Astăzi 18 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 19:33
Abonamente

Comentariu 9 Iunie 2010, ora 09:45    Din editia print

Marime Font

Despre memoria polonezilor şi memoria noastră

În vara anului 1986 am câştigat un concurs al revistei „Iunosti” şi o foaie turistică în Polonia. La Kiev, trebuia să ader la grupul de turişti organizat de către comitetul regional al comsomolului, în componenţa căruia urma să plec spre Varşovia. Ca înadins, în calitate de conducător al grupului ne-a trimis cel rău o funcţionară urâtă şi rea de gură, încât se părea că, dacă scuipă spre un lan de cartofi, vor pieri toţi gândacii de Colorado.

Aceasta nu găsi altceva decât să urce în cupeu o ladă cu busturi de aluminiu, reprezentându-l pe Bogdan Hmelniţki. Se gătea să le împartă ca suvenire polonezilor. Eu şi cu Mişa Vlas, un inginer-minier din Donbas (acum, viceprimar al oraşului Hanjonkovo, regiunea Doneţk), am încercat s-o dumerim pe cucoana respectivă că busturile nu au ce căuta dincolo de Bug, fiindcă B. Hmelniţki jigneşte memoria polonezilor, dar argumentele noastre au fost de-a surda. Atunci, din mersul trenului, am pândit împreună cu Mişa când cucoana părăsi cupeul, am intrat înăuntru şi am aruncat lada cu busturile buclucaşe pe fereastră. La punctul de control Brest, comsomolista ne-a dat pe amândoi pe mâna miliţiei. O încurcasem rău, dar, spre norocul nostru, un maior de la Secţia de miliţie feroviară, ascultându-ne păsul, rupse cererea lăsându-ne în plata Domnului. Dar trenul a plecat în Republica Populară Polonă fără noi.

Peste ani, i-am povestit istoria în cauză lui Marek Piehoczinski, parlamentar polonez care a participat cu noi la un seminar şi care mi-a spus că reacţia noastră a fost una firească, omenească, faţă de o nesimţire. De fapt, ne-a spus parlamentarul, şi pe voi, românii, şi pe noi, polonezii, s-au străduit cu tot dinadinsul nu numai să ne treacă prin foc şi prin sabie, dar şi să ne umilească memoria şi demnitatea. Uite, asta polonezii n-au putut suferi niciodată, a remarcat parlamentarul. Chiar şi fiul lui de nouă ani, care a văzut ce a rămas din teritoriul Rzeczpospolita de altă dată şi nenorocirile care au urmat, i-ar fi spus: „Tatu, uite ce ţară am avut odată! Ce aţi făcut din ea?”.



Zilele trăite şi de noi sub semnul doliului pierderii celor 96 de demnitari polonezi în catastrofa aviatică de la Smolensk ne-au făcut să cugetăm şi să înţelegem că, intr-adevăr, destinul popoarelor noastre este asemănător. Adică, am suferit rapturi de teritorii şi Katyn-uri în deplină măsură pe parcursul ultimilor 250 de ani şi mai bine. Cu condiţia că polonezii n-au uitat de Katyn-ul lor. Noi, însă, cu memoria stăm mai rău… Or, avem destui consilieri şi primari comunişti părinţii cărora au înfundat Siberia în 1940 şi 1949.

Iar zilele trecute, am auzit o istorie zguduitoare. De Paştele Blajinilor, unul dintre foştii deportaţi a încercat să restabilească mormântul unui băieţel împuşcat în 1962 de un paznic la vie, pentru că a încercat să ia un strugure. Apropo, în acel 1962, secretar al comitetului de partid în colhozul „Viaţa nouă” era Ivan Petrovici Calin, actualul parlamentar PCRM, care, bineînţeles, acum poate să spună că n-a pus puşca în mâna paznicului şi n-a ordonat să tragă în copiii satului. Dar ca secretar de partid şi responsabil pentru moralul comuniştilor şi al locuitorilor satelor ce intrau în colhoz poartă vină morală. O poartă şi pentru faptul că n-a atenţionat paznicul despre pericolul utilizării nechibzuite a armei de foc. Dacă o făcea, nu se întâmpla acea tragedie… Or, la judecată, inculpatul a spus clar: „Nacialnicii mi-au dat puşcă şi cartuşe şi mi-au spus să trag. Am îndeplinit ordinul lor!”.

Când bătrânul a venit cu preotul din sat să sfinţească mormântul renovat, a găsit că lipsesc tăbliţele cu inscripţiile respective. Le scoseseră, cine credeţi? Rudele acelui băieţel împuşcat! Tăbliţele în cauză au fost scoase şi retrocedate de două ori. Rudele acelui Ionel, cu lacrimi în ochi, îl rugaseră pe fostul deportat să nu le facă foc la casă, căci, dacă vin iarăşi comuniştii la putere, va fi rău de ei... Ulterior, m-au sunat şi m-au rugat să nu scriu despre asta şi să nu le pomenesc numele.

Acum, hai să cugetăm la rece: dacă am ţine minte micile noastre Katyn-uri, precum ceea ce s-a întâmplat cu Ionel, s-ar mai menţine partidul lui Calin în sondaje? Polonezii nu-şi uită istoria şi ştiu cine poartă vina de nenorocirea lor. Iată de ce viaţa polonezilor e un pic mai altfel decât a noastră…

Un articol de: Ion Cernei
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md