Când "creatorul” Statului Islamic (SI), Haji Bakr, a murit, a lăsat în urmă planurile Statului Islamic, pe care intenţiona să le păstreze secrete.
Un dosar plin de manuscrise, organigrame, liste şi programe care descriu minuţios modul în care un stat poate fi subjugat treptat, au fost făcute publice în exclusivitate de publicaţia germană Der Spiegel.
Cele 31 de pagini dezvăluie numeroasele căi de acţiune, majoritatea testate deja de alţii iar altele nou concepute special pentru situația anarhică a teritoriilor siriene, controlate de rebeli.
O mare parte a informațiilor referitoare la statul islamic a venit chiar de la luptătorii care deţineau bazele de date ale administraţiei interne şi care au fost apoi confiscate în Bagdad. Însă niciodată aceste date nu au putut explica ascensiunea rapidă de care s-a bucurat gruparea extremistă în ultimii ani.
Astfel, este pentru prima dată când documente precum cele semnate de Haji Bakr fac lumină în cazul organizării şi modului de funcţionare al Statului Islamic, precum şi faţă de rolul jucat de oficialii guvernului condus de fostul dictator, Saddam Hussein.
Mai exact, documentele arată clar modul în care a fost planificată preluarea zonei de nord a Siriei. După luni de cercetare efectuate în Siria, jurnaliştii de la Der Spiegel arată că instrucțiunile lăsate de Haji Bakr au fost respectate în tocmai, cu meticulozitate.
Documentele fostului ofiţer irakian au fost mult timp ascunse într-o casă din nordul Siriei. Ipoteze privind existenţa acestora au fost făcute publice, la scurt timp după moartea acestuia. Astfel, în aprilie 2014, o singură pagină din dosar a fost vândută în Turcia, unde Spiegel a putut să o examineze pentru prima dată.
Master Planul unui Stat Islamic
În 2012, cu ocazia unei călătorii în Siria, Haji Bakr, de naţionalitată irakiană a venit cu un plan care la început părea absurd: existenţa unui Stat Islamic care urma să ocupe cât mai multe teritorii în Siria, de unde ar fi invadat apoi Irakul.
În acest sens, Bakr şi-a stabilit reşedinţa într-o casă din Tal Rifaat, la nord de Alep. Orașul s-a dovedit o alegere bună. În anii 1980, mulţi locuitorii au plecat să lucreze în țările din Golf, în special în Arabia Saudită, de unde au venit cu convingeri radicale și numeroase contacte.
În 2013, Tal Rifaat ar fi devenit bastionul SI "în provincia Alep, cu sute de luptători staționaţi în acele regiuni”.
Acolo, Stăpânul Umbrelor, cum era numit Haji Bakr, ar fi schiţat structura Statului Islamic, până la nivel local, trasând cu pixul liste şi planuri referitoare la dominaţia acestei regiuni, pe hârtii care purtau (coincidenţă sau nu) chiar antetul Ministerului Apărării din Siria.
Bakr a aşternut astfel pe hârtie un plan măreţ, un fel de "testament" care urma să fie preluat apoi de urmaşii săi.
Nu este vorba de un manifest al credinţei ci de un plan tehnic extrem de precis, al unui stat islamic al organizaţiilor secrete, un califat condus de o organizaţie asemănătoare agenţiei de informaţii interne, Stasi, din Germania de Est.
Planul a fost implementat şi urmat cu o uimitoare precizie. Gruparea şi-a recrutat adepţii sub pretextul deschiderii unor birouri Dawah, a unui centru de misionarism islamic.
Dintre cei care au participat la prelegerile și cursurile dedicate vieţii islamice, două, trei persoane erau selectate şi apoi antrenate să spioneze satul sau regiunea din care făceau parte, pentru a obține o gamă largă de informații.
În acest scop, Haji Bakr a întocmit liste compilate referitoare la:
– Lista familiilor influente,
– Numele persoanelor influente din cadrul acestor familii,
– Sursele de venit ale acestor persoane,
– Numele şi numărul brigăzilor de rebeli din satele respective,
– Numele liderilor acestor brigăzi şi orientarea lor politică,
– Activităţile ilegale desfăşurate de aceste organizaţii (potrivit Sahriei), care ar fi putut fi utilizate pentru şantaj, în cazul în care va fi necesar.
Spionii erau învăţaţi să găsească secretele cele mai murdare, care ar fi putut fi folosite mai apoi ca şantaj.
Îi vom numi pe cei mai inteligenţi, precum Sharia Sheikh, susţinea Bakr. Îi vom instrui pentru o vreme și apoi îi trimitem în aceste regiuni.
Aceasta a adăugat că mai mulţi "frați" vor fi selectaţi în fiecare oraș, urmând ca aceştia să se căsătorească cu fiicele familiilor influente, în scopul de a "asigura penetrarea acestor familii fără știrea lor".
Spionii s-au angajat astfel să afle cât mai multe detalii referitoare la: câte familii erau practicante active ale islamului, cărei şcoli islamice aparţin, câte moschei există, cine sunt imamii, câte soții și copiii au aceştia şi ce vârste au, dacă s-au opus vreodată regimului și ce poziție au adoptat faţă de jihad sau câţi oameni din sat sunt campioni ai democrației?
Majoritatea informatorilor lui Bakr au fost tineri în jurul vârstei de 20 de ani.
Pe lângă meticoloasa listă care conţine responsabilităţile şi cerinţele de raportare, care includ supravegherea, spionajul, crimele şi răpirile, organigramele şi listele lui Bakr se referă şi la domenii precum finanțe, școli, mass-media și transportul.
Nucleul statului Islamic, care funcţionează ca un mecanism de ceas, demonic, se bazează pe o structură celulară, de comando, concepute pentru a răspândi frica.
De la bun început, planul şi-a propus ca serviciile secrete jihadiste să funcţioneze în paralel, chiar şi la nivel de provincie. Un department general de informaţii secrete era astfel structurat încât toată lumea stătea cu ochii pe toată lumea, singurul scop fiind supravegherea si controlul.
Pentru Haji Bakr, Dumnezeu și credința mususlmană, care numără aproximativ 1.400 de ani, sunt doar unelte care i-au servit ca scop aranjării, după bunul plac, al măreţului său plan.
Începuturile în Irak
Bakr a modificat practic ceea ce a învăţat în trecut, în timpul guvernării lui Saddam Hussein, când toată lumea era spionată de un imens aparat de securitate. Acesta, considera că fanatismul religios nu este suficient pentru a obţine victoria dar a susţinut ideea exploatării credinţei altora.
Bakr a fost "un naționalist, nu un islamist", susţine jurnalistul irakian Hisham al-Hashimi. "Colonelul Samir", cum îl numește Hashimi, "a fost extrem de inteligent, ferm și cu o logică excelentă".
Bakr a devenit treptat unul dintre liderii militari de seamă din Irak, care a fost însă reţinut în perioada 2006 – 2008 în închisorile federale ale SUA, Camp Bucca și Abu Ghraib.
Supravieţuitor al valurilor de arestări și ucideri comise în unitățile speciale americane și irakiene care amenințau existența organizației precursoare a Statului Islamic, în 2010, Bakr şi-a crescut influenţa într-un cerc restrâns de jihadişti.
În afara etichetei jihadiste, Statul Islamic are foarte puţine în comun cu gruparea predecesoare, Al-Qaida. Nu are, în esență, nimic religios în acțiunile sale, în planificarea strategică, schimbarea fără scrupule a alianțelor și propagandă pusă la punct cu mare precizie.
Credința, chiar și în forma sa cea mai extremă, rămâne doar unul dintre numeroasele mijloace prin care Statul Islamic îşi urmăreşte scopul constant, acela al extinderii puterii cu orice preţ.
Punerea în aplicare a Planului
Extinderea SI a început discret. Birourile Dawah care au fost deschise în mai multe orașe din nordul Siriei, în primăvara anului 2013, au fost trecute cu vederea de mulţi:
Eu nici nu l-am observat la început, relatează un tânăr activist pentru drepturile civile.
Oricine avea acces liber la orice dorea. Oricum noi n-am fi bănuit că altcineva, în afara regimului, ne-ar putea amenința. Doar când luptele au izbucnit în ianuarie, am aflat că Daesh, acronimul arab pentru SI, avea de fapt închiriate mai multe apartamente în care putea stoca armament și îşi putea ascunde oamenii.
Situația a fost similară în orașele din al-Bab, Atarib și Azaz. Birouri Dawah s-au deschis astfel în țara vecină, în provincia Idlib, la începutul anului 2013, în orașele Sermada, Atmeh, Kafr Takharim, al-Dana și Salqin, SI extinzându-şi astfel prezența în regiune.
La sfârșitul anului 2012, tabere militare au fost ridicate în mai multe locuri. Inițial, nimeni nu știa cine conduce grupurile jihadiste, compuse din tunisieni (care reprezentau o treime din total), arabi, turci, egipteni, irakieni și, în număr mai mic, ceceni, europeni și indonezieni.
Sursa: euractiv.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
