de onoare ai Con¬gresului au fost reprezentanţii Sfatului Ţării: Pan Halippa, Gheorghe Mare, Vasile Gafencu şi Anton Crihan. Românii tran-silvăneni au fost reprezentaţi de Onisifor Ghibu, redactorul ziaru¬lui Ardealul, care se tipărea la Chişinău. Din partea oaspeţilor, au luat cuvântul Pan Halippa, Gheorghe Mare şi Onisifor Ghibu.

În sală erau până la 60 de per¬soane din satele megieşe, vreo 15 voluntari ardeleni şi printre ei I. Răducanu, care mai apoi a fost rectorul Academiei Comerciale din Bucureşti. Lucrările Congresului au ţinut două zile - 17-18 decembrie 1917 la Tiraspol.

Deschiderea lucrărilor a făcut-o preşedintele Comitetului de organizare, sublocotenentul Ştefan Bulat:

„Fraţilor moldoveni,

Vă mulţumesc în numele comitetului organizator că aţi alergat la chemarea noastră. Se bucură inima în mine că v-aţi grăbit să veniţi la această adunare. […]

În ziua de 21 octombrie, dimpreună cu alţi fraţi am luat parte la „Congresul ostaşilor moldoveni din Basarabia”, care s-a ţinut în Chişinău. Acolo am văzut că fraţii noştri basarabeni au lucrat pentru treaba naţională. Noi i-am întrebat dacă lucrul acela e şi pentru noi, sau numai pentru ei? Ei mi-au răspuns: Dumneata acasă ai fraţi? Eu am zis: am. Dar cum trăiesc ei, toţi într-o casă sau deosebiţi? Eu le-am răspuns: deosebiţi. Da pentru treburile de la casa fratelui dtale porţi grijă dta, ori poartă el? Cu bună seamă că la casa lui îşi poartă el treburile, iar la casa mea eu. Apoi dacă e aşa - mi-au zis ei - dta vei înţe¬lege că şi noi facem aici ceea ce ne trebuie nouă, iar dacă vă trebuie şi d-voastră ceva, trebuie să vă faceţi înşivă. Apucaţi-vă singuri de lucru, şi apoi dacă vă va trebui ajutor, cereţi şi vă vom ajuta. Şi aşa, fraţilor, ne-am apu¬cat noi de lucru, câţiva moscali moldoveni, care ne-am hotărât să deşteptăm pe părinţii şi fraţii noştri şi să le spunem ce vremuri sunt acestea şi ce trebuie noi să facem. Mai întâi am făcut un comitet moldovenesc. În ziua de 19 noiembrie, am făcut apoi o adunare de ostaşi şi de creştini. Şi acolo le-am spus ce gânduri avem noi. Norodul adunat s-a bucurat foarte şi ne-a făgăduit că ne va ajuta. După aceea ne-am dus la Uprava ţinutală şi am cerut să ne dea ajutor de bani, şi Uprava ne-a dat 600 ruble ca să strângem o adunare mai mare moldove¬nească. La 21 noiembrie ne-am dus la o adunare moldovenească la Grigoriopol, unde s-au înscris peste 40 de moldoveni între părtaşii adunării noastre. După ce în acest timp ne-am întărit puţin, am alcătuit un comitet statornic şi am alcătuit un program de muncă. Nu ştiu dacă acest program e bun ori rău, că noi toţi care ostenim aici, suntem săraci de învăţătură. Voprosurile (pun¬ctele) din acest program sunt despre „şcoală”, despre „biseri¬că”, despre „judecaţi”, despre „bolniţe” (spitale) despre „oaste”, despre „pământ” şi despre „po¬litică”. Noi dorim ca toate acestea de aici încolo să fie moldoveneşti pentru noi. Şi cum în scurtă vreme se va deschide la Kiev Adunarea întemeietoare a republicii Ucra¬inei, în congresul de acum noi va trebui să alegem câţiva delegaţi de-ai noştri, care să spuie acolo dorinţele noastre.
După cum vedeţi, congresul nostru de astăzi este chemat să ia mai multe hotărâri vajnice şi ce gândesc că cu ajutorul lui Du¬mnezeu vom putea să aşezăm pe temelii bune viaţa norodului nostru iubit. Zicând de la toată inima mea: Să trăiască norodul nostru moldovenesc, declar cel dintâi congres al moldovenilor din Ucraina deschis.”

