Actualitate

De ce Opozitia nu poate renunta la alegeri anticipate?

„Cu un cantec de sirena / Lumea-ntinde lucii mreje / Ca sa schimbe-actorii-n scena / Te momeste in varteje” (Glossa, Mihai Eminescu)

 

Refuzul Opozitie de a vota candidatii propusi de PCRM pentru functia de presedinte al republicii a ridicat atat prestigiul Opozitiei, cat si nivelul aspiratiilor celor care sustin alegerilor anticipate. Si nu sunt putini. Cale de intors nu mai este, in realitate. Nici scenariile care au fost si vor fi vehiculate prin gazete sau cancelarii – toate, traduceri in „moldoveneste” ale sugestiilor reprezentantului special al UE pentru R. Moldova – nu au sanse reale de izbanda.

„Politistul bun” versus „politistul rau”
Primul scenariu se bazeaza pe „rezonabilitatea” Opozitiei. Exista oameni responsabili si in randurile Opozitiei, cu care se poate discuta, nu-i asa, atunci cand li se face o oferta politica acceptabila. Trebuie doar identificati si extrasi dintr-un context nociv. Asa credea sau vroia ca ne faca sa credem, printre altii, un „comentator international”, atunci cand curta intens un lider de Opozitie – „un politician cu instinctul politicianului” – blamandu-i, impudic, vicepresedintele – „un lider radical, care are influenta asupra deciziilor presedintelui”. Ideea din spatele acestor straduinte este ca – putinilor! – lideri rezonabili ai Opozitiei trebuie sa le fie contrapusi comunistii „buni”, „cu fata umana”, iar din intalnirea lor pragmatica sa se iteasca jinduitul vot de aur sau sustinerea actualei majoritati. Ideea unui „comunist de omenie”, agreabil si agreat de catre Opozitie a fost circulata prin presa, nu o data. S-a sugerat numele lui Marian Lupu ca posibil candidat in turul doi din partea comunistilor, personaj care ar fi putut, in viziunea celor care au lansat scenariul, sa tempereze animozitatile si sa induplece o Opozitie considerata pestrita si neomogena. Ideea a cazut in desuet, se pare, dupa declaratiile clare ale liderului Voronin dupa esecul de la primul tur: numele propuse pentru turul doi vor fi aceleasi cu cele respinse pe 20 mai. Semn ca fie Lupu nu se bucura inca de increderea liderului, fie ca PCRM s-a decis pentru anticipate, fie… altceva.

Toti sunt buni – mai putin Voronin!
O forma mai elaborata a acestui scenariu a fost lansata tot in presa, prin vocea unui comentator cu cota. De data asta, PCRM nu mai era impartit intre liderii acceptabili si cei nedigerabili, ci intre Vladimir Voronin si… restul comunistilor. Primul este vazut ca unica incarnare a raului politic, factor de tensiune si dihotomii in societate si in comparatie cu care ceilalti devin inocenti si acceptabili: „In fond, protestele [postelectorale] nici macar nu au fost indreptate impotriva comunistilor ca Marian Lupu, Zinaida Greceanai, Andrei Stratan sau chiar Mark Tkaciuk, ci impotriva mentinerii la putere al lui Vladimir Voronin”.
Nici mai mult, nici mai putin! Ideea a fost dusa mai departe si alt scenariu a iesit de aici. Unul care sugera, deloc discret, retragerea presedintelui Voronin din orice demnitate politica ca solutie la blocajul politic din stanga Prutului.

