Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la 21 Septembrie 2018
Abonamente

Media 13 Septembrie 2017, ora 16:57

mediaDespre libertatea presei din jurul nostru

Marime Font

 
 
 

Zilele acestea se desfăşoară la Sinaia întâlnirea anuală a Asociaţiei Internaţionale a Radiodifuzorilor Publici. 

S-a discutat despre transformarea uriaşă generată de digitalizarea programelor, apariţia gadget-urilor care fac posibil accesul on-line la programele radio, despre provocările unei media concurenţiale. În acest timp la doar câteva sute de kilometrii de Sinaia asistăm la transformarea mediei publice în aparat de propagandă şi la vânarea presei independente.

În data de 8 octombrie se împlinește un an de când cotidianul cu cel mai mare tiraj din Ungaria, Népszabadság, şi-a suspendat apariţia. Oficial vorbim doar despre suspendare, dar în realitate este vorba despre închidere pentru că atât redacţia cât şi infrastructura publicaţiei nu mai există de mult timp şi nici nu sunt şanse reale să se refacă. Până în octombrie anul trecut Népszabadság era în proprietatea firmei Mediaworks din Austria, condusă de omul de afaceri Heinrich Pecina. Acesta a vândut afacerea firmei Opimus Press care aparţine ariei de influenţă economică a întreprinzătorului Mészáros Lőrinc, vechi prieten al premierului maghiar Orbán Viktor şi primarul comunei Felcsút (localitatea unde s-a născut prim-ministrul maghiar). Pecina a declarat la vremea respectivă că a vândut ziarul din motive economice, întrucât nu a fost rentabil. Fostul management al publicaţiei însă contestă această afirmaţie. Ei spun că dacă ar fi fost neprofitabil, atunci conducerea Mediaworks trebuia mai întâi să semnaleze natura problemelor economice, ca ei să poată să corecteze lucrurile. Nu numai că nu a fost aşa, dar firma pregătea noi investiţii, angaja jurnalişti, era în plină extindere, când de pe o zi pe alta s-a ordonat suspendarea activităţii. Cu atât mai greu se pot găsi motive economice în această afacere din partea cumpărătorului Opimus Press, care a cumpărat o publicaţie, pe care a închis-o, fără să realizeze profit din tranzacţie. Este cunoscut faptul că valoarea cea mai mare a unei entităţi media nu constă în clădirile şi mijloacele de lucru, ci în competenţa, notorietatea, creativitatea jurnaliştilor care lucrează acolo. Or, Opimus Press tocmai la aceştia a renunţat fără ca măcar să încerce să profite de competenţa lor.



În astfel de condiţii, sunt indicii clare că cel mai important şi influent ziar din Ungaria a fost închis la comanda politică. În ultimii ani – până la suspendare – Népszabadság a publicat cele mai multe investigaţii jurnalistice prin care a demascat corupţia la nivel înalt, inclusiv de la vârful partidului de guvernământ Fidesz, cum au fost abuzurile primarului sectorului 5 din Budapesta (şi acolo există un sector 5), Rogán Antal, care a vândut mai multe imobile importante din fondul locativ al primăriei unor oameni de afaceri şi politicieni; afacerile primarului din Felcsút, Mészáros Lőrinc; îmbogăţirea suspectă a ministrului de externe Szíjjártó Péter etc.

Ceea ce a reprezentat cotidianul Népszabadság pentru Ungaria, este (încă) ziarul Cumhuryet în Turcia. Acesta este cel mai vechi ziar din ţara lui Atatürk, care și-a păstrat independenţa editorială şi a îndrăznit să fie critic faţă de regimul lui Erdoğan şi după evenimentele din 15 iulie 2016 (când a avut loc puciul eşuat împotriva preşedintelui). Drept consecinţă, în 31 octombrie anul trecut a început cercetarea penală împotriva conducerii Cumhuryet cu acuzaţia de terorism. Şapte jurnalişti din conducerea ziarului, inclusiv redactorul şef Murat Sabuncu au fost arestaţi (trei dintre ei sunt şi acum în arest preventiv) şi sunt pasibili de pedeapsa cu închisoarea între 7 şi 43 de ani. Fiul redactorului şef, Muratcan Sabuncu este convins – potrivit scrisorii sale publicată astăzi de cotidianul ungar Népszava – că tatăl său va fi condamnat pentru că este vorba despre un proces politic. De altfel, în Turcia în prezent 170 de ziarişti se află în închisori.

Situaţia jurnaliştilor şi a presei independente nu este mai bună nici în Rusia. Potrivit raportului organizaţiei care se ocupă de protecţia jurnaliştilor, cu sediul la New York Committee to Protect Journalists (CPJ), începând din anul 1992 în Rusia moartea a 56 de jurnalişti are legătură cu exercitarea profesiei lor. Cele mai cunoscute cazuri sunt cele ale Annei Politkovszkaia şi Nataliei Estemirova. Acestea au fost ucise după ce au publicat investigaţii jurnalistice cu un mare impact. Jurnaliştii independenţi se plâng că sunt supuşi la presiuni pentru a renunţa la subiecte incomode puterii. Postului de televiziune TV2 i s-a retras autorizaţia de funcţionare, dar situaţia este critică şi la postul de radio de orientare liberală Eho Moskvii.

Ceea ce este comun tuturor celor trei ţări – printre altele – este faptul că fiecare este condusă de un lider autoritar, care-și definește propria ţară ca fiind una neliberală. Se pare că autoritarismul este incompatibil cu pluralismul de opinii, cu democraţia liberală şi cu libertatea presei.

Autor: Székely Ervin, RADOR

 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul