De ce tace UE

In ultimii ani, UE a devenit un simbol al bunastarii mult dorite, un ideal al democratiei reale, un „pamant al fagaduintei” pentru multi dintre noi, cetatenii RM. Indiferent de nationalitate, ne dorim sa traim intr-o tara democratica unde in capul mesei sa fie suprematia legii si nu arbitrariul, aroganta si intoleranta unor persoane, partide sau grupuri de interese. Am sperat si continuam sa speram ca UE este cel mai indicat partener pentru a ne realiza aceste aspiratii. In ultimele zile, insa, tot mai multi dintre noi avem un sir intreg de intrebari – deocamdata, fara raspuns – catre UE.

In primul rand, de ce Bruxellesul s-a grabit sa recunoasca rezultatul recentelor alegeri, fara ca mai intai sa analizeze multiplele semnale, ingrijorari, suspiciuni cu privire la corectitudinea si libertatea scrutinului? De altfel, multe din acele ingrijorari au fost expuse anterior de insasi dna Benita Ferrero-Waldner, Comisarul european pentru Relatii Externe, de dl Kalman Miszei, Reprezentantul special al UE pentru RM, de ambasadorii UE acreditati la Chisinau si de multi alti oficiali europeni.

In al doilea rand, de ce UE reactioneaza flegmatic la violarea flagranta a drepturilor fundamentale ale omului de catre autoritatile RM in urma evenimentelor din 7 aprilie? De ce tace Javier Solana, Inaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externa si de Securitate Comuna? De ce statele UE fie tac, fie vorbesc cu jumatate de gura despre adevaratele cauze ale tristelor evenimente postelectorale de la Chisinau? Unde este Presedintia ceha a UE? Inseamna acest lucru ca, pentru UE, mai presus de orice e stabilitatea cu orice pret la frontierele sale estice, chiar daca aceasta stabilitate se face cu sacrificarea valorilor si principiilor democratice? In al treilea rand, unde este solidaritatea UE, cand valorile si principiile democratice – baza Europei – sunt terfelite in vecinatatea sa imediata? Unde este solidaritatea UE cand un stat membru este invinuit ca ar destabiliza situatia politica din RM? Avem de-a face cu manifestarea unor duble standarde de catre UE?

In lipsa unor raspunsuri clare la aceste si alte intrebari, este firesc ca multi dintre noi sa ne intrebam daca UE este lasa, indiferenta, cinica sau la mijloc sunt niste calcule geopolitice mai presus de soarta unei biete mici tari ca Moldova. Este prematur sa acuzam UE de lasitate, indiferenta si cinism. Speram mult ca nu vom ajunge niciodata sa facem acest lucru, pentru ca UE ii revine un rol crucial in afirmarea RM ca stat independent, suveran, democratic si indivizibil. Totodata, nu putem face abstractie de unele realitati si tendinte internationale si regionale de natura sa influenteze atitudinea UE fata de tara noastra si care, evident, ar trebui sa ne puna in garda. Mai intai de toate, in ultimele luni, Occidentul (NATO, UE si SUA) curteaza insistent Rusia pentru a se asigura de sprijinul/cooperarea acesteia intr-un sir de subiecte de importanta geostrategica precum stabilizarea Afganistanului, reconstructia Irakului, prevenirea inarmarii nucleare a Iranului, stoparea programului nuclear al Coreei de Nord, combaterea terorismului international, neproliferarea armelor de distrugere in masa si reducerea arsenalului nuclear detinut de Rusia si SUA. In particular, UE este extrem de interesata in asigurarea securitatii sale energetice unde Rusiei, in calitatea sa de furnizor strategic de gaze, ii revine un rol esential. Criza gazelor provocata de Moscova in aceasta iarna a developat cat se poate de bine amplitudinea vulnerabilitatii energetice a multor state din cadrul UE.

De asemenea, criza financiara si economica internationala forteaza UE sa fie preocupata, inainte de toate, de problemele sale interne. Tot mai multe voci influente, intre care presedintele francez Nicolas Sarkozy sau cancelarul german Angela Merkel, pledeaza pentru suspendarea procesului de extindere a UE pana cand aceasta nu va fi reformata/consolidata intern in conformitate cu Tratatul constitutional de la Lisabona. Totodata, problemele economice si sociale cu care se confrunta actualmente UE risca sa determine statele sale membre sa fie mai circumspecte cu privire la sansele RM sau ale Ucrainei de a beneficia intr-un viitor previzibil, cel putin, de un regim de calatorii fara vize, iar de perspective clare de aderarea la UE nici nu mai vorbim.

Trebuie sa recunoastem, aici, ca „revolutiile colorate” din Georgia si Ucraina s-au transformat intr-o mare dezamagire pentru UE. Prin urmare, avem motive sa presupunem ca „experienta revolutiilor colorate” i-a invatat pe oficialii europeni sa fie mai rezervati, prudenti si calculati in aprecierea sau incurajarea unor evolutii politice ce reflecta caracteristici asemanatoare.

In plus, exista mai multe semnale clare ca Rusia este tot mai nemultumita de cresterea influentei UE in regiunea noastra. Moscova doreste sa opreasca la Prut nu doar NATO, ci si UE. In acest sens, sunt relevante criticile enuntate, in ultimul timp, de inalti oficiali rusi la adresa Parteneriatului Estic, initiativa chemata sa diversifice si intareasca relatiile economice si politice intre UE si RM, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia si Belarus. Graitoare este si critica dura verbalizata de premierul rus V. Putin la adresa Memorandumului semnat, la 23 martie, de Guvernul Ucrainei si Comisia Europeana in domeniul modernizarii infrastructurii ucrainene de tranzitare a gazului natural. Din aceeasi panoplie de semnale fac parte si incercarile Rusiei de a torpila negocierile la subiectul conflictului transnistrean in formatul „5+2”, si incercarea Moscovei de corupe Chisinaul si Kievul cu promisiunea unor credite avantajoase ce le-ar ajuta sa depaseasca actuala criza financiara si economica. Bineinteles, aceste eventuale credite vor presupune si concesii politice din partea RM si a Ucrainei. Renuntarea la integrarea europeana in favoarea integrarii in CSI va fi principala miza a respectivelor cedari.

Aceste realitati si tendinte internationale si regionale pot explica, intr-o anumita masura, ambiguitatea si indecizia Bruxellesului fata de evolutiile post-electorale de la Chisinau. Dar ele nu pot, nicidecum, sa fie o scuza pentru inactiune, in timp ce principiile si valorile democratice pe care este intemeiata UE sunt desconsiderate flagrant in chiar imediata sa vecinatate. In atare circumstante, UE ii va fi tot mai dificil sa se ascunda in spatele aprecierii date alegerilor din 5 aprilie de catre Misiunea OSCE/ODIHR. In caz contrar, va avea de suferit credibilitatea sa de promotoare si aparatoare a valorilor democratice, iar acest lucru va fi, cu certitudine, exploatat din plin de euro-sceptici, falsii euro-integrationisti, ca sa nu mai vorbesc de Federatia Rusa. Absenta de mai departe a unei pozitii categorice din partea UE risca sa dilueze granita intre moderatie si lasitate in ochii multor cetateni ai tarii noastre. Isi doreste UE un astfel de rezultat? Fara indoiala, NU!