„Scenariul Den Xiaoping” – sau Charles de Gaulle, Richard Nixon, Margaret Thatcher, Helmut Kohl…
Exista doua versiuni. In prima dintre ele, presedintele este invitat sa devina un soi de „Deng Xiaoping al R. Moldova” – in fond, chiar Voronin invocase prin 2007 aceasta posibilitate. Retragerea sa ar consemna depasirea crizei politice pentru ca ar permite Opozitiei – asa cum scria, sagace, un comentator de la Chisinau – „posibilitatea sa inainteze propriul candidat pentru cea de-a doua tentativa la functia de presedinte al RM pe care PCRM sa o sustina si sa invite reprezentantul UE sa fie un fel de mediator intre partidul de guvernamant, pe care presedintele Voronin va continua probabil sa-l conduca, si Opozitie, pentru a face un nou design al structurii politice din RM”.
In a doua versiune a scenariului, una occidentalizata – si mult mai amuzanta! – diagnosticul este similar. Iata ce scrie acelasi „comentator international”: „Un sef de stat demn de acest titlu, si care a servit statul in masura capacitatilor sale vreme de opt ani, trebuie sa-si dea seama cand a sosit momentul retragerii sale din viata politica activa… Dansul poate obtine statutul ne-oficial, dar prestigios, ce se cheama la americani si britanici elder statesman, adica om de stat veteran, opinia caruia este ascultata si solicitata, chiar daca dansul a iesit din viata politica activa, sau ramane simbolic deputat in parlament”. Dupa care este descrisa o panoplie din cei mai mari sefi de state si guverne din lume, la care este invitat sa se alature si generalul de militie Vladimir Voronin…

„Monstruoasa coalitie”
Un scenariu pentru care iti trebuie azi multa imaginatie. Dar unii au avut-o in cantitati suficiente. Desi statea pe buzele multora, a fost enuntat cu claritate abia dupa votul din 20 mai de catre un lider marcant al PCRM – istoric contestat, de altfel, tocmai pentru debordanta-i imaginatie! Acesta sugera ca, pentru a depasi criza politica, este nevoie de o „coalitie monstruoasa”, formata din deputatii din Opozitie si cei din PCRM. Este de fapt o reiterare – mai putin ideea „interesului national” si presiunea externa – a scenariului 4 aprilie 2005: „Politicienii de stanga, si de dreapta si cei suparati, si cei mai putin suparati numaidecat trebuie sa caute compromisuri. Compromisurile sunt iesirea din situatie”, mai ales ca „astfel de coalitii au fost create in mai multe tari si au adus la un rezultat pozitiv”. Cinism teribil: cum isi (mai) poate imagina cineva ca este posibila, la marginea Europei si in secolul XXI, o coalitie bazata pe frauda, atrocitati si crime neelucidate?

De la morala pragmatismului la pragmatismul moralei
Ce sanse au aceste scenarii? Infime. In realitate, Opozitia nu ar putea sa le accepte nici daca ar dori unii dintre membrii ei. Si nu numai pentru ca refuzul generalizat din 20 mai a ridicat la maxim cota asteptarilor, ci pentru ca oricare dintre scenariile „caldicele” de evitare a anticipatelor confunda planurile.
Argumentul pentru care cele trei partide au refuzat colaborarea cu PCRM se bazeaza pe fraudarea alegerilor, crimele si atrocitatile comise dupa 5 aprilie. Refuzul are la baza, pe de-o parte, un principiu moral, care tine de incompatibilitati de fond, nu de forma. Pe de alta parte, niciunul dintre aceste argumente nu are vreo conotatie personala, nu tine de simpatii sau antipatii private. Ceea ce se refuza tine de structuri, sisteme de putere sau moduri de a concepe si exercita puterea politica. Vladimir Voronin, in acest caz, nu este (doar) un personaj nesimpatic si vetust politic, ci incarnarea unui sistem de putere fara scrupule si cu care nu poti intra in cardasie daca nu i te livrezi neconditionat.
Despre aceste lucruri vrea Opozitia sa isi convinga sustinatori interni si internationali. Si daca asa stau lucrurile, devine evident ca promotorii scenariilor mentionate vorbesc o limba diferita. Asistam la un veritabil dialog al surzilor care nu poate, riguros vorbind, sa duca la o solutie. Pentru ca niciunul dintre „scenariile” mentionate nu atinge revendicarile Opozitiei.
In definitiv, pentru cele trei partide liberale optiunea pentru anticipate este si singura alternativa pragmatica. In aceasta batalie, Opozitia nu are de pierdut decat, eventual, niste voturi. Are insa de castigat credibilitate si sansa de a crea alternativa reala in R. Moldova pentru a veni la putere mai repede decat se asteapta cei care o invita astazi la compromisuri inacceptabile
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *