Despre pericolul crimei organizate

Este crima organizată o ameninţare la adresa securităţii?

În contextul marilor transformări geopolitice, economice şi sociale ce se produc în lume, crima organizată capătă noi valenţe, ea îşi extinde arealul şi sfera de activitate la cote alarmante, fapt ce constituie un motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor, îndeosebi pentru cele a căror economie se află în proces de tranziţie, în care sistemul legislativ este vulnerabil şi instituţiile democratice sunt fragile.

Convenţia cadru ONU împotriva crimei organizate dă definiţia acestui tip de crimă şi enumără acţiunile pe care le întreprind grupările infracţionale: traficul ilicit de droguri, spălarea banilor, traficul de persoane, falsificarea de monedă, traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale, furtul de materiale nucleare, acte teroriste, trafic ilicit sau furt de vehicule, corupere a oficialităţilor publice etc.

Pentru a putea constata existenţa crimei organizate, grupul de experţi din cadrul Consiliului Europei şi Comisiei Europene consideră necesar a fi întrunite următoarele criterii:
• colaborarea dintre trei sau mai multe persoane;
• conlucrarea lor se face pentru o lungă sau indefinită perioadă de timp;
• aceste persoane sunt suspectate de comiterea unor infracţiuni grave sau chiar au săvârşit asemenea fapte;
• obiectivul acţiunilor lor comune este de a obţine profit/putere.
Printre criteriile opţionale sunt:
• obiect/domeniu de activitate propriu/clar definit;
• disciplină internă şi control;
• utilizarea violenţei sau a altor instrumente în scopul intimidării;
• influenţa prin corupţie, sau a altor mijloace, asupra mediului politic, mass-media, structurilor de implementare a legii, administraţiei publice.

În iunie 2010, Biroul ONU pentru lupta împotriva drogurilor şi a criminalităţii (UNODC) a lansat un raport intitulat Globalizarea criminalităţii: evaluarea pericolului crimei organizate transnaţionale. Acest demers a fost iniţiat în urma îngrijorărilor exprimate de către statele membre ale ONU, Consiliul de Securitate, G8 şi alte organizaţii internaţionale în legătură cu pericolul reprezentat de criminalitatea organizată transnaţională şi nevoia de a-l contracara.
Principalele concluzii ale raportului sunt:
• în Europa există aproximativ 140 000 de victime ale traficului de persoane exploatate sexual, care generează exploatatorilor un venit anual brut de 3 miliarde dolari;
• Rusia este în prezent naţiunea cu cel mai mare consum de heroină de pe glob (70 de tone anual). Drogurile ucid 30.000-40.000 de tineri ruşi în fiecare an;
• piaţa globală a armelor ilicite este estimată la 170-320 de milioane de dolari pe an;
• importurile ilicite de lemn din Asia către Europa şi China au atins valoarea aproximativă de 2,5 miliarde de dolari în 2009;
• numărul bunurilor contrafăcute, detectate la graniţele europene, a crescut de zece ori în ultimul deceniu, la o valoare anuală de peste 10 miliarde de dolari;
• numărul atacurilor piratereşti în jurul Capului Africii s-a dublat în ultimul an (de la 111 în 2008, la 217 în 2009) şi este în continuă creştere. Dintre cele peste 100 de milioane de dolari obţinute din răscumpărări, doar un sfert ajunge la piraţi, restul mergând spre reţelele de crimă organizată;
• peste 1,5 milioane de persoane au de suferit anual din cauza furtului de identitate, fapt care duce la pierderi estimate la 1 miliard de dolari;
• infracţiunile în spaţiul cibernetic pun în pericol securitatea naţiunilor: reţelele de putere, traficul aerian şi instalaţiile nucleare au fost deja penetrate.

În legătură cu acest Raport, Antonio Maria Costa, directorul executiv al UNODC, a avertizat că „modul de aplicare a legislaţiei împotriva grupurilor mafiote nu va opri activităţile ilicite în cazul în care pieţele de bază rămân netulburate, inclusiv armata de luptători de elită – avocaţi, contabili, agenţi imobiliari şi bancheri – care le acoperă şi le spală veniturile. Lăcomia acestora alimentează pieţele negre la fel de mult ca şi sindicatele crimei”.

Aşadar, din moment ce criminalitatea a crescut la nivel mondial se impune contracararea ei la nivel mondial în baza Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transfrontaliere organizate (UNTOC – Palermo, 2000) la care şi R. Moldova este parte.

