Am scris cu mai multi ani in urma un articol despre absurdul, nefirescul, anormalul care la noi au devenit ceva logic, firesc si normal. Nefirescul a luat locul firescului si aceasta nu deranjeaza pe nimeni. Presiunea absurdului, a nefirescului este atat de puternica, incat nu mai percepem absurdul ca absurd si nefirescul ca nefiresc, ci, din contra, nefirescul este perceput si acceptat ca firesc, ca norma, iar cei care incearca sa se opuna nefirescului sunt perceputi ca un fel de paria, un fel de extremisti, radicali, intoleranti – oameni care nu se pot sincroniza cu „suflul vietii noi”.
Absurdul, in RM, a luat locul normalului, firescului. De opt ani o mana de ziaristi lupta cu acest absurd: blameaza aceleasi ineptii, ironizeaza aceleasi malformatii ale regimului si capilor lui. …Si nimic nu se schimba: pleaca vulturul statalitatii moldovenesti, Tarlev, si in locul lui vine muma din popor Zina Greceanai, „Anka pulemiotcita” a Basarabiei si nimic, dar absolut nimic! nu se schimba spre bine. Dupa ce a amenintat la televizor mamele ca politia va impusca in copiii care vor iesi in strada, in mod firesc, urma ca muma din popor imediat sa demisioneze – lucru care nu s-a intamplat insa, ceea ce e nefiresc intr-o lume civilizata. Si acest nefiresc nu a deranjat prea multa lume, doar pe vreo cativa ziaristi, fiind perceput ca ceva firesc. Ba mai mult, nefirescul moral si politic al gestului pare ca va avea continuare: se vorbeste ca muma Zina ar putea sa ajunga chiar seful acestui stat…
Sirul absurditatilor, al situatiilor nefiresti, percepute si acceptate de opinia publica drept firesti, e lung cat o guvernare comunista: un ministru (cu diploma cumparata) este demis pentru implicarea intr-o afacere scandaloasa cu heroina, iar peste cateva luni este reinscaunat in functie, fara nicio explicatie din partea sefului statului sau a premierului; un sef de firma de constructii, foarte interesat personal de piata constructiilor, este numit ministru al Constructiilor; prim-secretarul partidului de guvernamant, prin cumul si sef al statului, imparte cu sacul cele mai inalte distinctii ale statului doar persoanelor care-i servesc partidului sau; un artist descoperit si lansat in Romania canta electoral partidului care uraste aceasta tara s.a.m.d. Cine reactioneaza la aceste situatii anormale, absurde, sub pragul de jos al nefirescului? Doar cativa ziaristi din presa independenta, perceputi mai degraba ca fiind niste „leprosi ai societatii”, care nu se pot sincroniza cu „suflul vietii noi”…
Cea mai recenta manifestare a nefirescului s-a produs pe 9 mai: Voronin, urmat de sleahta lui, au depus flori la monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant (declarat de romani acum doi ani cel mai mare roman al tuturor timpurilor), dupa care au mers si au depus flori la mormintele ostasilor sovietici „eliberatori”. Nimeni nu s-a aratat deranjat si nu s-a gandit la aceea ca urmasii acestor „ostasi eliberatori” tin sub controlul Rusiei o buna parte a R. Moldova – regiunea din stanga Nistrului. De ce moldovenii nu se simt insultati cand Voronin depune flori la monumentul lui Stefan? Ei bine, moldovenii, fiind batuti in cap, nu inteleg ce se intampla cu ei si tac. Dar de ce tac romanii? Daca are anumite motive sa taca guvernul de la Bucuresti, de ce nu protesteaza impotriva acestei blasfemii opinia publica romaneasca? Sa fie si aceasta tacere tot o manifestare a absurdului?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
