Atitudini

Dar poporul ce mănâncă?

Nimeni până acum, timp de 20 de ani, nu s-a întrebat dacă poporul are ce mânca. Hapsâni de bani şi de putere, n-au avut timp, le-au fost mai aproape dinţii decât sfinţii. Unul Vladimir Voronin, timp de opt ani, şi-a turnat în sân cu excavatorul, transformând guvernarea statului într-o afacere profitabilă pentru familia sa. A devenit parcă ceva normal că a investi într-un deputat a devenit mai convenabil decât a investi în orice alt domeniu al economiei. Despre aceasta vorbeşte puzderia de partide care au vânturat saci de bani la ultimele alegeri parlamentare. Iar rezultatele alegerilor sunt de aşa natură, încât nu înţelegem dacă pe acestea ni le-am dorit – în Parlament au ajuns milionarii şi oamenii de afaceri. Aici voi face o mică paranteză şi voi spune că scriu aceste rânduri din Italia, ţară care, în acest an, pe 17 martie, împlineşte 150 de ani de la Unire. Fondatorii acestui stat – Garibaldi, Cavour, Mazzini – au fost oameni bogaţi, au lăsat în urma lor o Italie îmbogăţită de bunuri materiale şi spirituale, ei ajungând apoi printre oamenii relativ săraci. Anume datorită lor, italienii spun azi că Italia e primul şi unicul stat din lume în care mai întâi s-au născut cultura, arta, muzica, apoi naţiunea şi bunăstarea ei. În acest context, cel mai mult azi mi-aş dori ca aleşii lideri ai poporului nostru – domnii Ghimpu, Lupu şi Filat – să intre şi să iasă din guvernarea RM cu demnitate şi onoare, să se sacrifice în numele şi pentru binele ei precum s-au sacrificat Garibaldi, Cavour şi Mazzini pentru italieni. Faceţi o Moldovă sănătoasă, fără sărăcie, fără şomaj, corupţie sau emigraţie… Iar pentru asta, în fiecare dimineaţă ar trebui să vă întrebaţi: „Dar poporul ce mănâncă?”.

Gheorghe Bâtcă,
Verona, Italia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *