Actualitate

De ce ar putea avea loc ORICÂND un alt Cernobîl

Cernobîlul e catastrofa care umbrește orice efort pentru un viitor ecologic sustenabil. Cum am putea furniza suficientă energie și resurse pentru șapte miliarde de oameni, dintre care mulți trăiesc în sărăcie, când ne bazăm aproape în totalitate pe combustibil fosil? Oare am putea să o facem doar prin energii regenerabile?

Aceste discuții s-au înmulțit datorită popularității serialului Cernobîl de pe HBO, care doar ce s-a încheiat.

Serialul în cinci părți te transportă în orașul ucrainean Prîpeat, la primele ore ale dimineții de 26 aprilie 1986. Îi arată pe cetățenii orașului treziți brutal de o explozie la reactorul numărul patru al uzinei Cernobîl. Apoi pe primii oameni care au încercat să stingă focul, care mai târziu zac în putrefacție în paturi de spital ascunse, în timp ce uzina în flăcări răspândește un nor otrăvitor deasupra întregii regiuni. Îi urmărește pe oamenii de știință care încearcă să convingă autoritățile că, dacă va avea loc același accident și la celelalte reactoare, atunci Europa de Est va deveni o ruină nucleară imposibil de locuit pentru următorii 20 de mii de ani. Îi prezintă pe miile de cetățeni sovietici care au avut misiunea de a curăța zona, cu riscuri personale enorme.

Din fericire, ne asigură experții, Cernobîlul s-a întâmplat din vina Uniunii Sovietice, care a mințit populația la cel mai înalt nivel. Elita de la guvernare a abuzat de autoritate. Presa independentă a fost înăbușită de propagandă și de distribuirea intenționată de informații false. Iar cercetările științifice au fost suprimate dacă nu se potriveau cu nevoile și dorințele celor de la conducere.

Cei care argumentează că e imposibil să se întâmple un nou Cernobîl se bazează pe inginerie. Ei susțin că reactorul avea niște erori de design și că știința din spatele lui a fost de proastă calitate. Dincolo de erorile umane din camera de control, uzina era într-o stare foarte proastă – nicio uzină nucleară modernă nu ar permite asemenea neglijențe.

În Occident se vorbește des despre cum e imposibil ca Cernobîl să se întâmple din nou. Pentru că accidentul nuclear e din ce în ce mai căutat pe Google după succesul serialului (care a devenit serialul cu nota cea mai mare de pe IMDB din istoria televiziunii), Institutul de Energie Nucleară – una dintre ramurile industriei de tehnologie nucleară din America – a publicat un raport în care asigură populația americană de rigurozitatea reactorilor americani în comparație cu Cernobîlul. Ba chiar a investit și în reclame la căutările pe Google despre Cernobîl în care susține că „avem nevoie de energie nucleară”.

Dar bineînțeles că Cernobîlul s-ar putea repeta. Legile probabilității aproape că dictează producerea unui eveniment similar.

Reactoarele nucleare sunt, prin definiție, foarte dificil de controlat. Sunt complecși și necesită întreținere constantă. Sunt adesea țintele teroriștilor. Și sunt vulnerabili la evenimente meteorologice ciudate și schimbări seismice, care au crescut ca număr din cauza încălzirii globale.

E naiv să crezi că-ți poți exercita voința asupra unui lucru atât de puternic și imprevizibil. După cum a arătat serialul HBO, autoritățile din camera de control din Cernobîl nu au putut înțelege că reactorul lor a explodat. Când un tsunami a lovit Fukushima din Japonia în luna martie 2011, investigațiile au descoperit că uzina a fost vulnerabilă din cauza legislației relaxate și a unei companii care a neglijat să facă îmbunătățirile necesare. Unele dintre problemele sistemice care au provocat dezastrul de la Cernobîl – indiferența și neglijența umană și interesul de distrage atenția de la dezastru – sunt încă prezente în societatea modernă.

Accidentul de la Fukushima și amintirea Cernobîlului n-au împiedicat guvernele lumii să investească în industria nucleară. În prezent, se construiesc uzine nucleare pe toate continentele mari. În Murmansk, Rusia, se construiește pe ocean o uzină nucleară plutitoare. Iar în lume, dintre cele 454 de uzine nucleare active, 54 sunt în construcție în 16 țări. Asta se întâmplă într-o perioadă în care autoritarismul naționalist e în creștere, iar acordurile bilaterale care au scopul de avea grijă de securitatea reactorilor sunt slabe.

Reacția sovietică la dezastrul de la Cernobîl a fost cinică. La radio nu s-a dat nimic până în data de 28 aprilie, când s-a făcut un anunț de 15 secunde la știrile de seară: „La uzina nucleară Cernobîl a avut loc un accident”. Mai spunea și că celor afectați li s-a acordat asistență și că autoritățile au început o investigație.

La câteva zile după eveniment, Moscow News, o publicație autorizată de guvern, a publicat un articol cu titlul „Un nor otrăvitor de anti-sovietism”. Articolul critica o campanie premeditată și bine orchestrată care intenționa „să acopere faptele criminale ale Americii și ale NATO împotriva păcii și a siguranței”. Nu s-au schimbat multe de atunci. De curând, RT, televiziunea de propagandă din Rusia, a anunțat că serialul HBO e bazat pe „informații complet false”.

Totuși, dincolo de neglijența guvernamentală, serialul spune o poveste și despre speranță. Operațiunea de curățare de la Cernobîl a implicat peste șase sute de mii de persoane: unele dintre ele, care n-au fost niciodată numite sau recunoscute, au salvat milioane de vieți.

Așadar, oricât de ciudat ar suna, serialul dramatizează o poveste de succes. Cu niște costuri umane tragice, cetățenii obișnuiți ai Uniunii Sovietice s-au sacrificat ca să repare dezastrul. Deși mai multe generații nevinovate din Ucraina și Belarus au suferit în moduri inimaginabile, serialul demonstrează cât de aproape a dus Cernobîlul Europa de o distrugere totală și cum acei eroi necunoscuți ne-au salvat pe toți.

Cernobîl e și o poveste despre natură. În luna noiembrie a anului trecut, am stat în fața reactorului fără niciun fel de echipament de protecție, ca să fac un reportaj pentru VICE. Da, am fost la o petrecere în Prîpeat, în cadrul unei excursii finanțate de Fundația Culturală Ucraineană.

Pentru cei interesați de refacerea naturii, zona de excluziune ar trebui să fie proba numărul unu. În lunile de după explozie, toate animalele din zonă au fost ucise și toți copacii au murit. Dar, cu ajutorul intervențiilor umane, cel mai periculos loc de pe planetă a început să se recupereze. În lunile de vară se aude ciripitul păsărilor. Pădurile s-au umplut din nou cu lupi, urși, râși și mistreți, care nu mai sunt în pericolul de a fi vânați ca pe vremuri. Ramurile copacilor își fac loc pe ferestrele caselor abandonate. În doar 33 de ani, Cernobîlul a fost recucerit de natură.

Serialul HBO a readus energia nucleară în atenția tuturor într-o perioadă în care protestele pentru salvarea planetei sunt tot mai numeroase și eficiente.

Dar care e alternativa pe care o promovează aceste mișcări? În America, combustibilul fosil furnizează 78 de procente din energia țării. În Marea Britanie, procentul e de 52, din care 18 provin de la uzine nucleare. Cernobîlul, Fukushima și mișcările activiste au avut ca rezultat încetinirea investițiilor nucleare în Statele Unite; între timp, energia dominantă provine tot de la combustibilul fosil. În momentul de față, energia nucleară e de departe cea mai eficientă soluție energetică cu emisii minime de dioxid de carbon. Dacă vrem să ne imaginăm un viitor fără combustibil fosil, atunci trebuie să continuăm cu energia nucleară, alături de o revoluție a industriei energiei regenerabile.

https://www.vice.com/ 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *