Despre cultură – de bine

publicat în Opinii & Editoriale pe 6 Decembrie 2018, 12:46

Cum vă spuneam, cu câteva săptămâni în urmă, am fost la Istanbul, dar nu doar în excursie, ci ca participantă la cea de-a 37-a ediție a Târgului Internațional de Carte TÜYAP de la Istanbul, între 10 și 12 noiembrie. Evenimentele au fost organizate de Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir" de la Istanbul și Ministerul Culturii din România.

Alături de mine au mai fost tinerii scriitori din România: Livia Ştefan și Bogdan Munteanu. Au avut loc lansări de carte, lecturi publice de poezie și de literatură pentru copii, dezbateri literare atât în cadrul târgului internațional de carte, cât și la sediul ICR Istanbul.

Târgul de carte din Istanbul e uriaș. Iar drumul până acolo e nesfârșit. Dar simți prezența literaturii române acolo și asta e mare lucru. Discuțiile cu cei prezenți la evenimente au fost utile, am putut împărtăși opinii cu scriitorii turci, am putut afla cum funcționează la ei piața editorială, care sunt preocupările traducătorilor. Mai pe scurt, a fost foarte bine.

România nu face ca Republica Moldova: să participe la târguri cu editorii și miniștrii. Ci la fiecare târg merge cu scriitorii ei. Nu există târg important de carte unde România să nu fie prezentă cu autori, stand și cărți. Și chiar cred că așa trebuie să se promoveze literatura unei țări.

La ICR Istanbul s-au tradus foarte multe texte literare de către grupul de translatori organizat de instituție. I-am cunoscut și am văzut antologiile lor de proză. Ba mai mult, l-am cunoscut pe Abdulah care a învățat românește la cursurile gratuite organizate acolo.

Pentru mine contează mult și faptul că la acest târg de carte sunt invitați, an de an, și autorii tineri. Care nu trebuie să aștepte să treacă de cincizeci de ani ca să li se recunoască rezultatele de către Ministerul Culturii sau de către alte structuri oficiale.

Dar până aceste lucruri se vor întâmpla și aici, vor trece secole, nu ani. Deocamdată trebuie să ne descurcăm, cum spunea Vladimir Lorcenkov, scriitorii de limbă română din R. Moldova să publice în România, iar cei de limbă rusă cu editurile în Rusia sau în diasporă. Pentru că e singura șansă să existăm și înainte de pensionare.