Pe blogul doamnei V. Pavlicenco a fost postat un ”comentariu” al domnului Mircea Popescu din SUA, cândva fost președinte al Consiliului Mondial Român (CMC) . Astăzi nu mai știu nici dacă acest Consiliu mai există, nici cu ce se ocupă, dacă mai există. Din acest motiv îmi vine cam greu să răspund, pentru că nu știu cui să răspund – unui simplu cititor al TIMPULUI sau unei persoane cu anumite responsabilități pe linia unei organizații mondiale. Ca să evit confuziile, îi voi răspunde românului Mircea Popescu.
Domnule Popescu,
Vă dați seama, că nu vă pot răspunde la asemenea întrebări, pe care eu le consider …ușor lipsite de tac, pe care mi le adresați, ca un anchetator la interogatoriu: ”De ce parte sunteti domnule Constantin Tanase…?”; ”Vei fi oare in strada ca sa-ti afirmi idealurile unioniste…”. De aceea, nici de partea mea nu ar fi tacticos să vă întreb unde veți fi pe 16 septembrie – aici, la Chișinău sau în SUA? Așa că nu vă întreb.
Dumneavoastră scrieți că ”lămurirea” mea din ”articolul “Marsul unionist din 16 septembrie” din “Timpul”, v-a ”adus într-o stare de confuzie totala”. Vă înțeleg, regret, dar nu știu cum aș putea să vă ajut ca să ieșiți din această stare de ”confuzie totală”. Haideți, totuși, să încercăm să lămurim niște lucruri, pe rând, punctual.
1. Dumneavoastră mă întrebați: ”Sa fiti acelasi Constantin Tanase cu care am pus bazele Consiliului Mondial Roman la Atlanta in 2001, CMR care isi propunea Reintregirea?”. Răspund: da, același. Poate doar un pic mai responsabil în abordări și judecăți și mai atent la realitățile crude ale vieții noastre de aici.
2. Dumneavoastră ”intuiți” că prin articolul meu eu ”deturnez simbolistica si importanța acțiunilor pro-unioniste…”. Dacă a avertiza public că în cadrul manifestărilor de duminică pot fi puse la cale provocări ale forțelor ostile României – dar eu asta am făcut! – este egal cu ”a deturna simbolistica….”, înseamnă că aveți anumite probleme cu intuiția.
3. Mă dăscăliți, ca pe un elev slăbuț la învățătură, că ”nu-i vorba numai de apararea romanismului, ci de sfarsitul starii de secesiune a Basarabiei provocata de ocupatia sovietica si mentinuta in aceasta stare de diversii mancurti politici, ai societatii civile si ai mass media”. Bine că m-ați lămurit despre ce ”e vorba” în propoziție. E bine că m-ați lămurit și asupra faptului că ”pentru a se reveni la starea normala de regiune istorica a Romaniei, basarabenii trebuie sa-si ceara apartenenta la Romania”. Chiar vă mulțumesc. Aștept doar să-mi mai spuneți CINE trebuie să ceară (”basarabenii” e prea la modul general spus!), CUI să ceară și CUM să ceară.
4. Vizavi de convingerea dumneavoastră că apartenența basarabenilor la ”Patria lor, România, le este refuzata de politicienii de la Chisinau vreau să vă întristez: din păcate, politicienii neunioniști și antiunionoști de la Chișinău exprimă, totuși, sentimentele unui segment important de populație (electorat), suficient de important ca să-i aducă la putere. Știți foarte bine câte procente de electorat acumulează la Chișinău un partid care se declară deschis unionist… Permiteți-mi să cred că de aici situația se vede mai bine decât de peste ocean.
5. Vă înșelați când credeți că ”tocmai aceasta iesire in strada, aceste marsuri ale disperarii sunt supapa, dar si semnalul de alarma de care trebuie sa tina seama politicienii …”. Convingerea mea e alta: se poate întâmpla invers: politicienii să utilizeze aceste ”marșuri ale disperării” drept pretext pentru ”a strânge șurubul” și a-i face pe unioniști mai cuminți.
Și, în sfârșit, mă tem că, deocamdată, ”marșurile disperării” pot atinge doar un singur obiectiv: de a mai deschide un front de luptă între români, de datata această între românii unioniști și cei NE sau ANTI unioniști. Este exact ceea ce vor rușii. Comentariul dumneavoastră la ceea ce am scris eu confirmă, din păcate, această îngrijorare a mea. Altfel nu m-ați întreba, suspicios, cine sunt și de partea cui mă aflu…
Nefiind împotriva marșurilor unioniste, consider, totuși, că Unirea se va face nu (numai) cu ele, dar cu realizarea unor lucruri concrete: schimbarea ecartamentului căii ferate Ungheni-Chișinău, construcția mai multor poduri peste Prut, introducerea celor mai valoroși scriitori basarabeni în programele de învățământ din România, întroducerea în programele politice ale partidelor din România a obiectivului reîntregirii neamului, fixarea în Constituția României a respectivului obiectiv, deschiderea unui canal TV comun moldo-român, înființarea în toate comunele și județele din România și R. Moldova a unor organizații ale societății civile care să ceară Unirea ș.a.m.d, ș.a.m.d. În aceste chestiuni trebuie să punem presiuni asupra guvernelor de la Chișinău și București… Apropo, nu am auzit ca organizatorii marșului unionist de duminică să aibă pregătit vreun document (proiect, program, bine fondat și etapizat, de unificare a neamului), pentru a fi prezente celor două guverne…
…M-aș bucura dacă acest răspuns vă va ajuta să ieșiți din ”confuzia totală” în care credeți că v-am băgat eu.
Cu aceeași dragoste românească, Constantin Tănase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
