De ce Voronin l-a refuzat pe Filat?

„Victorie” dublă

Tentativa eşuată pentru o dezbatere publică a adus dividente politice atât unei părţi, cât şi celeilalte. Şi PLDM, şi PCRM se pot lăuda în faţa simpatizaţilor cu o biruinţă în plus asupra adversarului. O formaţiune se poate mândri pentru că a făcut gestul, alta pentru că nu l-a acceptat. Adversarul va rămâne în continuare „băiatul rău” în ochii electoratului fidel al celor doi concurenţi. În acelaşi timp, nu s-a produs o schimbare cât de cât sesizabilă pe ansamblul electoratului moldovenesc, pentru că şi fără acest gest simpatizanţii lui Voronin nu l-ar fi votat pe Filat şi simpatizanţii lui Filat nu l-ar fi votat pe Voronin. Miza cea mare a dezbaterilor eşuate ar fi fost electoratul indecis, care reprezintă un segment important de populaţie, şi electoratul decis să nu meargă la alegeri în general, de asemenea, destul de important ca proporţie.

Efecte distructive

Lipsa unor dezbateri de acest nivel, tradiţionale pentru ultima sută de centimetri ai campaniei electorale în alte părţi ale lumii, civilizate din punct de vedere politic, va avea cel puţin două efecte distructive:

1. Şi în această campanie soarta ţării o vor decide preponderent aceleaşi categorii de alegători convinşi, hotărâţi, chiar intransigenţi, componenţa internă şi raportul de forţe dintre aceste categorii nu a avut de unde să se schimbe radical de la ultimele alegeri din iulie 2009. Indecişii şi absenteiştii, care nu vor obţine un stimul în plus să-şi modifice comportamentul, pot rămâne şi de data această, în mare parte, în afara procesului electoral din Moldova. Respectiv, ne putem aştepta la aproximativ aceleaşi rezultate în alegerile din 28 noiembrie, respectiv, nu ne putem aştepta la depăşirea crizei politice, respectiv, ne aşteaptă o nouă campanie electorală, care poate pune capac procesului de constituire a Republicii Moldova ca societate şi stat-naţiune.

2. Clasa politică şi societatea moldovenească în ansamblu vor rămâne şi în continuare restanţieire la capitolul creşterea nivelului de cultură politică, nu se va face vreun pas spre depăşirea stării de divizare profundă a societăţii, iar toate luate împreună distrug speranţele într-o exisitentă mai bună a populaţiei la ea acasă pentru multă vreme înainte.

De ce a lansat invitaţia Filat?

Vladimir Filat a formulat varianta sa de răspuns la această întrebare. Potrivit lui, în cadrul dezbaterii urmau să fie discutate problemele importante pentru Republica Moldova, pentru a oferi cetăţenilor posibilitatea de a face o alegere corectă şi în cunoştinţă de cauză la scrutinul parlamentar anticipat. „Alegerile din 28 noiembrie vor trebui să dea un răspuns clar şi definitiv privind viitorul ţării. Cetăţenii Republicii Moldova vor trebui să aleagă între o democraţie formală şi o democraţie funcţională; între un sistem economic bazat pe consum şi un sistem economic bazat pe dezvoltare; între o politică externă dependentă de interese de moment şi o politică externă coerentă, bazată pe priorităţi clar stabilite”, se spune în comunicatul de presă al PLDM. Invitaţia este formulată în termeni destul de corecţi atât pentru PCRM, cât şi pentru opinia publică.

Desigur, gestul invitaţiei nu este lipsit de încărcătură electorală, dar lucrul este explicabil ţinând cont de perioada electorală în care a fost făcut. Poate, această încărcătură ar fi fost ceva mai diminuată şi iniţiativa mai credibilă, dacă invitaţia ar fi fost expediată mai întâi lui Vladimir Voronin şi doar după anumită pauză de tăcere sau de răspuns negativ să fie făcută publică în acea formă largă de la sfârşitul săptămânii trecute. Poate că invitaţia ar fi trebuit discutată în prealabil cu ceilalţi lideri ai Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) şi aceasta i-ar fi sporit, de asemenea, doza de credibilitate şi sinceritate. Indiferent de rezultatele discuţiei cu partenerii din coaliţia de guvernământ. În lipsa acestor etape pregătitoare apar anumite senzaţii de calcul greşit sau chiar suspiciuni de trişare electorală. În sens că invitaţia putea fi făcută contându-se din start că nu va fi acceptată. Oricum, nu pe aceste elemente s-a bazat răspunsul negativ venit din partea lui Vladimir Voronin.

