Opinii și Editoriale

Dilema lui Anatol Stati

Exclusiv on-line

La 13 martie, publicam in TIMPUL un articol intitulat „Cine si ce are cu ASCOM? sau cum Voronin & Co. incearca sa puna mana pe afacerea lui Anatol Stati din Kazahstan”.

Drept dovada ca acest lucru nu era o inventie a „presei antistatale” servea facsimilul unei scrisori trimisa de presedintele Vladimir Voronin omologului sau kazah, Nursultan Nazarbaev, in care acesta din urma era rugat sa asmute organele de drept din Kazahstan asupra omului de afaceri in care, potrivit comunistului nr. 1 al RM, „nu exista nimic moldovenesc, decat locul de nastere…”. Dupa care urma sa fie pus in aplicare un plan de preluare a afacerii lui Anatol Stati.

Din pacate pentru Voronin & Co., „planul Nazarbaev” nu s-a incununat de succes. Cu toate acestea, Anatol Stati a redus la minimum activitatea ASCOM in RM, disponibilizand peste 1500 de angajati si retragandu-si stafful de baza din tara. Mai mult, imediat dupa alegeri, cand a devenit clar ca Voronin are sansa de a mai fi, inca patru ani comunistul-capitalistul nr. 1 al republicii, ASCOM a anuntat ca isi sisteaza total activitatea in RM „pana la instaurarea unui regim democratic”. Dar…

Lucrand la articolul din 13 martie, nu o data m-am intrebat cand si in ce mod va veni razbunarea. Si razbunarea nu s-a lasat asteptata – deja la 16 aprilie, Gabriel Stati, fiul directorului ASCOM, era primit „cu acte in regula” la Penitenciarul nr. 13 de pe str. Tighina din Chisinau, fiind acuzat de organizarea actiunilor violente de la 7 aprilie din Chisinau si uzurparea puterii de stat. Se intampla a doua zi dupa anuntarea, de catre Voronin, a amnistiei pentru „toti cei retinuti dupa protestele din 7 aprilie, cu exceptia recidivistilor si reprezentantilor lumii interlope”. De unde rezulta ca tanarul Stati fusese deja trecut in categoria acestora din urma, iar stiind „stilul” justitiei noastre, se pare ca el va ramane inca mult timp in aceasta „tagma”.

Nu-l cunosc pe Gabriel Stati. Nici pe tatal sau. N-am vorbit niciodata nici cu unul, nici cu celalalt. In aceste zile de sarbatori, insa, m-am gandit nu odata la ei. Mai intai pentru ca, chiar daca iti aduce oua rosii si cozonac in celula in seara Invierii, masinaria represiva a statului il poate nenoroci pe oricine, oricat de puternic ar fi. Dar mai ales pentru ca, sunt convinsa, fiul e pe post de momeala pentru tatal-vanat. Care e garantia ca fiara nu-i va ceda Vanatorului vizuina sapata cu multa truda, ca sa-si salveze puiul? Niciuna. Si nici nu poate fi condamnata. Complicata e dilema tatalui. Cruda si perfida e razbunarea Vanatorului – nu in zadar a dat el foc unei paduri intregi. Dar, nu uitati: Sarbatoarea ?apului nu poate sa dureze la nesfarsit…
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *