Astăzi 18 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 19:33
Abonamente

Opinii & Editoriale 17 Iulie 2015, ora 07:15    Din editia print

Marime Font

De bine despre manifestanții unioniști, dar nu și despre liderii lor

Unirea actualelor state România și Republica Moldova trebuie să aibă loc. Iar atunci când se va întâmpla fericitul eveniment, e bine să se întâmple odată pentru totdeauna. Acesta este un fapt care ar trebui să fie conștientizat de minimum 67% din populația României și de minimum 67% din populația RM.

 
 
 

Ar trebui, dar nu este. Și ar mai trebui ca orice om rezonabil să conștientizeze că actualele metode utilizate de liderii manifestanților unioniști sunt mai degrabă dăunătoare, decât utile acestei cauze comune și nobile.

Eforturile manifestanților, care își sacrifică timpul, energia și alte resurse pentru a promova o cauză absolut legitimă, cea a Unirii a două state majoritar românești, sunt demne de admirația oricui. Nimeni nu poate contesta sacrificiul lor, care, în orice circumstanțe merită să fie salutate. Asta pentru că nu fiecare dintre noi alege să iasă în stradă, pe soare sau pe ploaie, pentru a ne susține cauza, în loc să ne vedem de treburile noastre rutinare. Cu atât mai mult, nu fiecare dintre noi, doar câteva sute bune, aleg să parcurgă o distanță de 100 km până la granița enervantă de pe Prut și dincolo de aceasta. Că este întotdeauna plăcut să te întâlnești cu cei care-ți împărtășesc opiniile, că unii manifestanți ies în stradă mai degrabă de dragul divertismentului și al senzațiilor tari, că nu sunt reprezentativi demografic, este adevărat. Dar efortul lor rămâne unul considerabil. Tocmai de aceea, reacțiile xenofobe și pline de ură ale putiniștilor de la Chișinău, care operează cu falsuri, în tentativa de a argumenta tot felul de minciuni grosolane despre identitatea noastră națională, despre dușmanii și prietenii națiunii noastre, mi se par inacceptabile. Mai mult, caracterul instigator la ură al acestor afirmații ar trebui să intre în atenția Consiliului Antidiscriminare și să li se dea amenzi și pedepse pe măsură.



Și tocmai pentru că manifestanții unioniști se poziționează împotriva unor minciuni staliniste, mi se pare cinic și ipocrit că aceștia le permit liderilor lor să facă uz de minciuni pentru promovarea unor aspirații de interes național. De exemplu, aceștia afirmă că, în acest moment, peste 50% dintre cetățenii moldoveni și-ar dori Unirea, iar Referendumul nu se organizează doar pentru că instituțiile statului ar fi nefuncționale. Frumos ar fi să existe atâția unioniști între Prut și Nistru, doar că singurul partid unionist în mod programatic n-a prea trecut de 1% în ultima vreme. Că unioniști se regăsesc printre membrii și votanții partidelor ajunse în Parlament, e altceva. Dar acele partide au fost votate nu pentru că ar fi fost unioniste, ci pentru că au reușit să le proiecteze cetățenilor un viitor mai bun, eventual european. Chiar dacă într-un mod cinic și ipocrit.

Pe urmă, de ce cred liderii manifestanților că statul RM, așa cum este el, acaparat de bandiți la costum, n-ar putea organiza un Referendum pentru Unire, dacă doar în jumătate de an a organizat alegeri parlamentare și locale recunoscute de către toată lumea, inclusiv de România? Că noi, unioniștii am eșua lamentabil la un eventual Referendum este altceva, dar asta n-ar trebui să ne mire, dacă tot ce contrapunem noi celor 203 ani de deznaționalizare instituționalizată (cu scurte și fericite întreruperi) sunt niște manifestații publice și niște puseuri propagandistice ale liderilor acestor manifestații.

Dar de ce să minți? De ce să le dai tuturor, iar și iar, motive să creadă că, așa cum sovieticii le-au spălat creierele predecesorilor tăi înainte de 1989, așa ți se spală și ție azi creierii de către cine mai știe cine? De ce nu alegi să te ridici deasupra propagandei și să generezi soluții, solidaritate și viziune, care ar fi îmbrățișate de cele 67% din populația de care tu, ca promotor al unui ideal, ai nevoie pentru a-ți realiza aspirația? În schimb, tu, ca lider, alegi să te războiești în falsuri cu putiniștii cu cea mai bună școală în ale propagandei. Iar prin asta, le transmiți celor care ies în stradă, pe soare și ploaie, că nu dai doi bani pe ei. Sau, dai fix atâția bani cât să-ți ajungă să dai mesaje dăunătoare, sau să formulezi cerințe absurde, așa cum a fost cea a înființării unei comisii prezidențiale pentru estimarea beneficiilor Unirii. Adică, după ce reclami necesitatea de principiu, morală și legitimă de a reveni la situația de dinaintea ocupației din 1940, acum ceri ca alesul cetățenilor români, care oricum își doresc Unirea în proporție de cca 70%, să declare că vrea să se unească, eventual să anexeze un alt stat suveran și independent. Așa ceva pur și simplu nu se face dacă ai intențiile nobile pe care le clamezi. Instituția președinției nu ar trebui să fie amestecată într-o chestiune în care trebuie să decidă poporul și numai poporul. Iar aici, după cum spuneam, lucrurile sunt clare.

Dacă intențiile liderilor ar fi fost cele proclamate, atunci aceștia și-ar fi concentrat eforturile pe creșterea numărului unioniștilor din stânga Prutului, cel puțin până la un nivel similar celui din dreapta acestuia. Abia după aceea vine momentul oportun pentru accesarea instituțiilor celor 2 state, pentru a organiza cele 2 Referendumuri, condiții esențiale pentru modificarea granițelor, respectiv pentru înfăptuirea Unirii. Dar dacă singurul tău scop este să arăți tuturor că România, chipurile, vrea să anexeze cu forța un stat a cărui populație majoritară nu vrea Unirea; sau dacă îți propui să menții într-o stare de iluzie permanentă mii, poate sute de mii de unioniști din stânga Prutului, atunci sigur, mitingurile gălăgioase, marșurile „lui Ștefan”, lozincile patetice și declarațiile demagogice rămân cea mai bună soluție.

Un articol de: Tudor Cojocariu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md