De ce nu a acceptat Voronin?

Pentru refuzul de a accepta invitaţia, Vladimir Filat îl acuză pe Vladimir Voronin de frică şi laşitate. Nu pare să fie nici una, nici alta, chiar dacă liderul comunist a fost totdeauna selectiv în comportamentul său de comunicare, de exemplu, cu presa. Calm, liniştit, chiar dulceag şi duios cu jurnaliştii care nu-i pun întrebări incomode, el devine violent şi atacă la persoană atunci când întrebările nu-i sunt pe plac sau nu comunică deloc cu astfel de presă. Info-Prim Neo încerca să clarifice această trăsătură a lui Vladimir Voronin într-un interviu solicitat acestuia în anul 2008, de Ziua Independenţei, dar neacceptat. Una dintre întrebările publicate atunci fără răspunsuri suna în felul următor: „Vă temeţi de presă şi jurnalişti mai bătăioşi? Vă întreb în contextul apariţiei Dvs. lunare la un anumit post de televiziune şi cu un anumit interlocutor. Credeţi că nu V-aţi descurca mai bine cu o serie de întrebări iuţi, tari, venite concomitent din diferite direcţii, decât cu cele cuminţi şi servite cu grijă să nu fiţi deranjat?” (Vezi interviul „Independenţa văzută în oglindă ” aici).

Poate ar putea fi luată în calcul îngrijorarea lui Vladimir Voronin şi a anturajului său în legătură cu forma fizică şi prestaţia intelectuală a liderului comunist într-un moment crucial, în care se presupunea să aibă loc dezbaterea publică: ultimele ore ale campaniei electorale, când orice impresie de nereuşită nu mai poate fi redresată. Îngrijorarea nu este lipsită de temei dacă ţinem cont de prima apariţie televizată a lui Vladimir Voronin după evenimentele din aprilie 2009, când ni-l amintea destul de mult pe liderul sovietic Leonid Brejnev în ultimii ani de aflare la putere. Oricum, nici acesta nu este motivul de bază, pentru că, în ultimul timp, în postură de lider al opoziţiei, Vladimir Voronin poate servi drept model de vivacitate, activism şi curaj politic pentru mulţi politicieni mult mai tineri şi mai şcoliţi decât el.

Mai degrabă, este vorba de altceva, poate şi mai grav: de incapacitatea liderului PCRM şi a formaţiunii în ansamblu de a purta dialog civilizat, bazat pe raţionament şi compromisuri în condiţiile societăţii moderne. La rândul său, această trăsătură vine din moştenirea ideologică şi experienţa bolşevică, potrivit cărora cu duşmanii de clasă nu se discută, ei sunt nimiciţi. Iar „duşman ne este oricine nu este cu noi”.

De aici, se pare, tonalitatea arogantă, jignitoare, nimicitoare a refuzului formulat de PCRM. Motivaţia refuzului este alcătuită exclusiv din arsenalul electoral. Şi tonalitatea, şi motivaţia poate jigni nu doar pe Vladimir Filat şi PLDM, ci o bună parte din populaţia ţării care ar manifesta interes pentru dezbaterile electorale de acest nivel.

Dacă şi se teme de ceva Vladimir Voronin, acesta este transferul de imagine pe care crede că l-ar realiza aşezându-se la aceeaşi masă de dezbateri, de la egal la egal, cu oricine dintre politicienii moldoveni, nu doar cu Vladimir Filat. Format în perioada autoritarismului sovietic, deprins cu propriul regim autoritar timp de opt ani de guvernare nelimitată de nimeni şi nimic, Vladimir Voronin nu-şi închipuie şi nu acceptă apariţia unui alt lider politic decât el atât în cadrul PCRM, inclusiv un succesor, cât şi la nivel naţional.

De ce Filat?

Zilele trecute cineva justifica în presă refuzul lui Vladimir Voronin în felul următor: „De ce Filat? De ce nu altcineva dintre liderii AIE? De ce să i se creeze lui Filat imaginea de lider superior colegilor săi de coaliţie?”

Pentru că este o iniţiativă a lui Filat şi nu a altcuiva. Este adevărat, că ea a trebuit consultată în AIE, s-a spus. Pentru că anume prim-ministrul Vladimir Filat a exercitat actul guvernării în numele Alianţei, a stăpânit bugetul, guvernul şi ministerele. Lui îш revin în mare parte şi meritele, dar şi nereuşitele, şi insatisfacţiile din partea populaţiei. Aceleaşi pârghii de guvernare le-a avut şi Vladimir Voronin la timpul său, doar că el l-a avut la degetul mic şi pe prim-ministru, oricare a fost acesta timp de opt ani. Dacă tot critică dur guvernarea Alianţei, Vladimir Voronin ar fi trebuit să inventeze însuşi o găselniţă gen dezbaterea publică pentru a-l anihila la modul direct pe Vladimir Filat, ca să ia apele întregii AIE. Chit că o parte dintre colegii de Alianţă ai lui Filat încearcă să se desolidarizeze de procesul de guvernare acum, în campania electorală.

Alt format al dezbaterilor?

Un eventual alt format al dezbaterii publice „la nivel înalt” ar avea, se pare, un efect mai puţin util pentru calitatea procesului de familiarizare a societăţii moldovenşti cu asemenea instrumente de confruntare politică democratică.

Tandemul „Ghimpu – Voronin” ar „voroniniza” stilul dialogului, care ar risca să se transforme în unul „ca la uşa cortului”. Şansele de câştig în asemenea dialog ar fi aproximativ egale, Mihai Ghimpu fiind la ora actuală unicul politician apt să se bată cu Vladimir Voronin pe terenul acestuia, cu instrumentele acestuia (vezi „AIE a murit de „moarte bună”. Trăiască A! Analiză Info-Prim Neo, episodul II” aici). Dar asemenea mostră de dialog politic ar fi absolut nocivă pentru actuala campanie electorală şi pentru toate celelalte ulterioare în sensul implementării altui nivel de cultură politică în societate.

Tandemul „Lupu – Voronin” s-ar asemănă cu vorba „surdului cu mutul”. Dintre cei doi poate că ar fi pierdut Marian Lupu, în sensul în care ar fi pierdut inteligenţa, maleabilitatea şi disponibilitatea spre compromis în confruntare cu antonimele lor. Şi în acest caz ar fi avut de pierdut societatea în ansamblu, care încă nu cunoaşte un model bun de cultură politică.

Tandemul „Urecheanu – Voronin” ar îngusta mesajul dialogului, reducând-se în mare parte la nivel de replici dure, uneori sclipitoare. Publicul ar putea avea spectacol, dar nu şi mesaj profund, multilateral. Serafim Urecheanu poate fi uneori la fel de inspirat ca şi Voronin în replici, dar poate şi să nu fie. Cel puţin a fost mai mult neinspirat la ultima sa apariţie în cadrul programului „În profunzime” de la Pro TV. Marian Lupu şi Mihai Ghimpu au fost atunci mai fireşti, mai credibili.

De altfel, în acelaşi ciclu TV, Vlad Filat a fost şi mai neinspirat decât Serafim Urecheanu, chiar complexat de tot, se pare, din cauza întrebărilor incomode. Se pare că şi forma neinteligentă în care Vladimir Voronin şi-a îmbrăcat refuzul de a veni la dezbatere, de asemenea, l-a complexat pe Vladimir Filat. „Am acceptat să cobor până la nivelul lui Vladimir Voronin… „ a comentat Filat şi chiar că de data aceasta a coborât.

Dacă până la urmă Vladimir Voronin va accepta să participe la acea dezbatere, precis că nu-i garantează comoditate lui Vladimir Filat. Oricum, invitaţia la o dezbatere publică cu ceea ce va urma este una dintre foarte puţinele „găselniţe” atractive şi utile electoratului puse în aplicare în actuala campanie electorală destul de amorfă. Vladimir Filat a riscat lansând-o pentru că, împreună cu Vladimir Voronin sau fără, va fi nevoit să umple acel segment de timp extrem de important cu începere de la ora 20.00 din ultima zi de campanie electorală. Mai mult decât sigur că multe posturi de radio şi TV vor avea transmisii în direct atunci.

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo   (8.11.2010)