Dialog cu cititorii Timpului – Victor Osipov, viceprim-ministru

Întrebare: Bună ziua, dle Osipov. Sunt Ion Darie din Bălţi. Am două-trei întrebări. Din ce partid faceţi parte?
Victor Osipov: Pe linie politică, sunt şi prim-vicepreşedinte al Alianţei „Moldova Noastră”.

Î.: Avem patru partide liberal-democrate în parlament. Deocamdată, despre ceea ce vreau să spun am vorbit numai cu domnul Şalaru, care, nu ştiu cum, dar a răzbătut la Bălţi şi a văzut ce este aici. De ce filialele partidelor care formează Alianţa pentru Integrare Europeană n-au niciun sediu la Bălţi? Avem aici vreo patru sedii pentru veterani şi în toate se vorbeşte în limba rusă. Noi, moldovenii, n-avem unde ne duce, ca să ne mai sfătuim, să ne mai plângem de cele ce se fac în oraşul nostru.

V. O.: Am înţeles, dar nu vorbiţi atât de mult, căci doresc şi alţii să telefoneze.

Î.: Dacă poliţiştii din oraşul nostru poartă uniforma statului care i-a angajat, ei trebuie să vorbească în limba de stat, nu ruseşte. Avem aici şi militari ai Armatei Naţionale care poartă uniforma statului, dar vorbesc în limba rusă. În care ţară mai există aşa ceva?

Prin şcolile din Bălţi sunt organizaţii de comsomolişti, de pioneri. Învăţând la şcoală până la 1940, eu am fost, mai întâi, cercetaş, apoi străjer. De ce să nu fie şi acum aşa?

V. O.: Vizita mea la TIMPUL e pentru a răspunde la întrebările cititorilor în calitatea mea de viceprim-ministru, dar mi-aţi pus întrebări ca unui reprezentant politic al coaliţiei de guvernământ.

Este adevărat că Bălţiul a fost mulţi ani dominat de comunişti. Acolo, se simte încă tare controlul lor asupra oraşului. Pentru că n-au reuşit să preia controlul asupra Chişinăului, comuniştii au încercat să contrapună Bălţiul capitalei şi să se manifeste acolo plenar.

Referitor la partide. Ne ciocnim în continuare cu situaţii determinate de calitatea oamenilor noştri. Nu este secret pentru nimeni că, deşi AMN din Bălţi nu era chiar puternică, liderul ei, la sfârşitul anului trecut, a părăsit partidul. De mai mulţi ani, încercăm să constituim o organizaţie puternică în capitala de nord a republicii, dar, din păcate, nu reuşim încă. Din punctul meu de vedere, extinderea partidelor democratice în oraşul dumneavoastră este o prioritate şi cred că lucrul acesta se va întâmpla. Şi vizita premierului Vlad Filat la Bălţi a avut un efect pozitiv în acest sens.

Poliţiştii sunt funcţionari din structurile statului, având obligaţia de a apăra legea, ordinea publică, ţara şi trebuie să vorbească limba poporului care varsă bani în Buget pentru salariile lor. Mai mult, ei ar trebui să dea tuturor exemplu de respect faţă de valorile naţionale ale acestui stat. Spre regret, noi toţi, de la guvernanţi până la oamenii de rând, trebuie să constatăm că statul R. Moldova, inclusiv din cauza slăbiciunii sale sau a nenorocului pe care l-a avut cu conducătorii lui de până acum, n-a educat în masele largi respectul faţă de sine, ca stat. Dacă în structurile noastre de forţă şi de apărare a ordinii publice statul nu este respectat, precum nu-i respectată nici limba lui, e o mare problemă ce solicită rezolvări urgente. Trebuie să cultivăm respectul faţă de ţară, în general, mai ales din partea structurilor care apără şi reprezintă această ţară.

Poliţia trece acum printr-o profundă transformare, care trebuie să-i facă pe colaboratorii ei să-şi înţeleagă civilizat misiunea – de apăra oamenii şi legea, ci nu doar pe boşii locali, pe reprezentanţii guvernării sau ai unui partid. Acestea sunt neajunsuri ale dezvoltării noastre din ultimii ani. Până acum, unii au confundat interesele statului cu interesele proprii, şi-au subordonat structurile de stat intereselor personale sau de grup. Poate porni refacerea poliţiei, a armatei? Cunoscându-i pe colegii care conduc aceste structuri ale statului în noua guvernare, am toată încrederea că ei au capacitatea de a face ceea ce doriţi şi dumneavoastră.

Politizarea şcolilor este inadmisibilă. Organizaţia comsomolistă este aripa tânără a PCRM. Ceea ce făcea Voronin înainte cu primirea în rândurile pionerilor, în prezenţa şi cu concursul pedagogilor, era ilegal. Politizarea micuţilor de la o vârstă fragedă este o bătaie de joc faţă de destinul acestor copii. Nimeni dintre oamenii politici, dintre partidele politice nu are dreptul la o asemenea practică. Şcoala trebuie să fie curăţată de politică, iar acei care politizează elevii trebuie să fie despărţiţi de şcoală.

Î.: O să vă adresez o întrebare referitoare la reluarea negocierilor pe marginea conflictului transnistrean. Recent, adjunctul ministrului de Externe, dl Popov, şi-a expus o poziţie care mi se pare deosebită faţă de cea a celorlalţi conducători de la Chişinău. O cunoaşteţi? Ce părere aveţi? (Victor Nani, Chişinău)

V. O.: O cunosc. Cred că toţi acei care formează poziţia conducerii R. Moldova trebuie să aibă opinii consolidate, în general, pe marginea chestiunilor ce vizează interesele de stat, iar în cadrul coaliţiei de guvernare – să existe viziuni coordonate, viziuni comune asupra celor mai importante probleme.

Referitor la problema transnistreană, trebuie să facem o distincţie între poziţia oficială a statului şi poziţia unor funcţionari. În cazul în care ei se pronunţă ca reprezentanţi ai forţelor politice care reprezintă guvernarea, este foarte importantă calitatea declaraţiilor. Totuşi, poziţiile conducerii de stat într-o problemă sau alta sunt exprimate prin documente ale statului sau în cadrul unor întâlniri oficiale, unde reprezentanţii mandataţi ai statului exprimă poziţia oficială a acestuia, aşa cum eu, bunăoară, sunt reprezentant politic în procesul de reglementare a conflictului transnistrean.

Mi-am permis această introducere pentru că domnul Popov a făcut o remarcă la propunerea dacă se poate sau nu ajunge la o înţelegere cu Igor Smirnov într-un interviu acordat postului de radio „Eho Moskvî”. Nu era în cadrul unei întâlniri oficiale, dar nici în cadrul unor negocieri pe marginea problemei transnistrene. A fost o părere exprimată de Andrei Popov şi ea nu reprezintă o poziţie a statului.

Problema noastră constă şi în faptul că suntem extrem de limitaţi în a influenţa situaţia din stânga Nistrului. Deci, poziţia mea – oficială, dacă vreţi – este că vom discuta cu toţi cei care reprezintă regimul din stânga Nistrului, atâta timp cât acest regim participă în procesul de negocieri. Vom discuta în orice condiţii, având un singur obiectiv strategic – reintegrarea teritorială a R. Moldova. Şi discutăm nu numai cu reprezentanţii de la Tiraspol, ci şi la nivel internaţional. Există formatul de negocieri „5+2”. Apoi, negocierile nu se duc doar între părţi, ele se poartă cu mediatorii – Rusia, Ucraina şi OSCE, în prezenţa observatorilor – Uniunea Europeană şi SUA. Iată de ce trebuie să facem distincţie între discuţii oficiale şi păreri personale, chiar dacă ele vin din partea unor persoane oficiale.

Î.: Domnule viceprim-ministru, vă telefonează Nicolae Duca din Chişinău. Teritoriul de dincolo de Nistru, din adâncul veacurilor, a aparţinut Daciei. Burebista stăpânea Dacia, un teritoriu până la vărsările Bugului în Marea Neagră. Rusia a ocupat acel teritoriu în 1792. Este o mare deosebire între locuitorii de baştină care locuiesc acolo de milenii şi ruşii care au venit la sfârşitul secolului XVII.

Sunteţi de acord ca Transnistria să nu participe pe picior de egalitate la negocieri, iar România să fie adusă la masa de tratative?

V. O.: Cunoaştem şi noi istoria dacilor… Dar astăzi, într-o realitate concretă, avem statul R. Moldova cu frontierele sale. În procesul de soluţionare a conflictului transnistrean, am avut diferite etape şi după 1992, inclusiv diferite combinaţii ale formatului de negocieri. După cum trebuie să ştiţi, la faza iniţială, şi România a făcut parte din formatul de negocieri. Realitatea actuală însă este una destul de greu de schimbat, ea este fixată în înţelegerile cu partenerii externi, la nivel internaţional. Astăzi, toate părţile implicate sunt interesate în păstrarea formatului de negocieri „5+2”, în care Chişinăul şi Tiraspolul sunt părţi în procesul de negocieri. Chişinăul reprezintă un stat recunoscut pe arena internaţională, iar Tiraspolul – un regim neconstituţional. Rusia, Ucraina şi OSCE sunt mediatori, iar Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană – observatori. Există şi păreri opuse faţă de acest format, dar şi faţă de propunerile dumneavoastră. Unii vor să fie toţi excluşi din procesul de negocieri, să rămână doar Rusia, Transnistria şi R. Moldova. Păreri sunt diferite şi tocmai de aceea comunitatea internaţională consideră foarte important ca formatul să rămână cel actual. Noul guvern al R. Moldova vrea să sporească în procesul negocierilor rolul Uniunii Europene şi al Statelor Unite ale Americii.

