Actualitate

DECALOGUL LUI CONSTANTIN CODREANU

„Începutul este jumătatea întregului.” (Pitagora)

1. NAȘTEREA

Provin dintr-o familie de profesori români basarabeni, Ana și Ion Codreanu, din localitatea Bilicenii Vechi, Sângerei. Acolo au început toate, inclusiv pasiunea mea pentru lectură, muzică, scris, istorie și poate chiar… pentru politică.
M-am născut în ultimii ani de existență a RSSM, ca parte a Uniunii Sovietice, trăiesc în așa-zisa perioadă de independență a R. Moldova și cred cu tărie că voi reuși să mă bucur de o Românie reîntregită.

„Când m-am născut, pe frunte eu/ Aveam coroană-mpărătească:/ A mamei mână părintească.” (Grigore Vieru)

2. MAMA

Dumnezeu m-a binecuvântat cu Mama!

Deși nu sunt fiul exemplar, cred că este mândră de mine, dar, în același timp, este îngrijorată pentru modul meu idealist de a trăi, pentru toate drumurile pe care le parcurg, pentru toate acțiunile pe care le fac.

Uneori o sun din aeroport, înainte de vreo vizită oficială pe care o am, alteori din mașină, când mă întorc de la vreun eveniment. De fiecare dată, o găsesc la fel de alarmată, pentru că „a face politică”, așa cum vede ea la televizor, înseamnă a fi înconjurat de politicieni implicați în jocuri murdare. Totuși, găsește mereu cuvintele potrivite pentru a mă încuraja. Eu am cea mai devotată mamă.

L-am pierdut prea devreme pe tata, odihnească-se în pace. Mă rog zilnic să aibă mama mulți ani înainte, pentru a ajunge să se bucure de toate reușitele mele și pentru a-i putea oferi în continuare sprijinul meu. Chiar dacă programul încărcat nu îmi permite să petrec prea mult timp cu ea, sunt sigur că ea știe cât de mult o prețuiesc.

Orice și oricine poate fi înlocuit pe lumea asta: o pasiune, un lucru, un om aparent apropiat, dar nimic nu poate înlocui o mamă.


„Sus să avem inimile!” (Sfânta Liturghie)

3. CREDINȚA

Dacă tot suntem în apropierea sărbătorilor pascale, amintesc de un eveniment istoric mereu actual. Învierea Domnului ne dă posibilitatea să ne bucurăm mereu, pentru că astfel cunoaştem sensul vieţii noastre.
Dorința de a ajuta, posibilitatea de a fi la curent cu tot ce se întâmplă, deschiderea largă către ceilalți și pasiunea de a ne continua misiunea pe acest pământ sunt daruri dumnezeiești. Acestea ne definesc în calitate de creştini.

„M-am născut în Limba Română și voi muri în Limba Română, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt, și, poate, de multe ori, i-am rănit frumusețile.” (Constantin Tănase)

4. LIMBA ROMÂNĂ

Nu am ales întâmplător citatul ziaristului Constantin Tănase, om politic și stâlp al românismului în Basarabia. Mi se pare emblematică această afirmație, în special pentru noi, cei din spațiul dintre Prut și Nistru, unde Limba Română a fost schingiuită și schimonosită.
Îl pot considera pe Constantin Tănase un adevărat prieten și mentor, ținând cont de modul în care îi citeam articolele din ziarul TIMPUL.

Editorialele sale mi-au întreținut dragostea pentru tot ceea ce înseamnă Limba Română și dorința de reîntregire a Țării. Îmi amintesc de prima și, din păcate, singura mea întâlnire cu maestrul Tănase. Se întâmpla în 2011, la Nisporeni, când am participat la inaugurarea Crucii Mântuirii Neamului Românesc.

Limba Română mai înseamnă poezie, care este „prima mea dragoste”. Acum zece ani, scriam versuri și le publicam pe un site, unde era o întreagă comunitate de poeți. Unele texte de atunci îmi plac și acum, chiar dacă a trecut atâta vreme.
Îmi doresc să văd cât mai mulți tineri care vorbesc o română curată și frumoasă. Cred că, în scurt timp, va lua sfârșit această „odnoklassnikizare” a tinerilor și ne vom putea bucura de o majoritate cultă, vorbitoare a limbii române a lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Constantin Tănase.

„Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se!” (Nicolae Iorga)

5. ISTORIA

Pentru prima dată am simțit gustul cunoașterii istoriei la școală, când am înțeles că România nu a abandonat Basarabia, după cum spunea teza falsă a propagandei sovietice. Deși cunoșteam multe lucruri de acasă, din povestirile tatălui și ale bunicilor mei, cărțile de istorie au fost Biblia mea. Ulterior, am aflat despre Țiganca, Călărași, Carahasani, Crocmaz, dealul Iepurenilor și alte zeci de localități din Basarabia, acolo unde mii de soldați de-ai noștri au murit pentru unitatea poporului român.


„Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/ Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,/ Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!” (Andrei Mureșanu)

6. UNIREA

Sunt unionist de când mă știu. M-am încadrat activ în mișcarea unionistă acum 15 ani, când eram urmărit „cu drag” de Serviciul de Informații și Securitate al R. Moldova. În 2002, am ieșit pe baricade pentru limba română, istoria românilor și românism la protestele anticomuniste de la Chișinău. Mă număram printre rezidenții unui orășel de corturi, numit Orășelul Libertății, care era instalat între Președinția și Parlamentul R. Moldova.

În 2009, am ieșit în stradă, crezând că, prin dărâmarea regimului comunist, vom reuși să aducem o clasă politică demnă de ideea Reunificării. S-a dovedit a fi o iluzie, din păcate.

Cu toate acestea, am continuat lupta, mergând în multe marșuri alături de colegii mei din Mişcarea Unionistă de pe ambele maluri ale Prutului, chiar dacă deseori eram atacați cu pietre, ouă, roșii sau petarde. Am organizat împreună şi o serie de acțiuni în multe localități ale R. Moldova și România, care au dus nemijlocit la creșterea procentului unioniștilor din Basarabia de la 2% la 35%.

Mă bucur că scriu acest decalog pentru ziarul TIMPUL, alături de care, în anul 2016, am lansat postul de televiziune 10 TV (UNIREA TV), unde colegii mei de idei continuă şi astăzi să muncească zilnic, pentru a face din această televiziune o adevărată portavoce a românismului în R. Moldova.

După cum spuneam şi mai sus, Unirea mi-a fost dintotdeauna și îmi este mereu călăuză în tot ceea ce fac. Iar „Deșteaptă-te, române” este Crezul meu de unionist.

„Prefer să am soarta lui Van Gogh, căruia nu i s-a cumpărat aproape niciun tablou cât a trăit şi acum e unul dintre cel mai bine vânduţi pictori din lume”. (Neagu Djuvara)

7. POLITICA

Politicienii mici au obiective mici. În calitate de politician, mi-am fixat un obiectiv mare, cât un proiect de țară: REUNIFICAREA. Nimic nu poate fi mai frumos decât să ajung să îmi servesc Patria și neamul meu românesc. Pentru mine, un om care iubește necondiționat România, câștigarea mandatului de parlamentar la Bucureşti a fost un vis devenit realitate.

Consider că un politician ar trebui să ţină cont, cel puțin, de două exigențe: să fie competent, adică să-şi cunoască lucrul, și să dețină acel techné despre care vorbea Aristotel în „Retorica” sa, adică tehnica discursului. Un politician veritabil trebuie să cunoască legislaţia, nu doar să poarte cravată și să apară la televizor, mimând că face legi. Un adevărat lider politic trebuie să se facă auzit şi ascultat. Iar un adevărat discurs nu înseamnă manipulare, ci influență și convingere. În calitate de politician, nu-mi propun să am adepți, dar să văd cât mai mulți cetățeni, care sunt gata să coopereze pentru a emite legi în favoarea lor și pentru a realiza obiectivele noastre comune.

După cum am afirmat, în repetate rânduri, nu-mi doresc ca pe toate proiectele mele legislative să fie scris exclusiv numele meu. Mă bucur atunci când acestea sunt preluate de către Guvern sau de alte instituţii. Important este ca aceste proiecte să devină legi în favoarea cetăţenilor.

Nu regret nici pentru o secundă implicarea mea în politică. A meritat, cred, pentru că, într-un an de mandat, am reușit să scot deja la capăt câteva dintre problemele pe care mi-am propus să le rezolv: dosarul „minorilor non-cetățeni”, prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 65 din 21 septembrie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991; votarea în unanimitate a unui amendament care prevede suplimentarea cu 25% a bugetului Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, destinat organizațiilor reprezentative ale românilor din afara granițelor țării; elaborarea a 13 pașapoarte de serviciu pentru clerici ai Mitropoliei Basarabiei ș.a.