Este R. Moldova imună la toate pericolele enunţate?

Deşi are adoptate legile necesare, RM nu este imună la pericolele pe care le comportă mafia, iar proporţiile crimei organizate care operează la noi sunt elucidate în rapoarte de monitorizare internaţionale şi în dările de seamă naţionale făcute publice de organele abilitate. Astfel, publicaţia electronică „The Washington Times” (27.08. 2010) scrie că în R. Moldova „au loc preluări ostile ale afacerilor profitabile”. Departamentul de Stat al SUA anunţă că proprietarii afacerilor sunt abordaţi şi forţaţi de către persoane politice în vederea preluării de la ei a cotelor-părţi ale întreprinderilor.
Serviciul prevenire şi combatere a spălării banilor (din cadrul CCCEC) ne informează despre stoparea activităţii a 153 de firme delicvente, sechestrarea mijloacelor băneşti în sumă de circa 17 milioane lei, identificarea unei grupări criminale ce a falsificat 10 scrisori de garanţie ale Băncii Naţionale a Moldovei a câte 50 milioane dolari SUA fiecare, depistarea unui cont anonim cu suma de 242.8 mii dolari SUA.
Din câte se observă, cea mai răspândită „afacere” a crimei organizate în RM este spălarea banilor – mijloc prin care organizaţiile de tip mafiot încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor provenind din activităţile lor infracţionale. Sursele enorme de bani lichizi, care trebuie să fie introduşi prin orice metodă în sistemul financiar, sunt generate de activităţile crimei organizate – şantaj, furt, trafic de droguri, contrabandă, vânzări ilegale de arme, reţele de prostituţie etc.

Ce este spălarea banilor?

Spălarea banilor se desfăşoară, de obicei, în trei etape:
• la prima etapă, numerarul sau echivalentul unei sume în numerar este plasat în sistemul financiar;
• la a doua etapă, banii sunt transferaţi sau mutaţi în alte conturi (conturi futures) printr-o serie de tranzacţii financiare destinate de a pierde urma banilor (efectuarea de tranzacţii cu risc financiar, transferul soldurilor în alte conturi etc.);
• la etapa a treia, fondurile sunt reintroduse în economie astfel încât să pară că au provenit din surse legitime (închiderea unui cont futures, transferul fondurilor într-un cont bancar etc.).

Există mai multe metode de spălare a banilor, cum ar fi cumpărarea şi vânzarea unui obiect de lux, a unei maşini, bijuteriilor etc. sau trecerea banilor printr-o reţea complexă internaţională, de afaceri ilegale şi prin companii-scoică, companii care există numai ca persoane juridice fără a desfăşura/deţine activităţi comerciale. Organizaţiile criminale folosesc pe larg companiile off-shore pe care le creează nu numai ca paradisuri fiscale ci şi ca pe un instrument dintre cele mai eficiente pentru spălarea banilor din afaceri ilegale. Off-shore-urile le asigură infractorilor un nivel destul de ridicat de legalitate, destul cât să nu mai intre în vizorul autorităţilor din ţările lor de origine sau destul cât să le evite permanenta intruziune în afacerile lor.

Din acest punct de vedere, în cazul în care legile unei anumite ţări lasă loc de interpretări sau pot fi ocolite, recurgerea la paradisurile fiscale se poate transforma într-o adevărată cutie a Pandorei, afectând grav nu numai veniturile fiscale, dar şi Produsul Intern Brut al ţării respective. În RM au izbucnit mai multe scandaluri în legătură cu procurarea prin intermediul firmelor off-shore, la preţuri diminuate, a unor pachete majoritare de acţiuni sau a unor obiecte aflate integral în proprietatea statului. Justiţia face cu greu faţă proceselor intentate de noile structuri guvernamentale ale AIE pentru a readuce în posesia statului RM proprietăţi ale căror noi patroni nu şi-au îndeplinit obligaţiunile contractuale. Un motiv al tergiversării acestor procese îl constituie subiectivismul judecătorilor dar şi lapsusurile din legislaţia naţională. La acestea vom reveni cu o altă ocazie deoarece testul la capitolul corupţie, crimă organizată, justiţie pe care îl susţinem în acest an este doar o pregătire pentru examenul ce urmează a fi susţinut de clasa politică, de organele, instituţiile abilitate prin lege să combată acest flagel şi desigur de noi toţi, cetăţeni ai acestui stat.