Astăzi 16 August 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 09:37
Abonamente

a

 
 
 

Actualitate 7 August 2018, ora 08:20

Declasarea socială a emigranților – un efect al indiferenței statului

Marime Font

Părinții pleacă și-și iau copiii cu ei de la o vârstă din ce în ce mai fragedă, ceea ce înseamnă că nimeni nu își mai leagă viitorul de R. Moldova

Transformările sistemului educațional din R. Moldova au debutat odată cu declararea independenței, încă la începutul anilor 1990, atunci când era necesară trecerea de la realitățile sovietice, devenite anacronice, la o era nouă, a modernității. Însă startul „europenizării formale” a învățământului nostru a fost dat cu un deceniu mai târziu, la începutul anilor 2000, odată cu primele schimbări legate de implementarea Procesului Bologna, al cărui obiectiv major este uniformizarea standardelor în materie de educație și cercetare academică în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, și a țărilor aflate în vecinătatea UE.

Este de menționat faptul că reformarea structurală în învățământul din R. Moldova s-a desfășurat de-a lungul ultimelor două decenii și jumătate în mod practic neîntrerupt, indiferent de culoarea politică și, mai ales, de orientarea geopolitică a guvernărilor. În pofida unor încercări de deturnare și de utilizare a sistemului educațional pentru îndeplinirea unor scopuri politicianiste, chiar și în timpul guvernărilor agrariene și comuniste adaptarea la spațiul academic european a progresat. În lipsa unor capacități instituționale suficiente, aceste transformări s-au derulat de cele mai multe ori într-un ritm prea lent, nefiind în măsură să urmeze marile tendințe ale schimbărilor care aveau loc în societate.

La început a emigrat intelectualitatea

Primele valuri de emigranți din R. Moldova, devenită independentă în 1991, au fost constituite preponderent din persoane cu un nivel de studii avansat. Chiar din primii ani ai deceniului 1990, criza economico-financiară a lovit, în primul rând, în intelectualitate. Învățătorii din școlile rurale, inginerii și tehnicienii din întreprinderile industriale care se închideau din cauza lipsei de viziune a conducătorilor, specialiștii în domeniul agricol care odată cu dispariția colhozurilor și sovhozurilor au rămas fără locuri de muncă, medicii din spitalele raionale a căror infrastructură era învechită și nu mai permitea exercitarea profesiei medicale în condiții demne – anume aceste categorii de persoane au format primele „detașamente” de emigranți moldoveni.



Ei au fost printre primii care s-au stabilit încă în anii ’90 în țările Europei Occidentale, au fost cei care au deschis calea și au pregătit terenul pentru plecarea, peste câțiva ani, a altor „detașamente” mult mai numeroase, de zeci și de sute de mii de persoane. Oameni harnici și motivați, pregătiți din punct de vedere academic și competenți pe plan profesional, primii emigranți basarabeni s-au confruntat chiar din primele săptămâni ale aflării lor în Occident cu un fenomen oarecum neașteptat: declasarea socială. Odată ajunși în italii sau franțe, portugalii sau germanii, aceștia s-au pomenit în situația în care practic întregul lor parcurs academic și profesional a devenit egal cu zero.

Agronomii au devenit zilieri, iar medicii infirmieri

Problema cea mai mare legată de R. Moldova nu a constat în faptul că aproape nimeni dintre localnicii din țările respective nu a auzit niciodată nimic despre această republică rezultată din descompunerea, pe atunci recentă, a URSS. Nici măcar dificultățile legate de adaptarea lingvistică sau culturală nu au fost cele care i-au împiedicat pe primii emigranți moldoveni să se încadreze în câmpul muncii la un nivel profesionist echivalent cu cel de acasă. Cel mai mare obstacol în acest sens a fost lipsa totală a vreunei perspective legate de recunoașterea în Occident a nivelului de studii obținute în fosta Uniune Sovietică. Mânați de sărăcia de acasă și motivați să asigure familiilor rămase în R. Moldova un prezent și un viitor decent, moldovenii noștri au rămas totuși, chiar și în asemenea condiții, în țările în care au ajuns. Din neam vrednic și truditor, oamenii au acceptat să rămână la munci inferioare nivelului lor de pregătire academică. Mulți, foarte mulți dintre ei sunt și astăzi într-o situație de declasare profesională și socială: cadre medicale activează ca infirmieri, unii agronomi sunt zilieri și sezonieri la muncile agricole, ingineri electroniști au devenit ajutori de mecanici auto, profesorii de liceu și cei universitari îngrijesc de copii și bătrâni. E adevărat că unii dintre ei, foarte puțini la număr, au reușit să-și găsească un loc de muncă în corespundere cu vocația lor profesională, dar acest lucru a fost posibil doar după ce acești oameni au făcut din nou, de la zero, studii tehnice sau superioare. După ani lungi de lipsuri și sacrificii, după cursuri serale, după ce au ales să muncească mai puține sâmbete pe lună, pentru a-și redobândi, cel puțin, parțial calificarea profesională pe care o aveau atunci când au plecat în lumea largă…

Efectul invers

Aici e momentul potrivit să ne întrebăm: de ce nu a intervenit R. Moldova în sprijinul cetățenilor săi? E normal oare ca, în toată această perioadă, țara de origine a sutelor de mii de migranți să se mulțumească cu statutul de „țară care nu se știe unde se află pe glob” și să neglijeze cea mai de preț resursă de care poate să dispună o societate – cea umană? Bineînțeles că nu. Foștii miniștri ai Educației de la noi (cel puțin unii dintre ei) se vor apăra, zicând că au fost înregistrate totuși anumite progrese în privința recunoașterii diplomelor moldovenești peste hotare. E adevărat, în ultimii douăzeci de ani, au fost semnate câteva acorduri bilaterale în acest sens. Însă aceste documente au de cele mai multe ori o arie de aplicabilitate foarte restrânsă, referindu-se doar la diplomele obținute în anumite domenii. Iar procedura propriu-zisă de echivalare a diplomelor obținute la noi este una birocratică și complicată, astfel încât majoritatea solicitanților potențiali sunt demotivați din start să o pună în aplicare.

Și mai grav e faptul că barierele create în mod artificial în calea recunoașterii studiilor și calificărilor profesionale funcționează și în sens invers: un cetățean moldovean care și-a obținut diplomă universitară în Occident trebuie să înfrunte multe obstacole, să aibă multă răbdare și mult timp liber pentru a-și vedea diploma echivalată în R. Moldova. Astfel, pe de o parte, cei care au studii superioare obținute în țara noastră nu sunt motivați să-și valorifice competențele în țările în care se stabilesc, iar, pe de altă parte, se mențin barierele artificiale în calea celor puțini, care și-au făcut studiile în afară și doresc să se reîntoarcă la baștină. Cu alte cuvinte, cresc rândurile celor care, odată ajunși în afară, se pomenesc într-o situație de declasare socio-profesională, iar cei care ar dori să revină acasă sunt împiedicați de facto să facă acest lucru.

Migranții nu mai așteaptă nimic de la țara lor

Prin urmare, se creează impresia (a câta oară!) că țara noastră nu dorește să pășească pe făgașul reușitei nici măcar în privința potențialului uman de care (încă) dispune. Quasi-imposibilitatea de a valorifica studiile obținute în R. Moldova peste hotare este un factor care contribuie, de rând cu altele, la aprofundarea fenomenului de emigrare masivă. Majoritatea intelectualilor care au emigrat în anii ’90 așa au și rămas, la munci necalificate. Mulți dintre ei au ajuns deja la vârsta de pensionare, nereușind să-și valorifice competențele de care dispuneau atunci când au emigrat. Astfel, cercul vicios s-a permanentizat. Atunci când aceștia, primii, care au plecat „pentru câteva luni” sau „pentru maxim doi-trei ani”, nu au revenit acasă, efectul a fost unul devastator - în urma lor au început să plece toți. Sate întregi, oameni din toate categoriile sociale și profesionale, persoane de toate vârstele au înțeles că o țară care nu poate să-i țină în loc pe cei mai instruiți nu are nevoie nici de ceilalți. În deceniile care au urmat, au continuat să plece câte cineva din fiecare familie, din toate colțurile republicii, cu sutele de mii.

Astăzi, situația este diferită, dar nu în sensul pozitiv al cuvântului. Astăzi, migranții nu mai așteaptă nimic de la R. Moldova. Părinții care pleacă își iau copiii cu ei de la o vârstă din ce în ce mai fragedă, ceea ce înseamnă că nimeni nu își mai leagă viitorul de o eventuală revenire în țară.