Îmi doresc să ducem mesajul unionist din stradă și în Parlamentul de la Chișinău, prin voci noi în politică, după cum am reușit să o facem la București. Îmi doresc să creăm o echipă puternică a Partidului Unității Naționale, împreună cu Traian Băsescu, şi să consolidăm filiala din R. Moldova a Partidului Mișcarea Populară. Îmi mai doresc să văd în Legislativul României, dar și în cel de la Chișinău, politicieni precum Titu Maiorescu sau I. C. Brătianu, Ion Inculeț sau Pantelimon Halippa… Îmi pare rău când îmi amintesc de unii colegi de-ai mei din Parlament, pe care nu i-am auzit niciodată să vorbească la tribună despre problemele românilor. În schimb, îi întâlnesc în fiecare lună, când „se iau plicurile”. Nu-mi propun să-i judec, sper că o vor face românii, taxându-i la următoarele alegeri.

Recent, o nouă promisiune din campania pentru parlamentarele din România a devenit realitate: pasul spre viața politică activă din cel de-al doilea stat românesc. Am început bătălia pentru Primăria Chișinău alături de Partidul Unității Naționale. Este o bătălie din care vom ieși învingători, avându-l alături pe Traian Băsescu, avantaj care ne obligă la performanțe. Ca și în 2016, nu contează Constantin Codreanu, contează oamenii care pun umărul la aceste alegeri vitale în anul în care marcăm Centenarul Marii Uniri. Nu îi putem lăsa pe dodoni să ocupe capitala!

„Familia este cea mai veche dintre toate societățile și singura naturală.” (Jean Jacques Rousseau)

8. FAMILIA

Cel mai prețios act pe care îl am de la familia mea, pe care îl păstrez cu sfințenie, este livretul militar al bunicului meu din partea mamei – Ioan Mereuță, caporal în Armata Regală a României. Mi-aș fi dorit să îl am și pe cel al bunicului din partea tatălui, Alexei Codreanu, dar acesta a fost declarat dușman al poporului și, fiind deportat în Siberia, la întoarcere nu a mai găsit nimic. El mi-a mărturisit la un moment dat: „Eu nu îmi pot lua înapoi anii în care am fost batjocorit pentru simplul fapt că sunt român. Tu ai obligația să răzbuni această nedreptate.” Cu livretul bunicului Ioan Mereuță în mână, am depus jurământul de loialitate cauzei unioniste.

Cel mai fericit sunt atunci când aflu despre încă o victorie a nepoțelului meu, Marius Codreanu-Bârsanu, fiul surorii mele Aurelia. Micuţul este pasionat de cel mai nobil sport, anume șahul. Sunt mândru şi pentru că el a obţinut prima medalie de aur la un turneu din România, care a avut loc la Buzău.

„Noi suntem ca un cântec, nu credeţi?” (Octavian Paler)

9. MUZICA

Această pasiune vine de la tatăl meu, care a fost și profesorul meu de muzică. Astfel, am făcut școală de muzică acasă. Cântam la ocarină, fluier, caval, acordeon și pian. Am făcut parte și din ansamblul „Codrenii”.
Muzica m-a dus prin multe țări ale lumii, unde participam la diferite festivaluri și mă simțeam fericit când îi mulțumeam tatălui meu pentru aceasta. Tot muzica mi-a cultivat două calități esențiale: constanța și consecvența.

„Butoaiele goale fac gălăgie multă.” (Sofocle)

10. OAMENII

Oamenii buni sunt mult mai numeroși decât oamenii răi. Din fericire, a doua categorie nu face parte din imediata mea apropiere.

De-a lungul timpului, am descoperit cine sunt oamenii cu adevărat buni și cine sunt indivizii care doar încurcă lumea cu promisiuni deșarte. Mai mult, unii dintre cei pe care eram naiv și-i credeam de apropiați s-au dovedit a fi niște crunte dezamăgiri. Totuși, cred că cel mai nociv lucru este să îmi pierd timpul în dispute inutile cu oameni care se simt perfect în starea lor de conflictualitate.

Oamenii buni, pe care i-am cunoscut în țară și în afara acesteia, sunt minunați. De aceea prefer să vorbesc despre ei și cu ei.

TIMPUL.MD

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *