De câte ori ascult Imnul de Stat, mi se face rușine

publicat în Editorial pe 19 Iunie 2018, 06:57

(Cuvântarea președintelui N. Timofti
pe care (nu) știm
cine i-a interzis să o rostească la Televiziune.
Am intrat în posesia textului
alocuțiunii președintelui R. Moldova,
N. Timofti, pe care urma să o rostească
la televiziune săptămâna viitoare,
între 29 aprilie și 2 mai)

Cu câteva minute înainte ca serviciul respectiv al Președinției să convină asupra detaliilor cu conducerea Televiziunii Publice, în biroul președintelui au intrat două persoane străine, însoțite de un consilier foarte important al președintelui. Discuția a durat 45 de minute. După plecarea celor trei, președintele, roșu la față, arăta extrem de epuizat, indispus și chiar speriat. În scurt timp, consilierul cel foarte important a anunțat serviciul respectiv că emisiunea preconizată nu va avea loc și a dispus, pe un ton ultimativ, ca textul alocuțiunii să fie șters din memoria calculatorului.

Vă prezentăm mai jos textul respectiv. Alocuțiunea este consacrată în principiu Recensământului, care se va desfășura în R. Moldova în luna mai.

Stimați telespectatori, dragi concetățeni!

Am decis să mă adresez domniilor voastre, făcând uz de prerogativele pe care mi le acordă Constituția țării noastre. Astfel, conform articolului 77, punctele 1 și 2, eu ca șeful statului sunt garantul suveranității, independenței naționale și integrității teritoriale a țării. Pentru a-mi onora această obligațiune, Constituția, prin articolul 84 (2), îmi oferă posibilitatea de a adresa Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale națiunii. Mâine voi adresa acest mesaj Parlamentului, azi însă îl prezint direct dumneavoastră, celor care ați ales Parlamentul.
Săptămâna trecută am declarat în cadrul unui interviu, la un post de radio, că „dacă va depinde de mine, ca decizia mea să fie definitivă, eu aș vota pentru aderarea la NATO”. Nici în problema, pe care voi aborda-o azi, nu totul depinde de mine, de aceea am decis să fac măcar atât cât îmi permite Constituția noastră – să vă adresez acest mesaj.

Stimați concetățeni,

În ultimul timp, în societatea noastră se discută despre viitorul recensământ, în special, la capitolul ce vizează problema identitară. A reapărut problema falsă: ce suntem, moldoveni sau români? E o problemă falsă, fiindcă a fi moldovean înseamnă a fi român. Și punctum, vorba marelui nostru poet. E pur și simplu neserios și chiar umilitor de a mai insista asupra acestui subiect. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește o altă problemă falsă – ce limbă vorbim, română sau moldovenească. Întrebați-i pe copiii din clasele primare și o să vă răspundă în cor: limba română.

Și, totuși, aceste probleme încă se mai discută. Este clar cine le provoacă și cine are interesul unor asemenea discuții sterile. Din păcate, asemenea discuții sunt direct stimulate și de formularul respectiv care va fi completat în timpul recensământului, unde a fost menționată întrebarea ce poate naște doar confuzii și poate duce la obținerea unor date și informații eronate: „naționalitatea/apartenența etnică”. Deși s-a promis, la un moment dat, că respectiva rubrică va fi omisă, în formularele BNS, tipărite recent, ea a reapărut. Deoarece încă nici savanții nu s-au prea lămurit și nu există un punct de vedere comun în ceea ce privește noțiunile respective (naționalitatea și etnie), e lesne de înțeles cum se vor descurca oamenii simpli. Eu cred că această situație e creată în mod special, pentru a-i determina pe conaționali să se autoidentifice și național (ca cetățean), și etnic drept moldoveni. Astfel, se merge pe proiectul rusesc, promovat și de imperiul țarist, și de imperiul sovietic, și de imperiul rus al lui Putin, pentru a se dovedi că moldovenii nu sunt români. Scopul urmărit e clar: mai mulți moldoveni (conform recensământului) înseamnă mai multă Rusie, mai mulți români – mai multă Europă.

Iubiți conaționali,

Îmi permiteți, în acest context, o mărturisire de ordin mai personal. De când am venit președinte, în virtutea obligațiilor de serviciu, ascult des Imnul de Stat al țării noastre. Precum știți, acest imn nu e altceva decât poezia preotului și poetului Alexei Mateevici „Limba noastră”, care a fost scrisă în timpul primului Congres al învățătorilor moldoveni, care a început pe 25 mai 1917. În cadrul acestui Congres Mateevici a rostit o cuvântare cu valoare de testament, unde a pus punctul pe „i” în problema cine suntem și ce limbă vorbim. Îmi permiteți să vă citesc acest fragment.

„Ca unul care vin cu toată dragostea mea în mijlocul d-voastră cred că pot să-mi îngăduiesc de a vă da unele sfaturi frățești. Mai întâi de toate să știți că:

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi, și la durere,
Unde-s doi puterea crește,
Și dușmanul nu sporește.
Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci, să avem un gând, o inimă, un ideal!

Al doilea sfat e acesta. Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toți sunt uniți asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alții – cei mai puțini – români. Ei bine, dacă ați luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să dați poporului idei adevărate, căci altfel întreg învățământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, așezat prin România, Bucovina și Transilvania. Frații noștri din Bucovina, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi! Asta nu însemnează separatism, căci și cei din Transilvania, și cei din Bucovina, și cei din America se numesc tot români. Trebuie să știm de unde ne tragem, căci altfel suntem niște nenorociți rătăciți.

Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor, și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor, și tuturor celor neluminați. să-i luminăm pe toți cu lumina dreaptă”.

De câte ori ascult Imnul nostru de Stat îmi apar în minte aceste cuvinte ale lui Mateevici, autorul imnului, și întotdeauna trăiesc un sentiment de rușine și umilință. Numai noi putem să procedăm astfel: să acceptăm drept Imn de Stat poezia lui Mateevici, dar să neglijăm, împinși de străini, sfaturile lui.

Iată de ce, trebuie să punem punct acestei situații rușinoase și umilitoare, iar la recensământ să ținem seama de sfatul autorului Imnului nostru de Stat, dar nu la fel de fel de dodonii plătiți de dușmanii noștri dintotdeauna.
Ca să fim o țară prosperă avem nevoie nu numai de o economie puternică, o agricultură modernă, drumuri bune ș.a.m.d., ci și de demnitate națională. Or, demnitate națională înseamnă a ne rupe de minciună în privința a ceea cine suntem și ce limbă vorbim. Îndemnul meu este, deci, să vă declarați la recensământ ceea ce ne-a sfătuit Mateevici, nu ceea ce vă sfătuiește Dodon…
Mulțumesc pentru atenție.

P.S. Am încercat să obținem mai multe informații privind autenticitatea acestui text, dar, fiind în perioada Sărbătorilor de Paști, nu ne-a răspuns nimeni de la Președinție. Ținând cont însă de importanța textului, am decis, totuși, să-l publicăm. Vom reveni cu precizări, dacă va fi nevoie.

(
N.red. – acest text este un pamflet)
5 mai 2014

 Fragment din cartea „Ultimul editorial”, 2017