Pe de o parte, cei care au studii superioare obținute în țara noastră nu sunt motivați să-și valorifice competențele în țările în care se stabilesc, iar, pe de altă parte, se mențin barierele artificiale în calea celor puțini, care și-au făcut studiile în afară și doresc să se reîntoarcă la baștină. Cu alte cuvinte, cresc rândurile celor care, odată ajunși în afară, se pomenesc într-o situație de declasare socio-profesională, iar cei care ar dori să revină acasă sunt împiedicați de facto să facă acest lucru.

Dorin Dușciac, 
Paris, Franța

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 15 August 2018, ora: 07:30

Chișinăul în foc roșu

Chișinăul în foc roșu Din editia print

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 16 August 2018, de Moni Stănilă

De la comunicare la comuniune

Vă scriam zilele trecute, cu prilejul vizitei artistului Silviu Oravitzan, despre expoziția “Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani", care a fost vernisată pe 2 august, într-o atmosferă cu totul specială.  

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 15 August 2018, de Moni Stănilă

Schimbarea la față (I)

„Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 August 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 August 2018, de Moni Stănilă

Să facem vaca de rușine

Am zis că nu mai spun bancuri, dar uneori nu mă pot abține. Cred că nu mulți îl știu pe cel cu țăranul care duce vaca la piață și acolo o critică în tot felul: că nu dă lapte, că dă din picioare, că împunge, că e rea. Până un client îi spune: „Măi, omule, cu...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 August 2018, de Dan Nicu

Don, Dodon şi georgienii

Nepreşedintele Igor Dodon nu ne lasă să ne plictisim niciodată. Aflat zilele trecute într-o vizită la Omsk, în Siberia, el le-a comunicat celor de acolo că a ajuns mai departe decât străbunicii săi.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 9 August 2018, de Moni Stănilă

Semănare de vânt

Foarte des întâlnim opiniile unor oameni sau vedem inscripții pe ziduri legate de numărul mare de biserici. Că avem biserici, dar nu avem școli. Că „vrem” spitale, nu catedrale. Că România are foarte puține autostrăzi (noi nu avem deloc), dar că bisericile sunt excesiv de multe...

() Citeşte tot articolul

Editorial 8 August 2018, de Dan Nicu

24 februarie 2019, cadoul guvernării pentru PSRM

Avem o guvernare care forţează limitele legii pentru a-şi menţine controlul. A făcut-o de nenumărate ori, iar cel mai recent chiar în aceste zile, când a stabilit data alegerilor parlamentare pe 24 februarie 2019. Conform legii, alegerile pot fi organizate în termen de cel mult 90 de zile...

() Citeşte tot articolul

Editorial 8 August 2018, de Moni Stănilă

Cel mai bun roman al tuturor timpurilor

Un personaj literar creat de excelentul poet și prozator Daniel Bănulescu ne spune că Cel mai bun roman al tuturor timpurilor e Biblia.

() Citeşte tot articolul

Bună Dimineața 7 August 2018, de Ana Gabor

Anul în care românii își vor decide soarta

Parlamentare, locale, europarlamentare și prezidențiale, toate într-un an. 2019 va fi anul scrutinelor electorale, decisive pentru toți românii.

() Citeşte tot articolul

Editorial 7 August 2018, de Constantin Tănase

În așteptarea lui Moise

Moto: „Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi, în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie?” Moise a răspuns poporului:...

() Citeşte tot articolul

Editorial 6 August 2018, de Moni Stănilă

Vacanța politicienilor

A venit luna august și politicienii noștri au plecat în vacanțe. Mulți stau acasă, doar așa de ochii lumii, mulți merg în locuri exotice, fiindcă își permit, nu ca noi. Însă, înainte să plece, a dat CNA-ul buzna la Centrul Republican de Diagnosticare Medicală.

() Citeşte tot articolul

Editorial 6 August 2018, de Răzvan Munteanu

Trump, Iran și Războiul Total

La finalul lunii iulie, în cadrul unei reuniuni diplomatice, președintele iranian, Hassan Rouhani, declara: „America trebuie să înţeleagă (...) pacea cu Iranul este mama tuturor păcilor şi războiul cu Iranul este mama tuturor războaielor. Domnule Trump, (...) nu te juca cu coada leului, vei...

() Citeşte tot articolul


 

 


Cele mai citite articole Timpul.md