Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 14:03
Abonamente

Opinii & Editoriale 20 Aprilie 2017, ora 10:04    Din editia print

Marime Font

Despre bune și bine

Mi-am format obiceiul de a ocoli pe cât îmi stă în putință temele dureroase de discuție în pragul marilor sărbători. Dacă e bucurie, atunci așa să fie, fără să ne mai enervăm pe apucăturile antiromânești și, de ce nu, antisociale ale președintelui.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Dacă e de căutat știrile negative, avem cu duiumul, însă cele bune sau măcar optimiste nu apar la întâmplare, trebuie să le cauți, uneori și la sute de kilometri distanță. Așa cum eu am mers până la Soroca într-o zi, ca odată ajunsă în cetate să îmi pot spune: am un subiect frumos.
Cred că nu e nevoie să redau istoricul cetății Soroca sau să explic planul arhitectural, cred că îl cunoașteți și cred că majoritatea a văzut cetatea. Oricum, pe mine m-a impresionat foarte mult. La primă vedere mi s-a părut mai mică decât bănuiam din fotografii, dar după ce am intrat mi s-a părut foarte mare și complexă. Turnurile cu încăperile lor, găurile de tun, beciurile, paraclisul recent amenajat, unde se află și icoana lui Ștefan cel Mare, toate au lăsat asupra mea o impresie puternică.

Bine că a fost parțial restaurată, dar oricum mai este mult de lucru acolo. Și e ciudat să vezi că (nu mă pot abține de la o scurtă critică) nu există destul interes pentru un vestigiu de talia ei. Dar având în vedere starea deplorabilă a bisericii din Căușeni, ar trebui să mă mir că s-a făcut măcar atât. Balustradele din fier forjat strică binișor din imaginea de ansamblu, iar fântânile se vede că nu sunt ferite de turiștii neglijenți, zidurile sunt pline de nume, inimioare, plusuri, de parcă intri în clădirea abandonată din spatele școlii.



Totuși e un monument de o frumusețe neașteptată. Și simți cât de mărunți sunt anii acolo, simți conectarea la un altfel de timp, o altfel de istorie (deosebită de cea a lui Dodon). Recomand tuturor să viziteze cetatea Soroca. Mai ales acum când sunt și lebedele pe Nistru. E – dacă îmi permiteți – o stare poetică să privești prin gurile de tun, vechi de secole, lebedele și apele calme ale râului.

Mulțumirea mea a fost dublată și de „pârcălabul” (ghidul) cetății, domnul Nicolae Bulat. De obicei ghizii au o voce obosită, redau în viteză o poveste învățată pe de rost, iar dacă mai adaugă și un element de legendă, chiar simți că devine ridicol. Cum se spunea la noi acasă, vorbesc ca o bandă stricată. Dar domnul Bulat mi-a povestit despre cetate ca și cum mi-ar fi împărtășit o taină, la care ceilalți nu au acces, fără nici un pic de blazare. Mi-a spus cu patos povestea cetății și bănuielile sale, pe baza propriilor cercetări, legate de întemeierea cetății. Mi-a împărtășit povestea unei familii de corbi ce trăiește acolo de șapte secole, și nu doar că nu mi s-a părut ridicolă, ci am căutat repede să fotografiez corbii.

Când am plecat de acolo, de-a dreptul încântată, nu am putut să nu mă gândesc ce mare lucru e ca omul să își facă meseria cu drag. Ce mare realizare e să faci zilnic un lucru cu aceeași dăruire ca prima dată. Dacă noi toți, și politicienii în primul rând, ne-am face treaba la fel de bine cum domnul Bulat povestește despre cetatea Soroca, lucrurile ar începe să se miște spre bine și în țara noastră.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md