Daniela Donţu: „În publicitate, dacă vrei să ai rezultate, trebuie să munceşti contra cronometru...”

publicat în Femeia pe 1 August 2012, 10:30

Este şefa Secţiei de publicitate şi relaţii publice la una dintre cele mai prestigioase bănci din R. Moldova. 

După părerea ei, un rol esenţial în poziţionarea unei instituţii bancare pe piaţă îl joacă nu doar indicii economici şi financiari de performanţă, dar şi politica de promovare. Îi place profesia ei şi se consideră un om împlinit, atât profesional, cât şi personal, chiar dacă nu are nici 30 de ani împliniţi...

- Dragă Daniela, ai ales economia pentru că ţi-ai dorit, ca toţi tinerii, să ai un salariu mai mare şi un viitor mai bun?
- Calea spre economie a fost, în cazul meu, neobişnuită, deoarece în primii şapte ani de şcoală am studiat vioara şi pianul la Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”. Însă am ales un alt drum, muzica rămânând o alinare pentru suflet şi pentru cei apropiaţi. Şi iată că în clasele superioare am fost eleva Liceului de Creativitate şi Inventică „Prometeu”. Anume datorită profesorilor de aici am ales economia. Ei mi-au pus o bază excelentă, iar dlui Juncu, care venise la „Prometeu” din România, ca să ne înveţe bazele matematicii într-o frumoasă limbă românească, îi datorez în mod special alegerea viitoarei mele profesii. După absolvirea liceului, am urmat Facultatea Bănci şi Burse de Valori din cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Aici am avut posibilitate să înţeleg ce înseamnă finanţe, contabilitate sau activitate bancară, aşa încât, la anul III, când am ales specialitatea, eram conştientă de faptul că este profesia care doresc să o îmbrăţişez. După practica de licenţă, am fost angajată la o bancă, iar simultan am fost admisă la masterat, de data aceasta la Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea Business şi Administrare.

- Este adevărat ceea ce se spune despre tinerii specialişti, că trebuie să dea mită mii de euro, ca să obţină un loc bun de muncă? Mai ales despre viitorii medici circulă astfel de zvonuri. Cu economiştii cum stau lucrurile?
- Aş vrea să cred că sunt doar zvonuri, legende. Aşa ceva nu s-a întâmplat nici cu mine, nici cu alţi tineri absolvenţi pe care îi cunosc. Studenţii pot fi uşor remarcaţi şi angajaţi - desigur, dacă se afirmă în timpul practicii, dând dovadă de seriozitate şi responsabilitate. Bineînţeles, mai întâi ţi se oferă o muncă mai neînsemnată, aşa ca la început de cale, dar prin inteligenţă şi perseverenţă încetul cu încetul reuşeşti să-ţi atingi idealurile.

- Deci nu e nicio problemă cu angajarea? Ar trebui să-i liniştim pe cei care în aceste zile depun actele la Economie şi sunt speriaţi din toate părţile că RM nu are nevoie de atâţia economişti...
- Dimpotrivă, R. Moldova are nevoie de tineri specialişti, iar economia nu este o excepţie. Sunt convinsă că este esenţial să-ţi placă ceea ce faci şi atunci reuşeşti. Din promoţia noastră, de exemplu, majoritatea s-au angajat la bănci. Au fost promovaţi şi fac o carieră destul de promiţătoare.

- Spune-ne, Daniela, de ce recurg băncile la publicitate - ca să-şi facă imagine, să adune în jurul lor mai mulţi clienţi devotaţi? Te simţi utilă instituţiei în care lucrezi?
- Astăzi, publicitatea a pătruns în viaţa noastră şi e prezentă peste tot. Aceasta este o metodă eficientă de a-l ajuta pe om să se orienteze în alegerea produsului/serviciului necesar şi să-l menţină mereu informat ca să se poată bucura din plin de posibilităţi importante în viaţa sa.

- Recent, aţi decis să trimiteţi la Jocurile Olimpice de Vară de la Londra doi posesori ai cardurilor Visa. Ce v-a făcut să fiţi atât de darnici?
- Campania organizată în parteneriat cu Visa în perioada 15 martie - 15 iunie a oferit posibilitate tuturor deţinătorilor de carduri Visa de la Victoriabank să participe la tombole lunare şi să primească premii garantate. De exemplu, efectuând 20 de tranzacţii, clienţii au primit unul din premiile garantate - o cană-termos, un set maiou cu chipiu sau un rucsac. Pentru 50 de tranzacţii premiile garantate au fost un termos, un set de accesorii sportive şi o geantă sport. La finalul campaniei am organizat o tombolă la care au participat toate tranzacţiile din perioada campaniei şi două persoane norocoase au câştigat Marele Premiu - câte o călătorie pentru două persoane la Jocurile Olimpice de la Londra. Astfel de campanii au fost organizate şi anterior, când unul dintre clienţii băncii a plecat la Jocurile Olimpice din Vancouver. Surpriza a fost mare, persoanelor în cauză nici nu le vedea să creadă că au câştigat, iar pentru mine a fost o bucurie să le aduc asemenea noutăţi.

- Totuşi, nu mi-ai răspuns: ce urmăreşte banca prin organizarea unor asemenea surprize plăcute pentru clienţii săi?
- În cadrul campaniei „Olimpiada 2012” scopul a fost să stimulăm clienţii să facă achitări cu cardul. Ne-am dorit ca şi clienţii să observe şi să simtă că această modalitate este mult mai simplă, mai comodă. Să aibă mai multă încredere în siguranţa băncilor, pentru că e mai uşor să achiţi, de exemplu, facturile cu cardul, decât să stai în rând la ghişeu. E rapid şi eficient, astfel procedează oamenii în toate ţările dezvoltate, spre care tindem şi noi.

- Cât de importantă este ţinuta vestimentară pentru un lucrător de la bancă?
- Intră în ABC-ul profesiei noastre. Nu mă refer doar la Secţia de publicitate şi relaţii publice, noi toţi avem un cod de etică pe care îl respectăm, din care face parte şi ţinuta vestimentară. Iar pentru angajaţii care lucrează nemijlocit cu clienţii există şi un „dress cod” care reprezintă cultura organizaţională şi implicit promovează imaginea instituţiei în care activăm.

- Când o bancă simte necesitatea de a pune accent pe publicitate - când lucrurile merg strună sau când se află la ananghie?
- Victoriabank se află pe poziţie de lider. În toate topurile de eficienţă bancară – după indicatorii de performanţă – suntem cotaţi foarte bine, iar anul trecut am obţinut calificativul de Banca Anului din Moldova oferit de prestigioasa revistă britanică ”The Banker”. În cazul unor evaluări internaţionale, nu contează atât publicitatea, cât indicatorii economici şi financiari, performanţele instituţiei bancare. Dar bineînţeles că, prin munca noastră, de publicitate şi promovare, contribuim la creşterea economică a băncii. Ca să ai rezultate, în publicitate trebuie să munceşti contra cronometru.

- Nu ai nici 30 de ani, dar ai reuşit să te realizezi atât pe plan profesional, cât şi personal. Ai o reţetă a succesului?!
- M-am căsătorit în timp ce făceam masteratul, iar soţul mi-a fost coleg de facultate. Lucrăm în acelaşi domeniu, al publicităţii, doar că el nu activează în sectorul bancar. Reţeta e simplă: întotdeauna am avut alături oameni buni. Pentru mine întotdeauna au contat oamenii care mă înconjoară. Şi în carieră, şi în viaţa personală. Sunt fericită alături de soţul meu. Fetiţa noastră are cinci anişori şi e o adevărată comoară. Am primit un ajutor imens din partea părinţilor şi a socrilor. Am ieşit devreme din concediul de maternitate, fetiţa avea doar un an şi jumătate atunci şi am avut sprijin însemnat din partea celor dragi, iar soacra m-a ajutat cel mai mult.

- Consideri că ţi-ai găsit locul sub soare aici, la noi acasă?
- Da, sunt împlinită. Trăiesc într-o ţară cu tradiţii şi valori frumoase, mă înconjoară o familie mare, un soţ iubitor, am un serviciu interesant - ce altceva poţi să-ţi mai doreşti decât să apreciezi şi să păstrezi adevăratele valori familiale?!

- Spune-ne ceva despre fetiţa voastră...
- Gabriela, aşa o cheamă, are doar cinci anişori, însă este inteligentă şi înţelegătoare. Îi plac poveştile cu prinţese, dinozaurii, maşinuţele şi poneii. E plină de vervă şi energie pozitivă inepuizabilă. Mă molipseşte cu optimismul ei şi îmi trezeşte şi mai mult pofta de viaţă.

- Faptul că eşti fiica lui Ion Diviza, unul dintre umoriştii cei mai cunoscuţi din R. Moldova, ţi-a prins bine în viaţă?
- M-a avantajat mult. Cel mai bun lucru pe care mi l-a dat tata, ca de altfel şi mama, ţine de educaţia mea. La limba şi literatura română am avut întotdeauna sprijinul şi ajutorul tatei, iar la matematică - pe al mamei, de profesie matematician. Am beneficiat şi de biblioteca lui tata, destul de mare.

- Cât de vesel ţi-a fost acasă?
- Am avut o copilărie fericită. Noi suntem două surori şi doi fraţi, iar eu sunt cea mai mare, probabil anume din acest motiv am un spirit de responsabilitate bine dezvoltat, care, de altfel, îmi prinde foarte bine în viaţă. Am fost şi am rămas o familie unită şi armonioasă, fiecare sărbătoare era încununată de cântece şi vorbe pe săturate. Îmi amintesc şi acum strălucirea din ochii tatei şi ai mamei când cântam la pian sau aveam anumite realizări şi succese, probabil va rămâne cel mai frumos cadou pe care viaţa mi l-a dăruit. 

Sursa: Timpul Suplimentul Femeia