Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 12:07
Abonamente

Comentariu 23 Septembrie 2011, ora 05:30    Din editia print

Marime Font

Despre derapajele „patriotismului naţionalist” şi democraţie

 În perioada aceasta mă aflu într-un mic „exil” în una din ţările destul de năpăstuite după căderea comunismului din cauza unui război teribil: la Sarajevo, în Bosnia-Herţegovina.  

 
 

Războiul din fosta Iugoslavie a lăsat în această zonă răni profunde, însă treptat lucrurile par să fi intrat în normalitate, cu toate că un război este foarte greu de uitat. El nu se uită, doar rănile se cicatrizează şi mai produc durere din când în când.

Oraşul Sarajevo pare să-şi fi revenit, doar urmele gloanţelor de pe casele unde locuiesc oamenii, cimitirele şi monumentele mai amintesc că acum ceva vreme aici a fost un război. Oamenii, cel puţin aparent, par a fi trecut peste şocul acestui cumplit război. Poate cel mai fascinant lucru pe care-l observi aici este, cel puţin pentru mine, capacitatea unui popor de a trăi împreună având aceeaşi limbă şi cultură, dar trei religii dominante diferite: musulmană, catolică şi ortodoxă. De fiecare dată când ies în oraş cu cunoscuţii mei de aici, îmi place să discut acest subiect pentru că vreau să-i înţeleg mai bine. Fiecare aparţine unei religii din cele trei, mulţi dintre ei fac parte din familii mixte, iar lor nu li se pare un lucru atât de imposibil. Ei îl privesc ca pe o normalitate, căci au în spate o istorie lungă trăită împreună. E o lecţie de învăţat.



Privind acum dinspre Sarajevo spre Chişinău, oraşul care-mi este poate cel mai drag din cele în care am trăit, anumite semnale care vin spre mine mă întristează. Am impresia că există un puternic regres pe care-l trăiesc anumite elite din Moldova: o revenire la un naţionalism obscur. Iar în ultimii ani au fost tot mai multe semnale care ar trebui să ne pună pe gânduri. Cum e posibil ca în mediile culturale, dar mai ales în cele religios pravoslavnice, să existe un discurs antisemit pe faţă cum nu se mai întâlneşte decât în cele mai obscure medii? Doar la Chişinău, oraş cu aspiraţii europene, se mai poate întâmpla ca un grup de extremişti să profaneze în văzul lumii Menora evreiască instalată în centrul capitalei în perioada sărbătorilor Hanukka (13 decembrie 2009) fără ca opinia publică să se revolte. În locul Menorei a fost instalată „creştineşte” o cruce. Oare am uitat că Chişinăul este oraşul care a intrat în circuitul informaţional mondial prin „masacrul din 1903”, iar la început de sec. XX i se zicea „oraşul măcelului”?

Mă minunez cum o mulţime de intelectuali de prim rang propovăduiesc integrarea în Europa, însă discursul ultranaţionalist este singura limbă cunoscută. Mai nou, văd că ultimul cal de bătaie, după antirusismul şi anticomunismul de grotă, este discursul antiislamic. Cum e posibil ca într-o democraţie care instituie prin lege dreptul la exprimare, la libertatea expresiei religioase, un cult precum cel islamic să nu aibă dreptul să fie înregistrat oficial? Cum e posibil ca într-un stat în care biserica este separată de stat, Biserica Ortodoxă să-şi impună punctul de vedere? Mişcarea antiislamică a creştinilor ortodocşi nu cred că face cinste acestui cult, iar din punct de vedere dogmatic el este la acest capitol într-o profundă erezie şi acest lucru ar trebui să-l cunoască bine teologii şi elita Bisericii. Ceea ce este însă cu adevărat tragic e că statul presupus laic ţine cont de poziţia profund antidemocratică a bisericii majoritare. Să fie oare ea mai presus de lege? Despre drepturile minorităţilor sexuale nici nu are rost să mai vorbim, căci aici este o unanimitate de secol XVIII.

Democraţia la care visăm nu are de-a face doar cu alegerile, o dată la patru ani. Ea este un act politic ce ţine de fiecare cetăţean, de acţiunile lui politice de zi cu zi. În democraţie nu există „adevăruri naturale”, ci drepturi şi obligaţii legale. Nu ştiu ce înseamnă un „patriot” în mintea celor care propovăduiesc un naţionalism de tip rasist, însă ştiu sigur că un cetăţean care înţelege bine ce e democraţia este unul care chiar şi când e sigur de „adevărul său” va lupta pentru dreptul ca adversarul său „care e în rătăcire” să aibă dreptul să se exprime. Va lupta să-l protejeze şi să-i creeze condiţii pentru ca acesta să poată să-şi negocieze „neadevărul”.

Un articol de: Vasile Ernu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md