Opinii și Editoriale

Despre merite şi daruri pentru nemulţumiţi

Acest fapt se leagă atât de capacitatea noastră moştenită, dar inutilă, de a disimula emoţiile pozitive, cât şi efectelor perverse ale propagandei moscovite.

Vedem zi de zi articole de opinii, jurnale de călătorie, sau interviuri cu oaspeţi din vest, care nu mai contenesc să se mire de frumuseţea locurilor din republică şi de expresiile posace ale moldovenilor. Cu excepţia câtorva cetăţeni mai plimbaţi, a unor tineri plini de speranţe şi a unor oameni de vârsta a doua care realizează că-şi vor putea petrece vacanţele alături de copiii lor plecaţi la studii sau la muncă în afară, cei mai mulţi moldoveni se poartă de parcă au fost puşi să tragă-n plug.

În loc să se bucure că în sfârşit se întâmplă ceea ce guvernanţii le promit din 2009 încoace (adică pentru că nu sunt minţiţi chiar în ultimul hal), că nu vor mai trebui să stea pe la cozi de viză pentru a intra în statele lumii civilizate (inclusiv în România), că-şi vor revedea rudele demult plecate ilegal (mergând în UE, sau aşteptându-i acasă), aceştia se lamentează că nu au suficienţi bani, că „la Europa” şomajul e mare, sau că europenii nu le dau voie să-şi poarte crucile creştine la gât (în timp ce mai toată Europa tot creştină e). Ascult, citesc şi mă mir că în 2014, când fiecare are acces la Internet, la cultură şi informaţie, mai putem fi martorii unor asemenea ieşiri.

Pe lângă aceste văicăreli de serviciu, mai putem observa alte câteva mesaje desprinse din propaganda estică. Primul este că liberalizarea a „picat din cer” (expresie bizară, regăsită chiar şi în Barometrul de Opinie Publică recent), sau mai bine-zis, a picat în urma agresiunii ruseşti din Ucraina. Un public avizat şi-ar da seama imediat că o asemenea ipoteză este nevalidă din start. Or, nu ne putem imagina că 28 de state europene ar putea permite unor oameni care, cu doar 9 ani în urmă au instalat un partid comunist şi antieuropean la putere, să intre pe teritoriul lor, fără a fi demonstrat între timp că s-au schimbat. Iar această schimbare a presupus multă muncă şi sacrificii la toate nivelele. De la mişcarea tinerilor din aprilie 2009, până la eforturile tehnocraţilor şi chiar a politicienilor proeuropeni de după 2009. Cine nu crede asta, ori e rupt de realitate, ori e rău-intenţionat.

Un al doilea mesaj periculos, corelat cu cel dintâi, este acela că liberalizarea vizelor nu ne ajută cu nimic atâta timp cât încă mai există corupţie, sărăcie şi nepotism. În primul rând, tocmai pentru acest fapt este importantă şansa pe care o au moldovenii. Aceştia vor putea interacţiona cu un altfel de modus vivendi, respectiv cu un mod de a trăi bazat pe mult mai puţină corupţie, cu o bunăstare incomparabilă şi cu o meritocraţie general-acceptată. Dacă nu aveam acum aceste probleme, deveneam direct membri ai Uniunii, în loc să mai trecem prin toate etapele acestea. Să fim, aşadar, corecţi până la capăt.

Al treilea mesaj plin de autovictimizare şi patetism este acela că pe lângă beneficiile bine cunoscute, vor exista şi unele efecte negative ale apropierii de UE, în special a liberalizării vizelor şi a comerţului. Însă mai toate aceste efecte duc la Federaţia Rusă. Fie că aceasta ne va opri gazul, fie că ne va expulza concetăţenii muncitori, fie că-şi va activa toate grupurile antinaţionale şi antidemocratice din nord, est şi sud, toate grijile moldovenilor se leagă mai nou de ruşi. Nu neg că aceste temeri ar fi îndreptăţite, doar că aceasta este, în primul rând, problema Rusiei, nicidecum a noastră. Este problema Rusiei că liderii ei se poartă ca nişte golani în curtea şcolii, aruncând pumni şi cărând picioare tuturor celor care comunică altfel decât prin violenţă.

Dar toate acestea se vor rezolva odată cu trecerea timpului. Nu suntem noi nici primii şi nici ultimii care avem aceste dileme. Şi, uneori, nu e vorba neapărat de europeni şi antieuropeni, ci pur şi simplu de nişte cârcoteli, poate nevinovate. Însă până atunci, chiar şi nemulţumiţii vor rămâne cu „darul” vizelor liberalizate. Pentru că, spre deosebire de puterea moscovită, puterea de la Bruxelles nu te strânge cu uşa dacă nu eşti de acord cu ea, ci-ţi strânge mâna şi te lasă să te mai gândeşti. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *