Deciziile pentru Chişinău se iau în altă parte

Cauzele sunt, înainte de toate, interne. Iar de vină sunt politicienii de la Chişinău, nimeni altcineva. De doi ani de zile există Alianţa pentru Integrare Europeană, o coaliţie de partide politice care nu funcţionează însă… Există şi un acord ce reglementează activitatea acestei coaliţii, dar nici documentul în cauză, din păcate, nu funcţionează. Ar merita făcută o retrospectivă pe doi ani de zile a modului în care nu a funcţionat Alianţa – trebuie doar colectate declaraţiile politicienilor şi principalele evenimente interne din ultimii doi ani, aşa cum au fost reflectate în presă, şi comparate cu prevederile Acordului de constituire a AIE. Vom avea un volum de 500 de pagini care ne va arăta ce nu a funcţionat şi de ce. Ar fi un manual de guvernare pentru viitoarele coaliţii politice de la Chişinău. Dar şi o dovadă că, atunci când politicienii unei ţări dovedesc că nu pot guverna, apare imediat intervenţia externă.

Interesele ruseşti din R. Moldova sunt vechi şi bine cunoscute. Noul actor este Germania. Majoritatea ştirilor de presă, neconfirmate oficial, arată că diplomaţia germană susţine ideea rezolvării conflictului transnistrean prin federalizarea R. Moldova. Proiect rusesc transferat în Occident. Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Consilierul pentru politică externă şi securitate din Bundestagul german, Martin Sieg, a declarat pentru „Europa Liberă” că Germania nu susţine „planul Kozak” de federalizare a R. Moldova. Bine, să zicem că nu e „planul Kozak”, ci alt plan. Dar acelaşi Martin Sieg spune că Uniunea Europeană nu mai „importă” conflicte nesoluţionate, mai ales după experienţa Ciprului. Acesta este, de fapt, cel mai important şi mai puternic mesaj de până acum referitor la şansele europene ale R. Moldova. Şi are greutate maximă, deoarece vine de la Berlin. La toate acestea trebuie adăugată o schemă desfăşurată cu regularitate în ultimii 20 de ani, indiferent de guvernarea de la Chişinău. Este vorba despre faptul că cea mai mică apropiere de Bucureşti a fost sancţionată imediat – repet, apropierea nu atât de Uniunea Europeană, cât de Bucureşti (precum şi de NATO). Într-un fel sau altul, declaraţiile favorabile României (şi NATO) au stârnit represalii.

Apropierea de Uniunea Europeană a fost acceptată, cu condiţia să se producă prin Varşovia sau Budapesta, iar guvernarea de la Chişinău să aibă o poziţie antiromânească. Imediat ce se normalizează relaţiile Bucureşti-Chişinău, apar blocaje peste tot. Orice proiect de parteneriat cu România la Chişinău are două consecinţe: dizolvarea mecanismului de guvernare şi o radicalizare antiromânească. De fiecare dată, construcţia mecanismului de guvernare trebuie luată de la zero. Sistemul politic de la Chişinău trăieşte de 20 de ani legenda meşterului Manole, fără să îşi poată duce la bun sfârşit construcţia.