Nu contează cât de frumoasă este femeia în cauză, ce calităţi are, cum mă face să mă simt – totul este în van, atâta timp cât între noi există kilometri de pământ şi apă. În acest fel, îmi limitez posibilitatea de a suferi mai târziu din cauza unei femei aflate undeva departe, care a promis marea cu sarea, dar care, la un moment dat, va uita şi de mine, şi de promisiuni… Curios, totuşi, cum am acordat timp şi răbdare – chiar dacă doar în reprize – unei asemenea persoane, aflată la trei sute cincizeci de kilometri distanţă, de care m-am despărţit de vreo patru ori, neavând energie pentru a-i tolera fiţele feminine, ori pentru că simţeam că începe să găsească ceea ce eu încercam să ascund: sufletul meu.
În urmă cu un an şi jumătate, o femeie m-a rănit cum nu ar mai putea-o face niciuna de acum înainte. Am căzut din Raiul meu, în care toate erau aşezate armonios de ani de zile, lângă o persoană pentru care mi-aş fi dat şi viaţa, direct în cea mai adâncă groapă, rece şi întunecată. De atunci, am tot escaladat pereţii, m-am prins de pământul care se sfărâma sub degete şi am căzut iar pe fundul hăului. De atunci, inevitabil, în clipa când undeva sus, pe margine, apare o altă femeie ce-mi aruncă o frânghie, sunt reticent în a-i accepta ajutorul. Mi-e teamă ca nu cumva să îi dea drumul, în timp ce eu mă caţăr plin de speranţă. De aceea, de multe ori, sunt un nenorocit. Ele se tot întorc, poate sperând la o schimbare de atitudine, dar lipsa încrederii în cele din jur este mult prea mare… Psihologii spun că, pentru a trece peste o relaţie de lungă durată, în care ai investit foarte mult din punct de vedere emoţional, ai nevoie de jumătatea timpului petrecut în respectiva relaţie, în vederea vindecării în cazul unei despărţiri. Sunt, însă, încă departe de termen pentru că, odată prins în dansul iubirii, dansez mulţi ani cu o singură parteneră.
Cumva, o femeie a reuşit să treacă dincolo de apărarea mea. A avut răbdare, a perseverat, mi-a suportat tâmpeniile, a răspuns de fiecare dată cu dragoste, când am ripostat în încercarea de a o îndepărta pe cea care a părut că mă va cotropi şi, ca o adevărată eroină, mi-a găsit sufletul. Acea parte ascunsă din mine, pe care nu vreau să o mai ofer nimănui, dar care suferă pentru că nu este găsită.
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