După deschidere s-a purces la alegerea unui preşedinte al Congresului. Au fost propuşi: învăţător T. Malaiu, învăţătorul Mihail Moscalencu şi Ştefan Bulat. După discuţii s-a luat decizia ca lucrările să fie prezidate de Ştefan Bulat.

Secretari ai adunării au fost aleşi: Maloman, sublocotenent, şi Dumian, învăţător.

Era firesc ca Sfatul Ţării să delege la Tiraspol pe unul dintre conducătorii săi, care în virtutea evenimentelor, în vara anului 1918, a devenit chiar preşedintele primului parlament al Basarabiei. Înzestrat cu un dar oratoric desăvârşit, Pan Halippa era omul care putea explica pe înţelesul transnistrenilor situaţia politică curentă şi punctele strategice pe care trebuie să le urmeze şi să le atingă ca pe nişte scopuri românii transnistreni în lungul lor drum spre Unire. Este greu să descifrăm toate aceste nuanţe într-o simplă cuvântare rostită la Congres, deoarece, sun¬tem siguri, că în particular el a spus mult mai mult şi a accentuat mult mai multe teze şi poziţii. Vicepreşedintele Pan Halippa a spus:
„Fraţilor moldoveni de pe malul stâng al Nistrului! […]

Acum noi suntem la o cotitură a istoriei. Toate neamurile vor să-şi asigure pământul, şi d-voastră va trebui de asemenea să vă aşezaţi stăpâni de veci ai pământului pe care-l locuiţi. Să băgaţi bine de seamă, că d-voastră întâlniţi în cale un popor cu care va trebui să vă luptaţi. Ucrainenii sunt flămânzi de pământ, dar şi d-voastră sunteţi flămânzi de pământ şi de stăpânire. Ucrainenii merg dinspre Răsărit spre Apus; noi tindem spre Răsărit. Năzuinţele noastre se bat în cap. Ce e drept, deocamdată şi noi şi ei avem unul şi acelaşi interes: să măturăm rugina ţarismului păcătos. Dar pe urmă, cine ştie ce poate să mai fie? Noi suntem stăpâni pe acest pământ de peste 400 de ani. Cum am ştiut a lupta până acum, vom şti a izbi şi de acum - tot înainte!

Noi ne-am adunat aici în scopuri politice şi, mai ales culturale. Să lucrăm aici ca nişte oameni lu¬minaţi şi să întemeiem aici o cultură naţională. Până acum ea v-a lipsit cu totul. N-aţi avut cultură, n-aţi avut literatură, n-aţi avut căiţi, n-aţi avut gazete. De-acum va trebui să aveţi tot de ce are nevoie un norod slobod şi doritor de lumină. De la această adunare va trebui să vă duceţi pe acasă cu hotărârea de a vă lumina cu lumină moldove-nească şi de a nu vă mai prăpădi printre străini.

Lucrarea nouă pe care o începeţi e grea şi d-voastră aşteptaţi ajutor de la noi, moldovenii din Moldova, că da, noi, suntem din Moldova, din republica moldovenească, şi vă socotim pe d-voastră ca fraţi pe care dorim să-i sprijinim. Dar noi încă nu suntem pe deplin aşezaţi cu toate treburile noastre. Deocamdată nu vă vom putea da ajutor prea mare. Totuşi, noi vă vom putea da sfaturi şi îndrumări, cărţi şi gazete, dar lucrul cel mai greu trebuie să vi-1 faceţi singuri. Trebuie să luaţi înşivă pilde de la noi şi de la alţii, pentru lupta pe care veţi avea s-o daţi ca să vă puteţi dobândi toate drepturile. Ca unul, care de cinci ani am lucrat la luminarea şi deş¬teptarea neamului prin gazeta mea Cuvânt Moldovenesc, vă doresc putere, răbdare şi muncă, pentru ca prin ele să vă întăriţi şi să fiţi mlădiţe roditoare ale iubitului nostru neam!”
Au mai vorbit Onisifor Ghibu, redactor al gazetei Ardealul, și deputații Sfatului Țării Anton Crihan și Vasile Gafencu.

Următoarea temă discutată a fost Chestia şcolară. În urma discuţiei a fost adoptată unanim o rezoluţie:

„Învăţământ va fi îndatoritor pentru toţi copiii (băieţi şi copile) de la 6 ani în sus. El va fi fără plată. În toate şcolile se va între¬buinţa de acum încolo alfabetul latinesc. Limba de predare şi şcolile începătoare din satele moldove¬neşti va fi limba moldovenească. Din clasa III în sus se va preda şi limba rusească, ca învă-ţătură deosebită. Pentru introducerea învăţă¬torilor moldoveni în cunoaşterea mai amănunţită a limbii, literaturii şi istoriei neamului, Zemstva de ţinut să organizeze la un timp po¬trivit, cursuri anume. În şcolile de mijloc (gim¬nazii, seminarii de învăţători şi seminarii duhovniceşti pentru elevii (ucenicii) moldoveni să se înfiinţeze catedre de limba, lite¬ratura şi istoria moldovenească. Să se înfiinţeze pentru mol¬doveni şi şcoli tehnice şi de me¬serii, precum şi şcoli de vierit şi de agricultură pentru lucrarea pământului. Să se trimită pe la ţară con¬ferenţiari care să ţină prelegeri pentru popor. În fiecare sat să se înfiinţeze câte o casă de citire, cu bibliotecă. În fiecare sat să se alcătu¬iască câte un cor naţional şi bise¬ricesc. Să fie rugat Sfatul Ţării Basarabiei ca să se grăbească cu deschiderea unei universităţi moldoveneşti, pentru ca tinerii mol¬doveni de pe malul stâng al Nis¬trului să aibă unde a se înzestra cu Cultura naţională mai înaltă”.

Prima zi de lucru a Congresului s-a terminat cu citirea poeziei lui Vasile Alecsandri Hora Unirei. Ziua a doua de lucru a Con¬gresului a început la ora 11. S-au discutat Chestiunea biseri¬cească, judecătorească și spitalelor. După dezbateri s-a luat decizia ca slujbele să se facă în limba moldovenească, să se înfiinţeze de către das¬căli sau de către învăţători coruri de copii în fiecare sat; ședințele de judecată să se facă în limba moldovenilor, iar legile să se traducă și tipărească în limba moldovenească. A treia problemă pusă în dis¬cuţie a fost Chestiunea spitalelor. S-a hotărât ca doctorii de pe la spitalele ţinutale moldoveneşti să fie mol¬doveni, ca bolnavii să se poată înţelege cu ei. A patra chestiune a fost deschiderea azilului pentru invalizi şi orfani. A cincea problemă pusă în dis¬cuţie era Chestiunea despre pă¬mânt. Era problema cea mai gravă a momentului şi cea mai discutată, fiindcă însăşi revoluţia din febru¬arie avusese unul dintre princi¬palele sale mobile - problema împărţirii pământului la ţărani. S-a luat decizia ca „pământul să fie luat de la proprietari şi de la ţărani şi îm¬părţit între cei care-l muncesc. Pământul nu va fi proprieta¬tea oamenilor, ci se va afla numai în folosinţa lor”.

Dar cea mai importantă între¬bare a rămas fără răspuns. După discuţii aşa şi n-a fost luată o decizie în problema viitorului Transnistriei - rămânerea în com¬ponenţa Ucrainei sau unirea cu Moldova. Soluţionarea acestei probleme a fost amânată pentru o nouă adunare care ar fi convocat la o Adunare Naţională toţi împu¬terniciţii satelor moldoveneşti din gubernia Hersonului şi a Podoliei. Adunare care, din cauza circum¬stanţelor istorice nu s-a mai con¬vocat, şi una dintre cele mai arză-toare probleme de unire a rămas nesoluţionată. […]

În 19 noiembrie 1917, şi-a ţinut lucrările un Congres al transnistrenilor, care fusese inspirat din lucrările Congresului Militarilor Moldoveni, ce şi-a ţinut ședințele la Chişinău, în perioada 21-27 octombrie 1917.

Fragment din cartea„Generația Unirii” de Iurie Colesnic