De dragul democraţiei casnice

Apoi mi-am dat seama că am mari şanse să fiu redundantă, pentru că, mai mult ca sigur, majoritatea colegilor mei vor fi tentaţi să abordeze această temă de maximă actualitate.

În Clubul părinţilor nu e nevoie de o ocazie specială ca să vorbim despre mămicile atât de minunate, atât de curajoase, atât de rezistente la stres, generoase şi putincioase. Într-o zi mă voi ocupa şi de acest subiect, dar nu azi. În Clubul părinţilor suntem echidistanţi şi jucăm fair play. Nu dorim să facem favoritisme sau comparaţii dezavantajoase. Mama şi tata sunt egali în drepturi şi obligaţii. Mama şi tata merită la fel de mult să fie lăudaţi, băgaţi în seamă, gâdilaţi.

De la Sf. Valentin şi până azi, bărbaţii au dus-o greu. Au cheltuit, au dăruit, au fost atenţi, galanţi, romantici, adică au scos la iveală calităţi pe care de obicei le ţin bine ferecate. A fost un efort. Şi e de apreciat. Acum e rândul lor să fie răsfăţaţi şi, se ştie, răsfăţul este vital pentru sexul tare. În fiecare bărbat se ascunde un băieţel care are nevoie de atenţie, de mângâiere, de grijă şi de mâncare servită frumos şi cu drag la ore fixe.

Mâine e ziua bărbatului, o replică a mult mai celebrului şi mai internaţionalului 8 Martie despre care vorbeşte toată lumea, lăsând într-un con de umbră ziua dedicată partenerilor acestor fiinţe minunate. E bine că s-a inventat şi ziua bărbatului, într-o societate în care se vorbeşte mult despre egalitate între sexe. În felul acesta, nimeni nu e discriminat. Am auzit mulţi tătici care îşi cereau şi ei dreptul la o sărbătoare a lor şi numai a lor, o zi în care să curgă râuri de bere, o zi în care ieşirea cu prietenii să nu fie întreruptă din zece în zece minute de telefoane inoportune şi piţigăiate. Măcar o zi într-un an în care nimeni să nu le ceară nimic, să nu li se facă program, o zi fără reproşuri din partea partenerei, o zi în care să nu fie făcuţi porci, egoişti, nesimţiţi sau în alte urâte feluri.

În definitiv, nici nu mi se par nişte fantezii atât de grave. Nu cred că e prea complicat să le oferim bărbaţilor o astfel de zi specială, pe care ei să o petreacă după bunul plac, fără un poliţai care să le sufle în ceafă şi să le ofere indicaţiile preţioase la tot pasul. Pentru noi, femeile, asta înseamnă să-i ignorăm o zi întreagă, să uităm că sunt printre noi, să preluăm şi toate acele sarcini masculine pe care le-am mai îndeplinit şi cu alte ocazii fără să fie o zi specială.

Dacă acesta e cadoul cel mai dorit de bărbaţi, nu cred să fie vreo problemă pentru femei să-l ofere chiar mâine, când în calendar este consemnată oficial această sărbătoare.

Încerc să-mi imaginez câte mămici s-au încruntat acum gândindu-se că fantezia descrisă mai sus se potriveşte prea mult cu viaţa lor de zi cu zi. Câte mămici au preluat din mers toate îndatoririle familiale fără să cârtească, numai de dragul de a avea linişte în casă. Pentru soţii acestor femei ziua bărbatului e în fiecare zi. Pe ei cred că îi putem scuti de un cadou pe care probabil nici nu l-ar observa.
Din fericire, există în lume şi altă specie de bărbat, cel responsabil, care simte şi înţelege, care te ajută fără să îi ceri, care se implică şi trăieşte fiecare moment alături de soţie şi copii, care nu consideră că e umilitor să speli vase sau să arunci doi morcovi într-o oală. Pe ei, pe bărbaţii faini, trebuie să-i sărbătorim mâine, oferindu-le o zi cu somn liniştit de dimineaţă, cu un mic dejun servit la pat şi cu alte mici atenţii care să îi facă să se simtă fericiţi şi iubiţi! La mulţi ani, domnilor!