Î.: Aceşti doi reprezentanţi trebuie să se implice cu statut deplin, nu numai ca observatori.

V. O.: Menţionez încă o dată, modificarea statutului participanţilor la negocieri este o chestiune dificilă. Cred că, la această etapă, important este să facem ca formatul „5+2” să fie lucrativ. Să reluăm negocierile în acest format şi să avansăm. Trebuie să privim realităţile aşa cum sunt, pentru că, din 2006, nu există negocieri oficiale în general, nici în acest format. Avem întâlniri neoficiale, la care discutăm anumite chestiuni. De fapt, cred că noua guvernarea a reuşit să-şi dinamizeze activitatea cu mediatorii şi observatorii la proces. Deblocăm şi reluăm discuţiile cu reprezentanţii de la Tiraspol, pentru a rezolva anumite probleme concrete, care diminuează viaţa populaţiei din regiune. Dar şi părerea dumneavoastră are o argumentaţie. Să vedem cum va evolua politica reală.

Î.: Dacă staţi de vorbă cu Igor Smirnov, vă rog să-i prezentaţi următorul argument despre românismul din stânga Nistrului…

V. O.: Nu cred că, vorbind cu Igor Smirnov, îl poţi convinge cu argumente despre românism. Din contra, poate deveni şi mai reticent decât este. Să nu ne facem iluzii. Dacă vrem să rezolvăm o problemă, trebuie să găsim instrumentele funcţionale, eficiente anume pentru rezolvarea ei. Deseori, speranţele unora dintre noi sunt iluzorii. În procesul practic de soluţionare a diferendului transnistrean nu trebuie să ne facem iluzii.

Î.: În ultimul timp, ministrul de externe de la Tiraspol merge foarte des la Moscova, unde se consultă, primeşte indicaţii, vorbeşte despre noua guvernare de la Chişinău. Probabil, pun ceva la cale… Oficialităţile de la Chişinău iau atitudine faţă de asemenea „îmbrăţişări” ale Moscovei cu oficialităţile ilegale de la Tiraspol? (Ion Cârpală, Chişinău)

V. O.: Vizitele la Moscova – şi nu numai ale lui Iastrebciak – nu-s o noutate pentru noi. Se ştie foarte bine despre unele activităţi pretins diplomatice ale administraţiei din stânga Nistrului. Când pleacă în Abhazia sau în Osetia de Sud, trec numaidecât pe la Moscova. Bunăoară, nici participarea lui Igor Smirnov la multe conferinţe de presă de la Moscova nu-i o noutate. Dar, în asemenea cazuri, se invocă participarea Federaţiei Ruse la procesul de negocieri, fapt care, în principiu, îi permite să poarte negocieri unilaterale cu părţile implicate în reglementarea conflictului. Subiectul transnistrean este şi pe agenda discuţiilor pe care Federaţia Rusă le are cu Ucraina, OSCE, SUA sau Uniunea Europeană, dar şi cu Chişinăul. Din păcate, diferendul transnistrean nu este printre priorităţile agendei de discuţii bilaterale dintre Rusia şi Uniunea Europeană sau dintre Rusia şi Statele Unite. Iată de ce am vrea să impulsionăm soluţionarea diferendului transnistrean.

Spuneam că există această „acoperire” pentru vizitele la Moscova ale exponenţilor administraţiei de la Tiraspol. Noi le urmărim şi Ministerul nostru de Externe reacţionează în cazul în care apar comunicate cu un conţinut ce încalcă principiile de colaborare bilaterală între R. Moldova şi Federaţia Rusă. De altfel, pot să vă spun că şi eu am iniţiat un program în discuţiile de negocieri. Începând cu săptămâna viitoare, voi efectua un turneu de consultări bilaterale. Între 23 şi 24 martie voi avea la Moscova întâlniri oficiale la care voi expune viziunea Chişinăului pentru a clarifica atitudinea Moscovei asupra perspectivei procesului de soluţionare a diferendului. Apoi va urma vizita la Bruxelles, unde vom face acelaşi exerciţiu în cadrul structurilor europene, încercând să plasăm mai sus problema transnistreană pe agenda preocupărilor UE. Voi merge şi la Washington cu acelaşi scop. La Kiev vom ajunge în final, deoarece aşteptăm ca în capitala Ucrainei să se încheie formarea noilor structuri ale puterii şi distribuirea responsabilităţilor în corpul lor diplomatic…

Concluzia: şi noi trebuie să intensificăm consultările cu toţi participanţii la procesul de reglementare a diferendului transnistrean.

Î.: Iusitinian, episcopul de Dubăsari şi Tiraspol, a fost trimis ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în SUA, iar în locul lui aceeaşi Biserică Rusă l-a numit episcop pe Savva de Krasnogorski. Sunteţi de acord că Moscova face politică şi pe această cale? Dumitru Gladâş, Chişinău)

V. O.: Autorităţile de la Chişinău monitorizează orice acţiune care loc în stânga Nistrului. Am remarcat şi ultimele demersuri ale episcopului Iustinian. Sigur că ne îngrijorează cazurile în care Biserica este atrasă în diferendul politic. În R. Moldova, care încearcă să-şi consolideze democraţia, Biserica este separată de stat. Ceea ce se întâmplă este un semn de întrebare pentru noi: dacă Patriarhia de la Moscova a consultat Mitropolia Moldovei privind aceste numiri, iar Mitropolia a acceptat această numire? Ne interesează şi impactul acestei numiri asupra vieţi lumeşti de la noi. Există o asemenea implicare pe linie bisericească în probleme care nu ţin de biserică. Este foarte rău, asemenea mişcări măresc tensiunea în relaţiile noastre. Dar este rău şi pentru Biserică, inclusiv cea rusă. Orice bănuială care apare în contextul implicării Bisericii în viaţa politică nu face imagine Bisericii ruse şi nu este în corespundere cu misiunea creştinească pe care o are.

Dar în cadrul Patriarhiei se permite aşa ceva. Unii episcopi din R. Moldova sunt trimişi în Rusia. Asta ţine de autoadministrarea bisericească. Însă implicarea Bisericii în promovarea unor ideologii politice, mai ales a unei ideologii separatiste nu-i o acţiune… creştinească.

Î.: Scandalul cu rachetele NATO în România ar mobiliza Rusia la o contramăsură similară în Transnistria? (Maria Dercaci, Orhei)

V. O.: Nu ştiu dacă cunoaşteţi mai bine ce planuri are Rusia în acest sens. Deocamdată, toate declaraţiile făcute la nivel oficial arată că nu există asemenea intenţii. Pe teritoriul R. Moldova, stat cu frontiere recunoscute internaţional, nimeni nu are dreptul să introducă capacităţi militare fără acordul autorităţilor constituţionale ale R. Moldova.

Î.: Se vorbeşte despre reluarea traficului pe segmentul de cale ferată din stânga Nistrului. Când se va întâmpla aceasta? (Nicolae Dercaci, Anenii Noi)

V. O.: Se poartă negocieri asistate de experţi ai Uniunii Europene pentru a găsi o soluţie de compromis între poziţiile ocupate de Tiraspol şi de Chişinău în urma conflictului privind calea ferată. Este prematur să ne pronunţăm public care va fi soluţia. Obiectivul consultărilor este reluarea traficului deplin pe calea ferată. Există un litigiu între Chişinău şi Tiraspol generat de instituirea unui control abuziv din partea transnistrenilor asupra porţiunii Căii Ferate Moldoveneşti din stânga Nistrului.

Î.: Când îşi va retrage Rusia toate trupele militare din stânga Nistrului?

(Ionel Păduraru, Chişinău)

V. O.: Mesajul ca Federaţia Rusă să-şi retragă muniţiile şi trupele militare din stânga Nistrului este reiterat constant de către autorităţile de la Chişinău în cadrul unor foruri internaţionale, întruniri ministeriale, la OSCE, dar şi în cadrul întâlnirilor bilaterale. Deocamdată, procesul stagnează. Dar avem o realitate clară: R. Moldova este un stat suveran şi nimeni nu poate să-şi ţină aici armatele fără acordul autorităţilor suverane ale R. Moldova. Totodată, R. Moldova are statut de neutralitate, ceea ce presupune că forţele militare ale altor ţări nu se pot afla pe teritoriul ei.

După angajamentele luate de Rusia la Istanbul, procesul de retragere a demarat, efectivul de militari ruşi în stânga Nistrului este astăzi de peste o mie. Volumul de muniţii a fost redus cam în jumătate. Dar retragerea totală este o sarcină destul de complicată, având în vedere şi contextul politic general, relaţiile bilaterale, multilaterale, discuţiile la nivel internaţional privind tratatul forţelor armate convenţionale, monitorizarea în general a forţelor militare convenţionale, ceea ce e imposibil de făcut în stânga Nistrului. Nimeni nu poate verifica ce fel de armament şi câte forţe militare există acolo, inclusiv formaţiunile paramilitare… E o chestiune complicată, dar eu prefer să văd astăzi procesul negocierilor deblocat, ca să-l dinamizăm…