Mintea umană recepţionează permanent informaţii din lumea exterioară prin intermediul celor cinci porţi ale simţurilor: miros, gust, văz, pipăit, auz. Din totalitatea informaţiilor primite de la simţuri, mintea are capacitatea de a le selecta numai pe acelea care prezintă importanţă la un moment dat. Această selecţie este realizată prin focalizarea atenţiei asupra unei informaţii particulare, ignorându-le pe toate celelalte mai puţin importante. Cu cât atenţia este mai focalizată asupra unui anumit simţ, cu atât cantitatea de informaţii primită prin el creşte, iar volumul de informaţii recepţionat de la celelalte simţuri diminuează în intensitate, putând fi chiar ignorate de către minte.
O caracteristică specială a minţii umane este capacitatea de focalizare a atenţiei spre lumea interioară a sentimentelor, a gândurilor şi a ideilor. Mai mult decât atât, mintea umană poate fi focalizată asupra ei însăşi – acest fapt prezentând o reală importanţă, deoarece creează posibilitatea controlului mental. Această facultate a minţii umane, de a modifica la voinţă orientarea atenţiei conştiente, reprezintă mecanismul de bază al concentrării mentale. Mintea care meditează asupra unei zeităţi se transformă în copia perfectă a acesteia.
A te concentra înseamnă să reuneşti totul într-un centru, să aduni, să focalizezi. Prin concentrare mentală – DHARANA – mintea se focalizează asupra unui unic scop fără să mai poată sări la un alt subiect pe o perioadă fixată de timp. Opusul concentrării este dispersia, împrăştierea. În acest caz, mintea necontrolată trece brusc de la la un subiect la altul, nefixându-se asupra a ceva anume. Din nefericire, aceasta este condiţia mentală a majorităţii oamenilor din zilele noastre. Atunci când percepe un obiect exterior, mintea ia forma acelui obiect. Astfel, ea prezintă un prim aspect numit „VRITTI”; în calitatea sa de VRITTI, mintea este reprezentarea obiectului exterior.
Obiectul fizic constituie obiectul „grosier”, iar impresia mentală pe care o creează – obiectul subtil. Pe lângă obiectul perceput mai există un alt aspect al minţii care percepe. Avem aşadar două aspecte importante în procesul concentrării: VRITTI, obiectul de cunoscut, şi cunoscătorul, sau cel care percepe. Mintea care meditează asupra unei zeităţi, spre exemplu, este transformată printr-o continuă devoţiune în copia perfectă a acelei zeităţi, devenind puternică şi pură asemeni Ei. Acesta este un principiu fundamental în procesul adorării.
DHARANA se traduce prin „a controla (stopa) mintea”. Tradiţia străveche a înţelepciunii consideră că mintea, în conformitate cu legi bine determinate, este doar un flux continuu de tipare psihice (VRITTI-uri). Succesiunea de modele psihice are un substrat emoţional, dublat în mod consecvent de răspunsuri fiziologice. În realitate, mintea înseamnă mişcare. Ea este asemeni vântului: vântul apare odată cu punerea în mişcare a aerului; când această mişcare încetează, aerul există încă dar vântul a dispărut. Substanţa mentală care rămâne după ce modelele psihice (VRITTI) au fost stopate este numită „CHITTA”. Tiparele mentale odată stopate, mintea dispare şi intrăm în starea de non-minte, stare caracterizată prin cel mai înalt grad de creativitate şi intuiţie spirituală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
