Ultima oră

Dicţionar de nume: Coreţchi. Sochircă

Numele Coreţchi a pătruns în onomasticul moldovenesc, pe parcursul anilor fiind frecvent atestat în documentele Orheiului. La 1677 este atestat Coreţchi medelnicer, martor la actul de dăruire a unor părţi din moşia Trebujeni (SDO, 140). La 1734 – Matei Coreţschie din Furceni, ţin. Orhei, martor la o neînţelegere între călugării de la Golia cu Gheoghie Catargiu clucer (B, 13, 4). La 1774 sunt atestaţi: Constantin Coreţchi, mazil din satul Isacova, Toader Coreschi, birnic din satul Bălăşeşti, Andrei Coreţchi din Târnova, ţin. Hotin (RM, II, 400, 418; RM, II, 161). La 1805 – Deodor Coreţchi şi Iordachi Coreţchi, răzeşi de Isacova. La 1806 – neamul Coreţcheştii din moşia Morozeni, ţin. Orhei (SDO, 383, 411) etc., etc.
E clar că numele Coreţchi este frecvent şi azi în circulaţie.

Numele Sochircă provine de la cuvântul slav sekira (în rusă – sekira, în sârbă – sechira, cu diminutivul sekirica), cu sensul „secure, baltag, topor”. La 1774, în satul Ghidighici, ţin. Orhei, sunt atestaţi: Irimie Sechir şi Agapii, nepot lui Sechir (RM, II, 419). În satul Peresecina este atestat un Ştefan Săchiraş (RM, II, 437). Şi la 1824, în documentele basarabene, este atestat Căpitanul de mazili Săchiraş (B, 3, 59), formă diminutivă, dezmierdătoare, de la Sechir şi în pronunţie populară.

În ţin. Cernăuţi, satul Mamorniţa, la 1774, este atestat un Vasile Sochircă (RM, I, 384), nume provenit din sekira > Sechir + suf. diminutival slav –ka (frecvent la numele de persoane ruseşti şi ucrainene – Anca, Leanca, Ivanca, Stanca etc.) şi într-o pronunţie populară, cu trecerea lui e în o : Sechirca – Sochirca, iar în română – Sochircă.

Deci numele Sochircă are sensul de „securice, toporaş”. Şi azi numele Sochircă este atestat numai în nordul republicii.
În documentele mai vechi, din secolele XVI-XVII, sunt atestate numele Secher (Ionaşco Secher, 1681, SDL, 134) şi Sechereş, stâna lui în hotarul satului Suceviţa (1583, Gonţa, 598). Dar aceste nume provin de la cuvintele maghiare szekérá, cu sensul „căruţă” şi szekéres, cu sensul „căruţaş, vizitiu” (DO, 369; Scriban, 1183).
 
Maria Cosniceanu,
doctor în filologie

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *