Dicţionar de nume: Rotaru

Numele meseriei de rotar numai în două sate e scris rotariul (în Ţibirica – un Grigoraş, rotariul) şi rotariu (în Hirova – un Ilii, rotariu). În toate celelalte sate e scris rotar: Gheorghiţă, rotar, Leonte, rotar, Ştefan, rotar etc., etc.

Ca nume de familie este atestat într-un document de la 1616, un Alexa Rotar, om bătrân din Lozova, hotarnic la Ciuciuleni, ţin. Lăpuşna. Apoi tocmai la 1812 în documentele basarabene este atestat numele de familie Rotariul şi Rotariu.

În graiurile de tip nordic ale limbii române, în care se includ şi cele de la noi, u final a fost redus şi de la forma Rotariu s-a ajuns la forma Rotari, care, în spaţiul basarabean, sub influenţa mai multor factori, a devenit destul de frecventă (ca şi Morari, Olari, Pânzari, Sticlari etc., etc.). Azi, în republică, cu forma: Rotar sunt scrise 412 persoane, cu forma Rotari – 13607 persoane şi cu forma Rotaru – 10345 de persoane. Ca formă oficială, contemporană, noi recomandăm forma Rotaru, susţinută, propagată şi recomandată de personalităţi notorii ale lingvisticii româneşti. Dialectologii noştri sunt de altă părere, dar aceasta e o problemă de discuţii între cercetători.

Concetăţenii noştri alolingvi, mai precis ruşii, după modul de accentuare a numelor ruseşti (Cóvali, Písari, Tócari), pronunţă şi numele nostru Rotari într-un mod aberant, cu accentul pe prima silabă – Rótari, pronunţând astfel şi alte nume ale noastre: Cróitor, Cóldari, Cáproş, Nághiţ, Slánina ş.a. în loc de formele corecte: Croitoru, Căldare, Caproşu, Nagâţu, Slănină, îndepărtând astfel numele de la limba de origine. Datoria noastră este să ne păstrăm numele corecte, să nu repetăm aberaţiile.